Spre sfârșitul anului trecut am avut ocazia să stau mai pe îndelete de vorbă cu un tip care cunoaște foarte bine mediul rural. Cu o mulțime de argumente foarte solide, zic eu, el mi-a demonstrat că sunt slabe speranțe că PSD va pierde puterea prea curând.
Deocamdată, într-o bună parte a ruralului românesc domnește o sărăcie cruntă. Băutura, violența și incultura fac legea. Bine, dar tinerii?, i-am replicat eu. Da, a spus el, majoritatea caselor au veceuri în curte, dar toată lumea are internet. Și atunci, zic eu, nu se pot informa? Păi tu te-ai uitat vreodată ce scriu ei și cum scriu pe Facebook? Ce teme îi interesează? Cât de dramatic e nivelul de analfabetism funcțional?
Noi, spunea amicul meu de discuție, credem că lumea românească e așa cum o vedem în centrul marilor orașe. Oameni care reacționează la evenimente, care vorbesc două-trei limbi străine, care sunt atenți la ce se întâmplă în jurul lor.
Dar cât reprezintă ei la scară națională? Aproape nimic. Sigur că 1-2 la sută nu e nimic, dar e pe acolo.
La sate e o altă lume. Unde regulile le face primarul, polițaiul și preotul. Slabe speranțe să iasă cineva din rând. Nu neapărat de frică. Ci mai mult pentru că acolo funcționează un soi de conservatorism. Nu stă nimeni să se informeze din mai multe surse. Nu se uită mai nimeni la televiziunile de știri. Oricare ar fi ele. Primarul e cel care gestionează asistența socială. PSD deține grosul administrațiilor locale. Polițaiul închide ochii la micile șmenării locale. Iar preotul e cel care îndeamnă oamenii cum să voteze, obligat și el de sumele pe care le primește de la buget.
Acolo, la sate, găsim majoritatea celor care votează. Degeaba visăm că îi vom schimba cu paginile noastre de Facebook. Oricât de active și de bine intenționate ar fi ele. În capul lor, PSD este exact ceea ce își doresc. O chestie cu care mai pot supraviețui o vreme. Un partid care le dă ceva, oricât de puțin. De ce ar merge cu alții, care le propun o etică a muncii și a respectului pentru valoare?
Noi, spunea amicul meu de discuție, credem că lumea românească e așa cum o vedem în centrul marilor orașe. Oameni care reacționează la evenimente, care vorbesc două-trei limbi străine, care sunt atenți la ce se întâmplă în jurul lor.
Dar cât reprezintă ei la scară națională? Aproape nimic. Sigur că 1-2 la sută nu e nimic, dar e pe acolo.
La sate e o altă lume. Unde regulile le face primarul, polițaiul și preotul. Slabe speranțe să iasă cineva din rând. Nu neapărat de frică. Ci mai mult pentru că acolo funcționează un soi de conservatorism. Nu stă nimeni să se informeze din mai multe surse. Nu se uită mai nimeni la televiziunile de știri. Oricare ar fi ele. Primarul e cel care gestionează asistența socială. PSD deține grosul administrațiilor locale. Polițaiul închide ochii la micile șmenării locale. Iar preotul e cel care îndeamnă oamenii cum să voteze, obligat și el de sumele pe care le primește de la buget.
Acolo, la sate, găsim majoritatea celor care votează. Degeaba visăm că îi vom schimba cu paginile noastre de Facebook. Oricât de active și de bine intenționate ar fi ele. În capul lor, PSD este exact ceea ce își doresc. O chestie cu care mai pot supraviețui o vreme. Un partid care le dă ceva, oricât de puțin. De ce ar merge cu alții, care le propun o etică a muncii și a respectului pentru valoare?
pongogonzo 