Văd că pe măsură ce se apropie data de 10 august, ziua când este programat, în Piața Victoriei, mitingul românilor din Diaspora, tot mai multă lume, chiar și dintre comentatorii obișnuiți ai scenei politice, o ia razna. Probabil din cauza temperaturilor ridicate.
La mitingul cu pricina nu se va întâmpla nimic deosebit. Va fi într-o vineri seara și se va remarca, probabil, prin ceva mai mult radicalism. Sunt sigur că se va scanda îndelung cea mai iubită lozincă din repertoriul anti-PSD, cea care a putut fi admirată pe plăcuța de înmatriculare cu care un șofer român a venit din Suedia.
Dar nu vor fi în stradă, la protest, un milion de români. Probabil că nici măcar o sută de mii. Și să nu uităm că și Diaspora este divizată, pe modelul autohton. Greutatea nu este să fii împotriva felului de a face politică al PSD, un partid care, într-o manieră sfidătoare, promovează agresiv incompetenții, agramații, marionetele domnului Dragnea și îmbuibații din bani publici, ci să găsești o cale comună de acțiune pentru viitor și o alternativă rezonabilă la populismul deșănțat promovat de principalul partid de guvernământ.
Românii, din decembrie 1989 încoace, dacă nu cumva din totdeauna, sunt specialiști în demolări. Sunt experți în a trimite la lada de gunoi a istoriei lideri politici care i-au scos din sărite. După care se lasă ceața. Cum procedăm mai departe? La capitolul ăsta e aproape sigur că ne împiedicăm.
În urmă cu câteva decenii, un președinte american a fost întrebat dacă nu se teme de milionul de oameni adunați la un protest în apropierea Casei Albe. Răspunsul lui a fost că NU. De ce? Pentru că după ce termină cu scandările, trebuie să se întoarcă la muncă. Altfel își pierd slujbele. Asta-i viața!
Dar nu vor fi în stradă, la protest, un milion de români. Probabil că nici măcar o sută de mii. Și să nu uităm că și Diaspora este divizată, pe modelul autohton. Greutatea nu este să fii împotriva felului de a face politică al PSD, un partid care, într-o manieră sfidătoare, promovează agresiv incompetenții, agramații, marionetele domnului Dragnea și îmbuibații din bani publici, ci să găsești o cale comună de acțiune pentru viitor și o alternativă rezonabilă la populismul deșănțat promovat de principalul partid de guvernământ.
Românii, din decembrie 1989 încoace, dacă nu cumva din totdeauna, sunt specialiști în demolări. Sunt experți în a trimite la lada de gunoi a istoriei lideri politici care i-au scos din sărite. După care se lasă ceața. Cum procedăm mai departe? La capitolul ăsta e aproape sigur că ne împiedicăm.
În urmă cu câteva decenii, un președinte american a fost întrebat dacă nu se teme de milionul de oameni adunați la un protest în apropierea Casei Albe. Răspunsul lui a fost că NU. De ce? Pentru că după ce termină cu scandările, trebuie să se întoarcă la muncă. Altfel își pierd slujbele. Asta-i viața!
pongogonzo 