PICĂTURA DE OTRAVĂ: Un deputat face ordine: să apărăm RIVOLUȚIA pesedistă cu mitraliera!

Afaceristul Ion Tiriac dă dovadă, pur și simplu, de o nesimțire cruntă când le pune etichete manifestanților antiguvernamentali. El a spus, duminică seara, la Realitatea TV, că protestatarii ar fi mânați de la spate (cam ca vitele, adăugăm noi) pentru că ar avea pancarte bine făcute. Bine, Tiriac a zis pancarde, limba română fiind facultativă de la o anumită avere în sus. Cum naiba să-și facă piețarii singuri pancarte? Dacă s-ar fi uitat măcar o dată la imaginile date de televiziuni din Piața Victoriei, Țiriac ar fi văzut bucăți de carton scrise de mână, agățate de câte un băț sau puse, pur și simplu, în piepturile sau pe spatele manifestanților „manipulați”. Dar de ce să se uite, dacă știe el mai bine cum stă treaba?

Cu aceeași nesimțire, organizatorul vânătorii anuale de mistreți de pe unul din domeniile sale a mai comis una tare. Cică protestatarii contestă Guvernul, ales printr-un vot majoritar. Doar că tot Parlamentul, cu Opoziție cu tot, a fost votat de 40 la sută dintre români. Unde e majoritatea? Să-i lăsăm să arate ce pot, zice Țiriac. Da, dar nu în orice condiții. Clasa politică să facă bine să convingă românii că poate să-i ajute înainte de alegeri, nu după. Când 60 de români dintr-o sută îți întorc spatele, nu te aștepta la o dragoste necondiționată din partea acestora.
Țiriac e întrecut în nemernicie de deputatul PSD Cătălin Rădulescu. Asta ca să înțelegem ce au adus în Parlament cei care au ales să voteze. Că nici aceștia nu au făcut o mare brânză. Acest Rădulescu, într-un interviu acordat cotidianului Adevărul, a afirmat că proștii din fața Guvernului ar trebui goniți cu tunuri de apă. Dar dacă autoritățile nu fac asta, el mai are o soluție. Revoluționar fiind (care Revoluție?), Rădulescu Cătălin are acasă, ca amintire a luptelor eroice la care a participat, un pistol mitralieră AKM. Și dacă se enervează, el fiind cam agitat de felul lui, iese în stradă cu mitraliera și face ordine. Păi ce, toți mârlanii, plătiți de multinaționale, își bat joc de programul nostru și noi, pesediștii revoluționari, stăm cu mâinile încrucișate? La arme, tovarăși! Revoluția trebuie apărată chiar cu prețul vieții.
Nu mi-e clar dacă Rădulescu are nevoie de un consult psihiatric sau de o anchetă a procurorilor. Dar, în tot cazul, o percheziție la domiciliu nu i-ar dăuna. Sigur, numai dacă nu are permis de pistol-mitralieră.
Cineva ar trebui să-l întrebe de sănătate și pe fostul ministru de Finanțe Orlando Teodorovici. Insul zice că are și acum acasă microfoanele plantate în chiloți, la Chișinău. Vă dați seama cam cum fac sex agentele KGB dacă Teodorovici, altfel un playboy, nu s-a prins decât într-un târziu că e filat din proprii chiloți?
Vai de capul nostru! Mai sunteți mulți, măi, fraților? Țara arde și toți zbuciumații se plimbă-n libertate!

Image may contain: 1 person, glasses and sunglasses
Anunțuri

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Cum procedăm cu clădirile vechi – le reparăm sau le demolăm?

Ieri, aşa cum cred că era firesc am scris despre cutremurul din 4 martie 1977 şi despre ceea ce s-ar întâmpla astăzi dacă Dumnezeu va vrea să ne confruntăm cu o încercare similară.

