PICĂTURA DE OTRAVĂ: Premierul Grindeanu a avut nevoie de 20 de ani pentru a înțelege că interesul e înaintea conștiinței

Într-un interviu zis altfel, pe care premierul Sorin Grindeanu l-a acordat televiziunii publice, acesta povestește cum a votat el la alegerile prezidențiale din anul 1996.
Și tot acolo, domnul Grindeanu, bănățean la origine, se descrie ca un om normal, cäruia îi este foarte teamă de ridicol. Doar că, așa cum spune o vorbă românească, de ce ți-e fricä nu scapi.
Să vedem ce a declarat premierul Grindeanu în interviul difuzat în a doua zi de Paști de TVR: „În primul tur în 1996 am votat cu Partidul Democrat, care avea atunci candidat pe Petre Roman la alegerile prezidenţiale şi care era partid de stânga la acel moment, membru în Internaţionala Socialistă, dar care, între tururi, a considerat necesar să se alieze cu dreapta, în Convenţia Democrată, ceea ce pentru mine a fost o lovitură în ceea ce credeam. Adică ce facem? Răsturnăm toate principiile, absolut tot?”
Confruntat cu o problemă de conștiință, domnul Grindeanu a mers frumos la vot în finală și a pus ștampila pe domnul Ion Iliescu. Nu auzise de Mineriada din iunie 1990 și nici de Loviluția din decembrie 1989. Și chiar dacă auzise, Proclamația de la Timișoara era o prostie, adevärul fiind numai în gura trimisului Moscovei la București.
Dacă în 1996, domnul Grindeanu mai avea o brumă de conștiință, acum nu mai are deloc. Pentru că altfel și-ar fi dat seama că taman ce nu a vrut sä facă în 1996 a făcut fix peste 20 de ani. Când a acceptat să conducă un guvern din care fac parte și liberali. Sigur că e vorba de liberali vopsiți, dar asta e o altă poveste. În 1996, alianța PD cu CDR mirosea urât. În schimb, combinația social-democraților cu liberalii tăricenești e parfum. Dacă interesele o cer…

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Parlamentarii români, campioni mondiali la categoriile aroganță și sfidare!

Pensiile speciale s-au extins ca niște tentacule. Toți învârtiții beneficiază de ele. Dar, dintre toți, cei mai puțin îndreptățiți sunt parlamentarii.

Aleșii noștri beneficiază de o imagine proastă. Lucrează al naibii de puțin, au un concediu barosan de peste două luni pe an, adoptă legi cu dedicație și, în general, cu excepția celor câțiva abonați la emisiunile de televiziune, strălucesc prin absență. Singura lor activitate mai de Doamne, ajută este că ridică mâna la vot după cum indică șeful de grup parlamentar. Și sunt mult prea mulți! Asta dacă luăm în serios referendumul din 2009. Atunci românii au cerut un Parlament uninominal, cu maximum 300 de deputați. O impertinență și o neghiobie, au zis aleșii. Care și-au văzut netulburați de treburile lor. Ca și cum poporul român nici nu ar exista!
Șmecherii ăștia se pregătesc acum să legifereze o inițiativă PSD care va aduce numai laptele și mierea în casele bugetarilor. Doar că, printre altele, legea salarizării unitare va duce, din 2018, la dublarea indemnizațiilor parlamentarilor. Și, pentru că și-au dat singuri pensii nemeritate după o lege strâmbă, foștii parlamentari vor primi, pentru patru ani de leneveală pe confortabilele fotolii din Legislativ, peste 3.000 de lei. Cei mai tari dintre ei, ăia de i-a uitat Dumnezeu prin Parlament vreme de opt ani, se vor înfrupta din 6.000 de lei. Iar pentru 12 ani de muncă în folosul poporului vor primi chiar și 9.000 de lei la pensie.
Păi cine nu ar vrea să primească 3.000 de lei pensie pentru câteva ore de muncă pe săptămână și două luni de concediu pe an? Spre exemplu, cineva care a câștigat toată viața un salariu mediu, astăzi de 2.100 lei net, are o pensie de aproximativ 1.000 de lei. Atât cât să se târască și să nu moară de foame după o viață de muncă. Mai precis, după 35 de ani de activitate, nu după patru ani! Mai iau și alții pensii nesimțite, dar cel puțin acolo e nevoie de măcar 20 de ani de muncă.
Oare de ce simțim noi nevoia să-i recompensăm pe unii cu pensii dintr-astea ciudate într-o țară unde milioane de bătrâni se gândesc cu groază cu ce să-și cumpere medicamentele sau fac împrumuturi ca să pună pe masă puțină carne și un cozonac de sărbători? N-ar trebui să aibă și nesimțirea limitele ei?

