Intoxicările Ambasadei Rusiei la București nu țin la români!

Ambasada Rusiei la București susține, într-un mesaj publicat pe Facebook, că Armata Roșie a eliberat România de fascism.

 

În sensul strict al cuvântului, această afirmație este corectă. Pentru că România era, în august 1944, o țară aliată cu Hitler și care lupta împotriva sovieticilor.
Problema este, însă, că Ambasada Rusiei pune această realitate într-un context jenant. Adică încearcă să-i convingă pe români că Armata Roșie a fost una de eliberatori, generoasă cu populația civilă, că crimele, violurile și jafurile au fost inventate de o propagandă ostilă.

Citiți ce scrie în mesajul Ambasadei, difuzat pe Facebook:

„Pe parcursul unei lungi perioade de timp, în presa occidentală şi cea românească apar periodic diverse publicaţii menite să-i denigreze pe ostaşii Armatei Roşii care au eliberat de fascism ţările Europei de Est şi Europei Centrale. În cadrul acestei perpetue campanii de propagandă, ostilii critici anti-sovietici şi anti-ruşi încearcă însistent să-i convingă pe oameni că Armata Roşie era o adunătură de tâlhari şi violatori care nu ştiau de nicio milă faţă de populaţia civilă. Astăzi asistăm la o revitalizare a acestei campanii.

Totuşi, toţi aceşti „experţi” în materie de atrocităţi ale soldaţilor sovietici, care preferă să-i numească, pur şi simplu, ruşi, uită, de altfel, să menţioneze că asemenea acţiuni împotriva populaţiei civile (viol şi jaf) au fost interzise în Armata Roşie la cel mai înalt nivel şi erau pedepsite prin executare. (…) Prin urmare, noi îndemnăm încă o dată, ca oamenii să analizeze informaţiile care apar în mass-media şi să le compare cu faptele istorice verificate. În mod firesc, apare întrebarea: cine beneficiază de pe urmele uleiului veninos al minciunii pus pe focul rusofobiei, infiltrat în conştiinţa publică a poporului român, după mulţi ani de la încheierea ostilităţilor în Europa? Oare acest lucru se datorează apropierii aniversării celor 75 de ani de la eliberarea României de către Armata Roşie?”

Fapte istorice verificate sunt nu numai cele care le convin rușilor. Aproape în fiecare familie românească există mărturii despre atrocitățile comise de militarii sovietici. Care s-au purtat ca niște ocupanți mânați de ură și nu ca niște parteneri, pentru că aceasta era situația de după 23 august 1944.

Zeci de mii de militari români, printre care și mulți ofițeri, au fost deportații în lagăre de muncă din Uniunea Sovietică, unde au fost supuși unui regim de viață deosebit de dur. De fapt, foarte mulți dintre ei nu s-au mai întors niciodată acasă. Singura lor vină a fost aceea că luptaseră pe frontul de Est.

Au impus, la București, prin prezență militară, un regim condus de cozile lor de topor, ajuns la putere prin alegeri falsificate.

Au lichidat elita intelectuală și politică a țării, prin arestări masive, urmate sau nu de procese sumare, de execuții și de condamnări pe perioade foarte lungi. În închisori și lagăre de muncă unde supraviețuirea era o chestiune de noroc.

Au înființat poliția politică, Securitatea, după modelul de la Moscova, la conducerea căreia au numit elemente alogene, consiliate de comisari sovietici.

Au jefuit economia României, obligând-o la plata unor despăgubiri uriașe, deși Armata Românâ a dat o enormă jertfă de sânge în lupta cu forțele hitleriste.

A impus cenzura și a lichidat libertatea presei, impunând o atmosferă de teroare și beznă ideologică, cu consecințe grave asupra poporului român.

Așa că în povestea asta nu e vorba de violurile și furturile comise de câțiva soldați, care au fost pedepsiți de comandanții lor. Ci de o politică de stat, impusă de Moscova, care a atacat însăși fibra națională a neamului românesc.