cutremurbucuresti

Spre seară am urmărit, pe un post de televiziune, un interviu cu domnul Gheorghe Mărmureanu, cel mai cunoscut seismolog român.
Unul din subiectele atinse în interviul cu pricina a fost consolidarea blocurilor cu bulină. A acelor locuinţe care s-ar putea prăbuşi în cazul unui seism major. Şi nu sunt puţine! E vorba de sute de imobile şi de zeci de mii de bucureşteni. În general, se ştie că aceste clădiri nu pot fi consolidate din cauza locatarilor recalcitranţi, care nu vor să-şi părăsească locuinţele. Dar din ceea ce ne-a spus domnul Mărmureanu, am aflat că respectivii locatari au şi suficiente motive pentru a proceda aşa. Lucrările de consolidare iau mult timp, produc multă mizerie şi presupun diminuarea suprafeţei locative. Asta pentru că e vorba, de cele mai multe ori, de întărirea stâlpilor de rezistenţă. Cum ar putea nişte proprietari cu vârste de 70-80 de ani să-şi părăsească locuinţa pentru cel puţin şase luni şi să găsească la întoarcere o mizerie de nedescris, un apartament mai mic şi o notă de plată usturătoare, pentru că statul nu poate acoperi integral costurile, dacă e vorba de locuinţe private?
Cea mai bună soluţie pentru astfel de case compromise e, pur şi simplu, demolarea lor şi mutarea definitivă a proprietarilor în locuinţe noi. Ideea că se pot salva blocuri construite în urmă cu 80 de ani e, cel mult, o glumă.
De altfel, Nicolae Ceauşescu s-a prins repede de chestia asta. Potrivit unor rapoarte ale Securităţii, Ceauşescu a ordonat, după cutremurul din 1977, ca reparaţiile să se facă de mântuială. El ajunsese la concluzia că operaţiunile de consolidare a clădirilor au costuri enorme şi că e mult mai convenabilă construirea unor blocuri noi. Ceauşescu a murit, blocuri noi, în ritmul de atunci, nu s-au mai construit şi suntem într-o situaţie şi mai rea ca în 1977. Măcar pentru faptul că au trecut 40 de ani.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: COALIŢIA PENTRU FAMILIE, atacată de oameni fără Dumnezeu

Doamna Alina Mungiu-Pippidi, care mai întotdeauna scrie bine, dar, uneori, gândeşte anapoda, a comis-o din nou.

Într-o amplă analiză consacrată amplelor proteste de stradă din ultimele săptămâni, publicată pe portalul România Curată, doamna Mungiu scrie, printre altele, şi chestia asta: „Tot ce trebuie să facă PSD ca să îi țină piept lui Iohannis, care și-a urmărit ghinionul cu casa pînă la consecințele finale, este contramobilizare, și au cum, slavă Domnului, Coaliția pentru Familie și alte populisme naționalist creștine create de ruși și importate de noi (din convingeri similare, nu că am fi cu Putin). Calea poloneză deci, cu asupra de măsură, cît se poate, că noi nu suntem Polonia și cel mai mic bobîrnac de la Bruxelles ne învinețește rău. Dar, la drept vorbind, nu prea au ce ne face.”
Cică, afirmă doamna Mungiu, PSD poate trece la contraatac inclusiv prin intermediul Coaliţiei pentru Familie. După distinsa editorialistă de la România Curată, Coaliţia pentru familie este un populism naţionalist creştin importat de la ruşi. E drept, nu pentru că am fi cu Putin, ci pentru că am avea convingeri similare.
Chiar dacă într-o formă mai subtilă, din textul doamnei Mungiu răzbate aceeaşi teorie conspiraţionistă care are menirea, în ultimă instanţă, să arunce în derizoriu orice manifestaţie de stradă. La ce să mai protestezi dacă totul e bine organizat şi dirijat, uneori din exterior?
Coaliţia pentru Familie a strâns peste trei milioane de semnături şi a obţinut sprijinul tuturor bisericilor creştine din România pentru revizuirea unui articol al Constituţiei. Căsătoria ar urma să fie definită ca uniunea liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie. Dacă ăsta e populism creştin (că naţionalism nu e în niciun caz), atunci e unul împărtăşit de aproape toţi românii apropiaţi de biserică.
Iniţiativa Coaliţiei pentru Familie nu este absolut deloc în contradicţie cu obiectivele manifestaţiilor antiguvernamentale, centrate pe lupta împotriva corupţiei şi pentru moralitate în politică. Şi nu văd cum ar putea fi folosită de PSD pentru a contracara atacurile la adresa Guvernului Grindeanu.
Să mai observăm şi că aprecierile doamnei Mungiu la adresa Coaliţiei pentru Familie vin în prima zi a Postului Paştelui. Asta ca să înţelegeţi mai bine personajul!