PICĂTURA DE OTRAVĂ – O întrebare este pe buzele tuturor: ce va face Putin după atacul american asupra Siriei?

Statele Unite au lansat în această dimineaţă 59 de rachete de croazieră Tomahawk împotriva unei ţinte guvernamentale siriene, ca răspuns la atacul cu arme chimice asupra civililor, care a avut loc la începutul săptămânii.

La ordinul preşedintelui Donald Trump, nave de război americane din Marea Mediterană au lansat rachetele Tomahawk asupra unei baze aeriene siriene de unde a fost iniţiat atacul chimic.
Congressmenii americani şi-au exprimat sprijinul pentru decizia lui Trump, dar au atras atenţia preşedintelui să consulte Congresul înainte de a porni un război.
Loviturile americane reprezintă prima acţiune militară directă a Statelor Unite împotriva regimului Bashar al-Assad în cei şase ani de război civil, fiind o escaladare substanţială a campaniei militare americane în regiune, care ar putea fi interpretată de guvernul sirian ca un act de război.
Televiziunea de stat siriană a citat surse militare siriene şi a afişat un banner în această dimineaţă pe care se puteau citi următoarele: „Una din bazele noastre aeriene din centrul Siriei a fost atacată în această dimineaţă de rachete americane care au provocat distrugeri”.
Să menţionăm că la baza respectivă erau prezenţi şi un număr neprecizat de militari ruşi, a căror soartă nu este cunoscută.
Secretarul de Stat american Rex Tillerson a spus că Statele Unite nu au comunicat cu Rusia nici înainte şi nici după ce a efectuat un atac cu rachete în Siria.
Situaţia, la această oră, este fluidă şi reacţiile au început să curgă. Rusia a anunţat că va reacţiona corespunzător, dar nu se ştie ce înseamnă asta.
Administraţia Trump a solicitat aliaţilor Americii să se solidarizeze cu acţiunea Statelor Unite.
Adevărul este că atacurile chimice asupra civililor purtate de avioanele şi elicopterele lui Bashar al-Assad au depăşit orice închipuire şi au obligat America la o reacţie.
Constatăm, acum, că preşedintele Donald Trump este un lider care nu ezită să acţioneze. Nu ne-ar mira deloc să aflăm că Trump a ordonat, astăzi sau mâine, fără niciun preaviz, un atac cu rachete şi asupra unor ţinte din Coreea de Nord.
Dacă este bine sau rău ce se întâmplă, e greu de spus acum. Dar lumea este obligată să ia la cunoştinţă că la Washington există un altfel de preşedinte.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Proiectul legii salarizării unitare va declanşa un scandal enorm

Cel mai tare proiect al social-democraţilor, acela al salarizării unitare a bugetarilor, va fi promovat printr-o iniţiativă legislativă. 

