Dacă luăm de bună numărătoarea celor de la Realitatea TV, la ora 21.30, în Piața Victoriei erau vreo 10.000 de manifestanți.
Asta în condițiile în care și-au anunțat participarea la protest și militanți și membri ai PNL și USR. Vă dați seama cam ce forță și ce capacitate de mobilizare au aceste două formațiuni politice în București, unde, oricum, lumea e mai educată și mai atentă la realitatea politică, dacă în Piața Victoriei e atât de puțină lume.
Pentru că nu are rost să ne mai ascundem după degete. Zece mii de protestatari sunt o cantitate neglijabilă vizavi de miza uriașă pusă în joc. Ar fi vorba de demisia lui Dragnea din fruntea Camerei Deputaților, de demisia Guvernului și organizarea de alegeri anticipate și de eforturile de a împiedica Executivul să emită o Ordonanță de Urgență prin care să dezincrimineze abuzul în serviciu.
Ei bine, cei mai mulți români sunt insensibili la astfel de subiecte. Poate și pentru că ai noștri compatrioți sunt învățați să conviețuiască încă din copilărie cu corupția, numită mai popular șpagă.
Poate și pentru că o bere rece la terasele pline ochi la această oră e mai tentantă decât lupta cu inamicul Dragnea și cu o clădire în care nu se află nimeni.
Poate și pentru că, din decembrie 2016 încoace (data ultimelor alegeri), partidele și politicienii au continuat să strălucească printr-un limbaj grobian și prin numeroase atacuri reciproce suburbane, ceea ce ne face să credem că numărul celor sătui de clasa politică în ansamblu a crescut și nu a scăzut.
Și poate și pentru că suta aia amărâtă de lei pe care Dragnea le-o va da pensionarilor luna viitoare înseamnă enorm pentru câteva milioane de români aflați la vârsta a treia. Iar aceștia au auzit mereu de la liberali doar că pensiile au crescut nejustificat.
Sunt convins că pesediștii se uită la televizor și fac calcule febrile, evaluând forța eventualelor proteste în momentul când vor da OUG pe codurile penale. Deocamdată, nu au niciun motiv să nu meargă mai departe cu planurile lor diabolice.
Pentru că nu are rost să ne mai ascundem după degete. Zece mii de protestatari sunt o cantitate neglijabilă vizavi de miza uriașă pusă în joc. Ar fi vorba de demisia lui Dragnea din fruntea Camerei Deputaților, de demisia Guvernului și organizarea de alegeri anticipate și de eforturile de a împiedica Executivul să emită o Ordonanță de Urgență prin care să dezincrimineze abuzul în serviciu.
Ei bine, cei mai mulți români sunt insensibili la astfel de subiecte. Poate și pentru că ai noștri compatrioți sunt învățați să conviețuiască încă din copilărie cu corupția, numită mai popular șpagă.
Poate și pentru că o bere rece la terasele pline ochi la această oră e mai tentantă decât lupta cu inamicul Dragnea și cu o clădire în care nu se află nimeni.
Poate și pentru că, din decembrie 2016 încoace (data ultimelor alegeri), partidele și politicienii au continuat să strălucească printr-un limbaj grobian și prin numeroase atacuri reciproce suburbane, ceea ce ne face să credem că numărul celor sătui de clasa politică în ansamblu a crescut și nu a scăzut.
Și poate și pentru că suta aia amărâtă de lei pe care Dragnea le-o va da pensionarilor luna viitoare înseamnă enorm pentru câteva milioane de români aflați la vârsta a treia. Iar aceștia au auzit mereu de la liberali doar că pensiile au crescut nejustificat.
Sunt convins că pesediștii se uită la televizor și fac calcule febrile, evaluând forța eventualelor proteste în momentul când vor da OUG pe codurile penale. Deocamdată, nu au niciun motiv să nu meargă mai departe cu planurile lor diabolice.
pongogonzo 