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Plata pentru prezența în Piața Victoriei a crescut la 100 de lei pe oră

Mă urc într-un taxi de la Casa Presei. O cursă scurtă, în condițiile traficului lejer de sâmbătă după-amiază, până la magazinul Muzica de pe Calea Victoriei.

Șoferul e un tip la maximum 40 de ani. Trecem prin Piața Victoriei. Pe la ora 5, erau vreo 50 de manifestanți în centrul pieței, înconjurați de garduri metalice.
N-am ce face și îi spun că sunt tot mai puțini protestatari.
Taximetristul mă asigură că el e neutru. Nu ține cu nimeni. Toți sunt hoți. Dar Iohannis e din ăia care nu știu să piardă. Așa e cumnatul lui, care dă cu pietrele de pământ când pierde la remi. Ăștia sunt pătimași, zice omul. Măcar să accepte și ei rezultatul votului.
Ei, spun eu, bănuind câte ceva, oamenii protestează și ei. Aici, la Cotroceni, așa arată democrația.
Nu, domnule, eu n-am treabă cu nimeni. Dar ăia de la Cotroceni măcar sunt pensionari. Aici, în Piață, însă, distracția e pe bani. Ce bani, îl întreb. Păi 100 de lei pe oră. Vin, semnează în niște tabele și, la urmă, după patru ore, vin din nou la semnat și își iau banii. Sunt puștani, adaugă șoferul. Au și ei nevoie pentru una, alta. Patru ore de muncă și pe urmă distracția. Dar de unde știți? Păi chiar unul dintre ei mi-a zis. Se cherchelise și și-a dat drumul la gură. Dacă n-au joburi! Nu ei sunt de vină, concluzionează înțelept taximetristul, ci cei care bagă bani în chestia asta.
Nu știu câtor clienți le-a mai relatat taximetristul această poveste SF. Dar mi-e clar că propaganda televiziunilor arondate PSD face ravagii. Pentru foarte mulți români e de necrezut că, pe moca, ai putea manifesta împotriva corupției și a unui mod de guvernare netransparent. Două-trei vorbe meșteșugite la Antena 3 și Romania TV, niște „martori oculari” precum șoferul meu, care au văzut cum se dau banii, și manipularea-i gata.
Cel mai mare obstacol în calea demonstranților din Piața Victoriei nu e Guvernul Grindeanu, ci un popor dirijat și credul, înfometat și sărăcit tocmai de cei în apărarea cărora sare. Sărăcia și ignoranța sunt cele mai de temut arme ale PSD. Pe care trebuie să recunoaștem că liderii lor le mânuiesc cu iscusință.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Ne vom decide vreodată dacă vrem un regim prezidențial sau unul parlamentar?

Oricât de pro sau anti-Iohanniști am fi, nu e cazul să evităm la nesfârșit discuția despre rolul șefului statului potrivit legii fundamentale.

În Constituție, instituția prezidențiale are 21 de articole cu dedicație. De la 80 la 101. Principalele probleme observate de noi sunt: mandatul de cinci ani, alegerea directă, dreptul de a conduce anumite ședințe de Guvern, atributul de a nominaliza candidatul la funcția de prim-ministru și acela de a organiza referendumuri de interes național.
Trebuie să ne decidem dacă dorim o țară cu democrație parlamentară sau un regim prezidențial. Acum avem câte ceva din toate. Un fel de struțo-cămilă. E clar că așa mergem din conflict în conflict.
Președintele României ar trebui ales o dată la patru ani. Alegerile ar fi util să fie la aceeași dată cu cele parlamentare. Măcar în acest fel sunt șanse mai mari ca președintele să fie de aceeași culoare politică cu guvernanții, evitându-se tensiunile inutile.
Dacă optăm pentru republică parlamentară, președintele țării ar fi desemnat prin vot, într-o ședință a celor două Camere reunite. În acest caz, el ar avea atribuțiuni limitate, în special pe linia reprezentării României pe plan internațional. Premierul ar fi desemnat în Parlament, fără nicio interferență din zona prezidențială.
E posibil și un regim prezidențial. În această variantă, președintele ar forma și ar conduce Executivul, cum se întâmplă în Statele Unite. Guvernul nu ar putea fi alcătuit oricum pentru că ar trebui să treacă de votul Parlamentului. Doar că președintele poate să aleagă miniștri și dintre specialiști fără apartenență politică.
Problema noastră e că ne inflamăm repede, discutând astfel de teme extrem de personalizat. Uităm că nici Iohannis, nici Dragnea nu sunt veșnici. Și că nu merită să stricăm prietenii și să ne certăm în familie de dragul unor politicieni precum aceia pe care-i avem noi.
Mai rău decât acum nu poate fi, cu o Constituție strâmbă și prost redactată. Protestele de orice fel duc într-o fundătură. Guvernul, sprijinit de majoritatea parlamentară, are dreptul să ia decizii. Iar președintele are dreptul la o viziune proprie, diferită de a guvernanților. Oricând se poate ajunge la un blocaj. E bine așa?