Acesta a fost anunţul făcut, ieri, de domnul Liviu Dragnea, preşedintele PSD. Iniţiativa va fi semnată de toţi parlamentarii PSD şi ALDE. Această modalitate de promovare a salarizării unitare ar asigura o trecere mai rapidă prin Parlament. Deşi, mărturisesc, nu înţeleg de ce.
Domnul Dragnea a dezvăluit că raportul dintre salariul minim şi cel maxim va fi de 1 la 12. Pentru un salariu minim brut de 1450 lei, vom avea un salariu maxim de 17.400 lei. Acesta va fi venitul şefului statului. Deocamdată. Salariile din sectorul public se vor ajusta periodic, imediat ce va creşte salariul minim.
La proiect au lucrat specialişti de pe vremea lui Ceauşescu. Cel puţin aşa susţinea ministrul Muncii, doamna Lia Olguţa Vasilescu. Vom vedea în curând ce au reuşit ei să facă. Până acum, totul s-a desfăşurat la secret. Consultările cu sindicatele au fost formale, proiectul, în ansamblul lui, nefiind accesibil.
Chiar fără a şti cifrele, se poate estima cu uşurinţă că scandalul va fi enorm. Fiindcă nu e clar deloc care sunt criteriile după care vor fi aşezaţi bugetarii pe aceste trepte de salarizare. Cine stabileşte care sunt raporturile corecte între salariile medicilor şi ale profesorilor, sau între lefurile funcţionarilor publici şi cele ale poliţiştilor? Am dat numai aceste exemple, dar ele sunt enorm de multe. O să vedeţi ce circ se va declanşa. Foarte curând!

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Băsescu, Ponta şi Dragnea, trei exemple dintr-o lungă galerie de politicieni golani

Unii zic că adevărata politică se face în spatele uşilor închise. Că publicului i se servesc numai firimituri. Şi că piesele acestui puzzle sunt aranjate doar de câţiva virtuoşi.

Aşa o fi pe alte meleaguri. La noi totul e la vedere. Rufele se spală în piaţa publică, Dar de obicei nici nu se mai spală. Băieţii şi le aruncă în ochi unul altuia aşa cum sunt, pline de jeg şi de transpiraţie. Iar nouă ni se spune doar atât: mirosiţi aici! De ce să ne batem capul cu alte chestii mai subtile când ne putem delecta cu înjurăturile lor?
Fostul preşedinte Traian Băsescu îl face pe Dragnea panaramă şi laş. Pentru că s-a supărat pe ministrul Justiţiei doar după vizita ambasadorului Hans Klemm. Cică Dragnea e mai priceput la creşterea de porci decât la conducerea unui partid de 46%.
Liviu Dragnea, preşedintele Camerei Deputaţilor, la rândul lui, crede că în spatele atacurilor coordonate împotriva lui, care îi au, ca vârf de lance, pe Băsescu şi Ponta, s-ar afla fie SRI, fie miliardarul George Soros. Că altfel nu s-ar explica de niciun fel cum un om care ne vrea numai binele e faultat fără pic de menajamente. Culmea e că Ponta, aşa cum îl vede Dragnea, e tipul teleghidat de Soros care, spre sfârşitul anului, ar vrea să înfiinţeze un partid naţionalist, cu sprijinul unor trădători din PSD. Şi uite aşa îl găsim pe Soros sprijinind ba globalismul şi corporaţiile, ba noile mişcări naţionaliste din Europa.
Dar nici fostul premier Victor Ponta nu rămâne dator. Cârmaciul din Teleorman, cum îi spune el, bagă la înaintare numai minciuni şi prostii. Cică Dragnea vrea să ascundă dezastrul pe care-l face în PSD şi în Guvern. Aşa că el, Ponta, merge degrabă să-şi ia bănuţii de la SRI, Soros şi Băsescu.
Exemple pot fi găsite mai multe, dar ne-am oprit la aceşti trei corifei ai politicii dâmboviţene din pricina funcţiilor pe care le deţin sau le-au deţinut: şeful statului, preşedintele Camerei Deputaţilor, prim-ministrul Guvernului.
După cum vedeţi, atât sunt în stare. Aici am ajuns. Acum vă e clar pe cine aţi votat? România, pentru ei, e ca un teren unde se aleargă şmecherii cu praştia. Iar treaba noastră este doar să facem galerie. Dar dacă coborâm în arenă şi-i trimitem acasă?

