Unii înalți demnitari români merită premiul I cu coroniță pentru prostie


Care este limita maximă de penibil care poate fi atinsă de un înalt demnitar român, limită dincolo de care demisia să fie obligatorie? Și nu neapărat demisie, ci chiar demitere. Pentru că, pe la noi, prostul nu e prost destul până nu e și fudul.

 

Doamna prim-ministru Viorica Dăncilă se afla, ieri, într-o vizită în Muntenegru. O țărișoară din Balcani, cu capitala la Podgorița. La o conferinţă de presă comună cu premierul Duško Marković, doamna Dăncilă și-a exprimat cu toată gura bucuria de a se afla la Pristina. Tot ce au în comun cele două localități este consoana cu care încep cele două cuvinte, dar cu care mai începe și cuvântul prostie. Altfel, Pristina este capitala Republicii Kosovo, un stat pe care România nu l-a recunoscut. Minute bune, invitații unei emisiuni de la o televiziune de știri au dezbătut, aseară, implicațiile gafei doamnei Dăncilă. Că, vezi Doamne, afectează relațiile diplomatice ale României, că este o greșeală de neiertat șamd. Dar, de fapt, doamna Dăncilă este întruchiparea nu numai a prostiei, ci și a penibilului. Sigur că străinii știu foarte bine treaba asta și nu dau mare importanță spuselor doamnei Dăncilă. Trăim un moment jenant al istoriei României, care va rămâne consemnat ca atare. Avem cel mai prost premier din istorie, într-un moment politic foarte complex.
Domnul Petre Daea, un alt artist al cuvântului, dus rău de tot cu capul, a declarat, marți seara, la Antena 1, referitor la epidemia de pestă porcină: „Nu există antidot, nu există vaccin, nu există medicamente, singura metodă este sacrificarea. Porcii se incinerează, este o muncă extraordinară. Acolo este ca la Auschwitz. Efective de porci care se asomează, trec în partea cealaltă şi se pun pe foc, o fac medicii veterinari care sunt la limita rezistenţei, să stai cu 2000-3000 de porci care trebuie sacrificaţi zilnic”.
Sigur că din declarația domnului ministru nu e clar dacă stupida comparație pe care el a făcut-o se referă la cei arși în cel mai sinistru dintre lagărele naziste, la bieții medici veterinari care duc o muncă grea, precum călăii de la Auschwitz, care abia de aveau timp să doarmă câteva ore pe noapte, sau și la unii și la ceilalți. Să compari soarta porcilor cu suferințe inimaginabile ale celor aruncați în cuptoare pentru singura vină că se încadrau perfect într-un program de exterminare al criminalilor hitleriști este o dovadă de handicap mintal de neimaginat la un ministru.
În loc de demisie, domnul Daea ne-a oferit încă o declarație abracadabrantă, despre suferințe sale, suferințele istorice și cele ale momentului: „Mă gândesc la suferințele pe care le am la această dată și mă gândesc și la suferințele istorice, mă gândesc, de asemenea, și la suferințele momentului, și la suferințele pe care le au crescătorii de porci din țara românească, în suferința asta sufletească trebuie să avem coeziunea asta care se manifestă o asemenea situație.”
De aia am scris, la început, că, uneori, demnitarii trebuie trimiși acasă. Pentru că ei singuri nu se simt.

Lasă un comentariu