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Domnul Dragnea e paralel cu Constituția

Haideți să ne concentrăm puțin asupra acestor referendumuri care se apropie. Să vedem dacă putem înțelege mai mult decât domnul Liviu Dragnea. Care o să vedeți că nu pricepe nimic.

Șeful statului are dreptul, prevăzut la articolul 90 din Constituție, să organizeze referendumuri în probleme de interes național. Cum e cazul cu acest referendum inutil și costisitor unde vom fi întrebați dacă lupta împotriva corupției e preocuparea noastră de căpătâi. Mai toți românii vor pune ștampila pe DA. Și mai toți românii vor continua să dea și să primească bacșiș (dacă au ocazia), socotind cã obiceiul ăsta e blestemat, dar foarte util. Dar nu despre asta e vorba aici.
Acesta e un tip de referendum. Dar mai e unul. Referendumul constituțional, reglementat de articolul 151. Revizuirea Constituției se poate propune de Guvern, de un anumit număr de parlamentari sau de cel puțin 500.000 de cetățeni. Inițiativa cetățeascã privind definirea căsătoriei ca uniunea dintre un bărbat și o femeie a adunat trei milioane de semnături și a fost depusă cu câteva luni în urmă la Parlament. Ce urmează este o lege constituțională care trebuie adoptată cu o majoritate de două treimi în fiecare Cameră sau de trei pătrimi în ședință comună, dacă sunt diferențe. După care urmează validarea prin referendum, în termen de 30 de zile.
Și acum ne întoarcem la domnul Dragnea. Care încurcă rău de tot borcanele. Zice că ar vrea și PSD referendum pe tema definirii căsătoriei. Dar Parlamentul nu poate iniția organizarea unui referendum. Așa că, eventual se vor face diligențele necesare pe lângă domnul Iohannis. Însă nu e bine, a adăugat domnul Dragnea, să fie organizate două referendumuri în aceeași zi.
Sună elegant, dar nu are nicio legătură cu realitatea. Una e referendumul inițiat de șeful statului și alta e referendumul constituțional.
Parlamentul trebuie să adopte legea privind definirea căsãtoriei în termenii propuși de cele trei milioane de români. După care referendumul e obligatoriu în maximum 30 de zile. Ce treabă are președintele României cu asta? Adoptați rapid legea și n-o mai dați cotită. Problema e că vă e frică. Pentru cã Occidentul nu vrea chestia asta. Și nici domnul Iohannis. Păi arãtați-le românilor că vă pasă de ei, nu de obiecțiile aliaților occidentali!

PICĂTURA DE OTRAVĂ – Plăpumile salvatoare: dormiți liniștiți, Guvernul lucrează pentru voi!