PICĂTURA DE OTRAVĂ – Ultima modă: demolarea familiei tradiționale, cu mulți copii

Văd că unii realizatori tv au primit sarcina de a demola cu orice preț inițiativa Coaliției pentru Familie de revizuire a Constituției. La pachet cu ei acționează și jurnaliști din presa scrisă apropiați de Cotroceni. De altfel, domnul Klaus Iohannis și PNL ar dori să vadă legiferată cât mai repede și o formă de uniune civilă între persoanele de același sex.

Propagandiștii ăștia cotroceniști susțin, de exemplu, că marșul de duminică împotriva avortului ar fi o chestie conservatoare, greșită de la cap la coadă. Politicienii s-ar fi angajat în campania electorală să susțină familia tradițională, cu cât mai mulți copii, numai din interese populiste. Că ar fi rău ca românii să aducă pe lume mai mulți copii, pentru că și așa e destulă sărăcie. Mai bine să-i îngrijim cum se cuvine pe cei care au venit deja pe lume, decât să ne gândim cum ar fi cu mai mulți.
Numai că fenomenul îmbătrânirii populației și al scăderii acesteia în termeni absoluți (sunt mai multe decese decât nașteri) este îngrijorător și ar trebui să ne dea de gândit. Ca să nu mai vorbim și de faptul că unele minorități ar o rată a natalității mult mai mare, lucru care ar putea schimba situația demografică a țării în următoarele decenii.
Dar cum ar putea să se nască mai mulți copii în familii compuse din persoane de același sex? Un pic mai greu, nu? Eu cred că nu are rost să luăm peste picior o inițiativă susținută de trei milioane de români și de toate bisericile creștine din România, care reprezintă peste 90 la sută din populație.

PICĂTURA DE OTRAVĂ – Moda se schimbă: s-a trecut la proteste miniaturale

În jur de 2.000 de polițiști au participat, astăzi, la un miting și un marș de protest pentru creșterea salariilor. Mitingul a fost organizat în fața ministerului de Interne. Marșul a avut loc pe traseul Piața Revoluției – Piața Victoriei. Liderii sindicali au vorbit au vorbit în urmă cu câteva zile de 10.000 de participanți.

Marșul pentru viață, pus la cale de Biserica Ortodoxă, a strâns în jur de 1.000 de oameni. Nici măcar preoții bucureșteni nu au fost prezenți în număr mare. Au avut treburi mai importante de rezolvat.
Marșul pentru Europa ar fi avut câteva sute de participanți. Dacă nu s-ar fi împiedicat de jandarmi chiar în Piața Victoriei, care nu a permis deplasarea către Piața Universității.
Vremea a fost rece, cu o temperatură de aproximativ 10 grade. Dar nu a plouat.
În februarie, pe o temperatură negativă, au fost seri când în Piața Victoriei atmosfera a fost animată de peste 100.000 de bucureșteni.
V-am oferit toate aceste amănunte pentru a ne pune împreună următoarea întrebare: dacă tot am demonstrat un talent de a protesta remarcat de toată presa europeană, cum de s-a volatilizat el în doar câteva săptămâni? Nu vreau să dau un răspuns din zona conspiraționistă, atât de dragă unora, dar ceva nu pare a fi în regulă.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: La așa popor, așa guvernare!

