Golful Lubeck, 3 mai 1945. Două nave aflate sub comanda armatei germane, Cap Arcona şi Thielbek, au ridicat ancora fiind pline cu prizonieri din lagărele de concentrare. Nouă avioane de bombardament britanice au atacat vapoarele, le-au scufundat şi au ucis 6900 de prizonieri.
Germanii au capitulat peste patru zile.
Multe dintre pierderile de vieţi umane de pe cele două vase au fost provocate de paznicii SS şi de piloţii britanici care au deschis focul împotriva prizonierilor care încercau să se îndepărteze înot de vasele care se scufundau.
Oficial, incidentul a fost catalogat drept o tragedie de război deoarece avioanele Royal Air Force aveau ordin să atace toate vasele germane şi piloţii au crezut că vapoarele respective transportă soldaţi SS care doreau să fugă.
Totuşi, puţinii supravieţuitori spun că vasele avea arborate steaguri albe. Mai mult decât atât, un ofiţer de informaţii al RAF a admis că spionii britanici avertizaseră că vapoarele transportă mii de prizonieri din lagărul de concentrare Neuengamme.
Cea mai mare parte a soldaţilor nazişti de la bord au supravieţuit.
În timpul procesului crimelor de război care a avut loc la Hamburg, ofiţerii acuzaţi au spus că prizonierii fuseseră evacuaţi ca parte a planului german de retragere în faţa ofensivei ruseşti.
Totuşi, ofiţerul SS Basewitz-Berr a spus că prizonierii urmau să fie înecaţi, din ordinul lui Himmler.
Cu toate acestea, documentele aliaţilor cu privire la incident sunt clasificate până în anul 2045, din motive necunoscute.