Haideți că nu e totul pierdut! Se mai poate face câte ceva.
Au fost ieri în jur de 600.000 de oameni care au participat la protestele antiguvernamentale. Jumătate dintre ei au fost în Piața Victoriei. Am avut și 3.500 de protestatari lângă Palatul Cotroceni, care i-au dat la gioale lui Iohannis.
Dar mai avem ceva. O grămadă de oi și de boi. Chestia cu oile ne-a spus-o domnul Petre Daea, ministrul Agriculturii. Boii i-am adăugat noi. Sper că se va înțelege de ce.
Cum putem detensiona noi situația din România? Simplu. Fiecare sărac să primească o plapumă de la Guvern. Sunt 12 milioane de oi. Care, la o rundă de tuns, dau 36 milioane de kilograme de blană. Tocmai bune pentru a face 12 milioane de plăpumi pentru săracii României, zice domnul Daea.
Și uite așa, cu sutica în plus la pensie și cu o plăpiumoară adevărată de la Guvern vom dormi liniștiți și-l vom visa pe domnul Dragnea pe post de înger salvator.
Aflați ca protestele din ultimele zile pot fi interpretate și altfel. Într-o cheie mai puțin convenabilă PSD.
De exemplu așa: un partid câștigă alegerile cu un program fantezist. Nu contează, totul e să pună mâna pe putere. Obiectiv realizat! Dar cum procedăm ca să convingem oamenii că „noi am vrut, dar dușmanii nu ne lasă”? Provocăm continuu strada! Unde duc protestele pe termen lung? La instabilitate și nesiguranță economică. Combinate cu aluzii ale liderului nostru referitoare la spolierea provocată de multinaționale și de intervenția lor directă în proteste. Doar, doar și-or lua tălpășița! Avem ce pune în locul lor? Avem un capital românesc puternic? Are Guvernul bani pentru investiții alternative?
Dacă investitorii se retrag, încasările la buget scad. Cum vă spuneam: noi am vrut, dar…
După care, pe acest fundal cenușiu, cine ar putea să ne salveze? Adevărul care ne zburlește părul este că unii politicieni din coaliția guvernamentală acționează ca niște agenți de influență ai Moscovei. Nici măcar nu spunem că e rău. Ci doar că se prefac. A fi patriot înseamnă să ai un plan de consolidare a României. Consolidare economică și militară. Nu să spoliezi țara vreme de 27 de ani și apoi să te prezinți ca salvatorul neamului.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Au mai rămas 154 de ore. Cum procedăm?

Articol publicat ieri dimineaţa, în cotidianul RĂSCRUCEA (www.facebook.com/Rascrucea2013).

Ideea unor lideri PSD de a organiza un miting de susținere a Guvernului este, în cel mai bun caz, o tâmpenie.
Evident că într-o democrație oricine are dreptul să organizeze un miting. Nu despre asta este vorba.
Dar avem, mai întâi de toate, aceste manifestații cu participare tot mai numeroasă, unde se solicită abrogarea Ordonanței 13. Cea referitoare la modificarea codurilor penale. Criticată de specialiști, de partenerii noștri occidentali, de presă, de sindicate, de revoluționari. de biserică, de cadre universitare și, nu în ultimul rând, de oamenii simpli. Inițiativa Guvernului de a adopta această OUG este văzută ca un cadou făcut corupților și penalilor din politică, dar și din mediul de afaceri arondat partidelor. Beneficiarii Ordonanței sunt politicieni cunoscuți din toate partidele și afaceriști care au făcut averi colosale din bani publici.
În aceste condiții, ce le-ar rămâne militanților PSD de strigat prin București? Vrem să ne conducă penalii și curupții? Lăsați hoții să-și facă de cap? Să-i lăsăm să fure, numai să ne dea și nouă un os de ros?
E clar că PSD trage de timp, pentru că OUG se va aplica integral din 11 februarie. Cu cât protestele sunt mai pașnice și mai vesele, cu atât mai bine. Timpul trece în favoarea condamnatului Dragnea.
Nu milităm sub nicio formă pentru violență, dar trebuie găsite modalități de protest care să-i afecteze mai mult pe guvernanți. Altfel ei se uită la ceas și își freacă mâinile de satisfacție.
Au mai rămas 154 de ore. Cum procedăm?

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Ce-l frământa pe premier taman când strada fierbea

Articol publicat ieri, la ora 11, în ziarul RĂSCRUCEA (www.facebook.com/Rascrucea2013).

Tocmai a început dezbaterea de la Ministerul Justiției pe tema celor două ordonanțe de urgență contestate de stradă.