În ciuda avertismentelor primite de la Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană, Guvernul este decis să respecte toate promisiunile cu caracter social din programul cu care s-a instalat la Palatul Victoria.
Experții străini avertizează că deficitul bugetar va fi depășit și nu ne vom putea respecta angajamentul de a nu depăși trei la sută. Un deficit bugetar de peste 3% din PIB va atrage sancțiuni din partea Comisiei Europene. Dar și o neîncredere generalizată din partea investitorilor strategici. Peisajul economic va deveni sumbru și va fi dominat de inflație și de creșterea șomajului.
Premierul Sorin Grindeanu afirmă că totul merge strună și nu există niciun motiv pentru care Guvernul să nu-și respecte toate punctele din program.
Problema e că nimeni până în ziua de astăzi nu a descoperit secretul unei astfel de combinații. Pe de o parte, reduceri și desființări de taxe și impozite și, pe cealaltă parte, creșteri masive de salarii, pensii, alocații, burse și ajutoare sociale.
Ar fi pentru prima dată în istoria economiei capitaliste când s-ar întâmpla așa ceva. Iar cei care au pus la punct un astfel de program genial ar merita, fără nicio îndoială, premiul Nobel.
Dar și mai stranie decât acest program științifico-fantastic este perseverența cu care alianța PSD+ALDE insistă în ducerea la bun sfârșit a planului de îngenunchere a Justiției. Victoria protestatarilor din Piața Victoriei a fost, de fapt, o amăgire. Le-a folosit liderilor PSD pentru a studia reacția populară și pentru a discredita mișcările de stradă. Acestea, vezi Doamne, ar fi dirijate din umbră de multinaționale, de miliardarul George Soros, de serviciile secrete și de mai știu eu cine. Adică nu mai ieșiți aiurea în stradă că sunteți manipulați. Propaganda pesedistă, dusă prin posturile de televiziune arondate, a reușit să bage oamenii în case. Ordonanța 13 a fost anulată. Dar acum se bate monedă pe grațierea colectivă și pe modificarea Codurilor Penale în Parlament. Aceeași Mărie, cu altă pălărie!
Plus că se duce o ofensivă nonstop împotriva șefei DNA, Laura Codruța Kovesi. Adevărul e că Direcția Națională Anticorupție, sub conducerea ei, le-a cam tulburat liniștea multor politicieni. De altfel, cei mai vocali critici ai DNA sunt cei vizați în tot felul de dosare penale: Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ponta, Sebastian Ghiță, Elena Udrea și, ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, Traian Băsescu, a cărui familie a fost încolțită de procurori.
Pentru cei care reușesc să-și păstreze neutralitatea în acest meci fără reguli, în care se dă la gioale la greu, tactica PSD e foarte simplă. Anesteziem populația că măsuri sociale generoase și ne scoatem amicii din pușcării sau îi scăpăm de problemele penale. Apoi o băgăm p-aia cu ostilitatea cercurilor de interese străine. Noi vrem pentru că vă iubim, dar ăia răii nu ne lasă. Odioșii vă vor săraci, ca să vă exploateze mai ușor. Facem și noi ce putem! Între timp, însă, băieții își pun averile în siguranță. Iar România, Dumnezeu cu mila!

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Un deputat face ordine: să apărăm RIVOLUȚIA pesedistă cu mitraliera!

Afaceristul Ion Tiriac dă dovadă, pur și simplu, de o nesimțire cruntă când le pune etichete manifestanților antiguvernamentali. El a spus, duminică seara, la Realitatea TV, că protestatarii ar fi mânați de la spate (cam ca vitele, adăugăm noi) pentru că ar avea pancarte bine făcute. Bine, Tiriac a zis pancarde, limba română fiind facultativă de la o anumită avere în sus. Cum naiba să-și facă piețarii singuri pancarte? Dacă s-ar fi uitat măcar o dată la imaginile date de televiziuni din Piața Victoriei, Țiriac ar fi văzut bucăți de carton scrise de mână, agățate de câte un băț sau puse, pur și simplu, în piepturile sau pe spatele manifestanților „manipulați”. Dar de ce să se uite, dacă știe el mai bine cum stă treaba?

Cu aceeași nesimțire, organizatorul vânătorii anuale de mistreți de pe unul din domeniile sale a mai comis una tare. Cică protestatarii contestă Guvernul, ales printr-un vot majoritar. Doar că tot Parlamentul, cu Opoziție cu tot, a fost votat de 40 la sută dintre români. Unde e majoritatea? Să-i lăsăm să arate ce pot, zice Țiriac. Da, dar nu în orice condiții. Clasa politică să facă bine să convingă românii că poate să-i ajute înainte de alegeri, nu după. Când 60 de români dintr-o sută îți întorc spatele, nu te aștepta la o dragoste necondiționată din partea acestora.
Țiriac e întrecut în nemernicie de deputatul PSD Cătălin Rădulescu. Asta ca să înțelegem ce au adus în Parlament cei care au ales să voteze. Că nici aceștia nu au făcut o mare brânză. Acest Rădulescu, într-un interviu acordat cotidianului Adevărul, a afirmat că proștii din fața Guvernului ar trebui goniți cu tunuri de apă. Dar dacă autoritățile nu fac asta, el mai are o soluție. Revoluționar fiind (care Revoluție?), Rădulescu Cătălin are acasă, ca amintire a luptelor eroice la care a participat, un pistol mitralieră AKM. Și dacă se enervează, el fiind cam agitat de felul lui, iese în stradă cu mitraliera și face ordine. Păi ce, toți mârlanii, plătiți de multinaționale, își bat joc de programul nostru și noi, pesediștii revoluționari, stăm cu mâinile încrucișate? La arme, tovarăși! Revoluția trebuie apărată chiar cu prețul vieții.
Nu mi-e clar dacă Rădulescu are nevoie de un consult psihiatric sau de o anchetă a procurorilor. Dar, în tot cazul, o percheziție la domiciliu nu i-ar dăuna. Sigur, numai dacă nu are permis de pistol-mitralieră.
Cineva ar trebui să-l întrebe de sănătate și pe fostul ministru de Finanțe Orlando Teodorovici. Insul zice că are și acum acasă microfoanele plantate în chiloți, la Chișinău. Vă dați seama cam cum fac sex agentele KGB dacă Teodorovici, altfel un playboy, nu s-a prins decât într-un târziu că e filat din proprii chiloți?
Vai de capul nostru! Mai sunteți mulți, măi, fraților? Țara arde și toți zbuciumații se plimbă-n libertate!

Image may contain: 1 person, glasses and sunglasses

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Cum procedăm cu clădirile vechi – le reparăm sau le demolăm?

Ieri, aşa cum cred că era firesc am scris despre cutremurul din 4 martie 1977 şi despre ceea ce s-ar întâmpla astăzi dacă Dumnezeu va vrea să ne confruntăm cu o încercare similară.

cutremurbucuresti

Spre seară am urmărit, pe un post de televiziune, un interviu cu domnul Gheorghe Mărmureanu, cel mai cunoscut seismolog român.
Unul din subiectele atinse în interviul cu pricina a fost consolidarea blocurilor cu bulină. A acelor locuinţe care s-ar putea prăbuşi în cazul unui seism major. Şi nu sunt puţine! E vorba de sute de imobile şi de zeci de mii de bucureşteni. În general, se ştie că aceste clădiri nu pot fi consolidate din cauza locatarilor recalcitranţi, care nu vor să-şi părăsească locuinţele. Dar din ceea ce ne-a spus domnul Mărmureanu, am aflat că respectivii locatari au şi suficiente motive pentru a proceda aşa. Lucrările de consolidare iau mult timp, produc multă mizerie şi presupun diminuarea suprafeţei locative. Asta pentru că e vorba, de cele mai multe ori, de întărirea stâlpilor de rezistenţă. Cum ar putea nişte proprietari cu vârste de 70-80 de ani să-şi părăsească locuinţa pentru cel puţin şase luni şi să găsească la întoarcere o mizerie de nedescris, un apartament mai mic şi o notă de plată usturătoare, pentru că statul nu poate acoperi integral costurile, dacă e vorba de locuinţe private?
Cea mai bună soluţie pentru astfel de case compromise e, pur şi simplu, demolarea lor şi mutarea definitivă a proprietarilor în locuinţe noi. Ideea că se pot salva blocuri construite în urmă cu 80 de ani e, cel mult, o glumă.
De altfel, Nicolae Ceauşescu s-a prins repede de chestia asta. Potrivit unor rapoarte ale Securităţii, Ceauşescu a ordonat, după cutremurul din 1977, ca reparaţiile să se facă de mântuială. El ajunsese la concluzia că operaţiunile de consolidare a clădirilor au costuri enorme şi că e mult mai convenabilă construirea unor blocuri noi. Ceauşescu a murit, blocuri noi, în ritmul de atunci, nu s-au mai construit şi suntem într-o situaţie şi mai rea ca în 1977. Măcar pentru faptul că au trecut 40 de ani.