Condițiile sunt improprii. Sala este mică. Timpul de intervenție al fiecărui participant este limitat la maximum patru minute. Televiziunile nu pot transmite imagini.
Adevărul e că dacă Guvernului i-ar fi păsat de aceste dezbateri nu ar fi fost greu de găsit o sală civilizată. De exemplu, putea fi închiriată o sală de teatru. Caz în care dezbaterile ar fi putut fi preluate de televiziuni. Fără o limitare atât de drastică a intervențiilor.
Modul în care a fost organizată dezbaterea de ministrul Iordache arată că, de fapt, nu se dorește decât bifarea unei acțiuni.
Prezent, aseară, strategic, la Antena 3, chiar în momentele când se desfășurau ample manifestații de stradă, premierul Sorin Grindeanu a spus că așteaptă propuneri de la Ministerul Justiției pentru a se vedea cum se procedează în continuare în afacerea clienților politici care trebuie scăpați de problemele penale. Grațierea și modificarea codurilor penale s-ar putea face prin ordonanțe de urgență, prin asumarea răspunderii Guvernului sau prin proiecte de lege. Tot domnul Grindeanu i-a mai sfătuit pe telespectatori să stea liniștiți pentru că Executivul va respecta întocmai promisiunile sociale. Un fel de „stați liniștiți la locurile voastre” în versiune actualizată. Îl atenționăm pe premier că prea multe îndemnuri de acest gen pot genera un efect contrar. Oamenii s-ar putea întreba de ce li se tot cere să stea liniștiți? Iar răspunsurile la această întrebare au toate șansele să nu-i convină domnului Grindeanu.
Dacă discutăm strict de proiectele de ordonanțe de urgență aflate în dezbatere publică, observăm că guvernanții n-au înțeles nimic din mesajul străzii. Cei 100.000 de protestatari care au manifestat, aseară, pe străzile principalelor orașe din România nu vor niciun fel de grațiere și nici modificarea cu dedicație a codurilor penale. Ordonanțele trebuie aruncate la gunoi. În locul lor trebuie redactate proiecte de lege care să urmeze traseul parlamentar clasic, cu discuții ample în comisiile de specialitate.
Câtă lume trebuie să protesteze pentru a se înțelege că grațierea nu este dorită de majoritatea românilor?
Prim-ministrul Grindeanu mai are o îngrijorare. Dacă românii vor vota la referendum împotriva continuării luptei anticorupție? Va fi vai de capul nostru! Vom fi obligați să desființăm DNA și să punem numai corupți în toate funcțiile publice.
Dar de unde știe domnul Grindeanu ce întrebare va formula președintele Iohannis la referendum? Îndemnul ăla ceaușist cu liniștea i se potrivește perfect premierului. Stați în banca dumneavoastră și nu vă agitați fără rost. Așteptați întâi întrebarea. Nu începeți cu răspunsul la o întrebare care nu există. Și, oricum, nu vă faceți griji inutile: românii nu-i înghit pe corupți. Tocmai ăsta e motivul pentru care 60 la sută din electorat a întors spatele tuturor politicienilor. Nu vă faceți că nu înțelegeți!

Tomiță Stoicuț

PICĂTURA DE OTRAVĂ: SRI – aceeași Mărie, cu altă pălărie!

Cea mai lungă audiere a unui director SRI s-a întâmplat ieri. Eduard Hellvig, însoțit de mai mulți șefi din SRI, a spus de toate pentru toți în dialogul purtat cu membrii comisiei parlamentare de specialitate.

Am aflat, cu această ocazie, că fugarul Sebastian Ghiță a avut dreptate când a vorbit de concediile petrecute în străinătate cu personaje ilustre precum George Maior, Vasile Dîncu și Florian Coldea.
Dar și că SRI este supus unei operațiuni sistematice de denigrare în presă.
Hellvig, directorul SRI, a afirmat că Serviciul Român de Informații nu a fost implicat și nici nu va fi în perioada mandatului său în manifestări de stradă.
Ca un bonus pentru creduli, am fost asigurați că SRI nu are agenți acoperiți în politică și în justiție. Agenți nu, dar colaboratori binevoitori are? Oameni pentru care turnătoria face parte din existența lor cotidiană or fi?
La capitolul acoperiților, după cum puteți observa, este însă un domeniu unde s-a aplicat vorba aia cu ciocul mic. În presă sunt acoperiți? Mulți sau niciunul? Dar dacă ar exista agenți acoperiți ai SRI pe ici, pe colo, prin părțile esențiale, domnul Eduard Hellvig le-ar cunoaște numele? Sau măcar numărul? Noi zicem că nu. Pentru că acestea sunt regulile după care funcționează un serviciu secret. Iar dacă, ferească Dumnezeu, ar exista, ei nu pot fi retrași măcar pentru că așa s-ar demasca singuri.
Cât despre firmele controlate de SRI, rămâne cum s-a ordonat: ceață deasă și gheață la mal. Nu se recomandă să vă apropiați!
Dumneavoastră vedeți vreo deosebire între SRI-ul cu Florian Coldea și SRI-ul fără atotputernicul general? Dacă DA, anunțați-ne și pe noi!