PICĂTURA DE OTRAVĂ: Nu Regele Mihai e manipulat, ci cei care cred asta!

În cazul Regelui Mihai am impresia că ne place să trăim într-o confuzie. Asemănătoare aceleia care s-a răspândit cu succes în legătură cu Nicolae Ceaușescu.

Să începem cu Ceaușescu. Legenda, lansată de indivizi deloc dezinteresați, spune că Nicolae Ceaușescu era un om bine intenționat, cu dragoste de țară și de popor. Dar…. Soția lui era o țărancă analfabetă, țoapă și cu un caracter infect. A avut numeroși amanți și le cerea securiștilor rapoarte detaliate despre escapadele copiilor ei. Plus că ajunsese, în ultimii ani de viață, să aibă un cuvânt decisiv în politica de cadre. Toate astea se spun de parcă nu Nicolae Ceaușescu a propulsat-o la vârful politicii și nu Marele Cârmaci era cel care apleca urechea la bârfele ei.
La Regele Mihai nu e vorba de nevastă, ci de una dintre fiice. Principesa Margareta, ea e persoana căreia Securitatea i l-ar fi băgat în pat pe colonelul Radu Duda. Ce să vezi, Regele Mihai, bătrân, obosit și izolat, n-a avut încotro și a acceptat. Altfel, Majestatea Sa e o figură demnă a istoriei naționale, care a întors armele împotriva nazismului german și a salvat țara de la dezastru.
De fapt, Regele Mihai a fost (este!) o eroare a istoriei. Nu e locul să recapitulăm aici întreaga sa viață, dar după 1990 a reușit să compromită ideea monarhică mai mult decât orice republican. A bătut palma tocmai cu foștii comuniști, care i-au dat înapoi terenuri, castele și palate. Nu e chiar de mirare, pentru că la 23 august 1944 a acceptat ca din complotul anti-Antonescu să facă parte și comuniști instruiți de NKVD. Iar după lovitura de stat, a girat fărădelegile comuniștilor de import prin prezența sa în fruntea statului.
Regele Mihai nu e deloc străin de ce se întâmplă acum cu Casa Regală. Și nici manipulat nu e. Regele primește, în aceste ultime clipe de viață, exact ceea ce merită: disprețul majorității românilor.

Anunțuri

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Dragnea ar putea să-și aducă aminte că și Ceaușescu a fost zburat tot după un mare miting

Dacă domnul Liviu Dragnea s-a răzgândit și nu se mai opune organizării unui miting de amploare al PSD la București și a altor zeci de mitinguri prin țară, înseamnă că decizia din Comitetul Executiv Național de mâine al partidului e ca și luată.
Acum, spune domnul Dragnea, mai rămâne să stabilim pentru ce-l facem. Mitingul ăla uriaș, cu un milion de participanți. De exemplu, ar merge o adunare populară pentru susținerea Guvernului și a Parlamentului. Instituții care se bucură de cea mai mică popularitate, dacă luăm de bune rezultatele celor mai recente sondaje de opinie.
Dacă am ajuns tigrii Europei la creștere economică, dacă salariile unora cresc cu câteva procente, dacă avem un consum bazat preponderent pe importuri, dacă îi facem pe plac lui Trump cumpărând armament de la americani în valoare de câteva miliarde de dolari, ar fi cazul ca și românii să priceapă odată că le merge bine. Chiar dacă acum nu bagă de seamă. Până acolo încât trei sferturi dintre ei susțin că PSD îndreaptă țara într-o direcție greșită.
Indiferent pentru ce se sună adunarea la București, pesediștii din teritoriu nu vor putea fi împiedicați să scrie lozinci despre statul paralel, despre abuzurile comise de DNA-ul condus de Laura Kovesi sau despre tartorul tuturor relelor, neamțul de la Cotroceni.
Nu știu dacă problemele penale ale domnului Dragnea se pot rezolva printr-un miting. De altfel, cu cât mai mulți pesediști vor fi aduși la București, cu atât mai clar va fi că toată povestea e regizată și trasă de păr. Mai degrabă cred că, în fața unor acuzații grave, domnul Dragnea își închipuie că poate să tragă de timp scoțând pesediștii în stradă. În curând se va convinge că unitatea de monolit a partidului în jurul său e o iluzie. Nu chiar toți liderii PSD au un comportament sinucigaș.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Muncitorii aveau tot dreptul să se revolte împotriva lui Ceaușescu

Văd că avem cititori care, în noiembrie 2017, sunt mai comuniști decât era Nicolae Ceaușescu în 1987. Adică atunci când a avut loc revolta muncitorilor de la Uzina de Autocamioane din Brașov.
Nu o să le pomenim numele aici, pentru că nu dorim să le facem reclamă. Și nici nu stă în obiceiul nostru să comentăm pe seama opiniilor abonaților noștri. Câți oameni, atâtea opinii. Măcar cu atât ne-am ales și noi din simulacrul de democrație de după evenimentele sângeroase din decembrie.
Dar în acest caz nu de opinii e vorba. Ci de deformarea grosolană a faptelor. Bravii noștri cititori care au postat comentarii la un text despre revolta muncitorilor brașoveni și-au însușit 100 % teoriile răspândacilor Securității. La Brașov a fost o repetiție generală și un antrenament pentru ce avea să se întâmple în decembrie 1989, provocate de infiltrați în sistem cu misiuni precise.
Pe cale de consecință, represiunea declanșată la ordinul lui Ceaușescu, pusă în practică de organele de Miliție și de Securitate, a fost justificată. Muncitorii deșelați de foame, care nu au putut să plece cu salariile acasă, după două săptămâni de muncă grea, nu aveau nicio îndreptățire să iasă în stradă și să devasteze sediul Județenei de Partid. Acolo au găsit tot felul de bunătăți, în timp ce pe rafturile magazinele se aflau numai conserve de legume și, uneori, de pește, iar pâinea era cartelată. Nu spun că aceste lipsuri nu aveau o logică. Se plătea în ritm accelerat datoria externă și investițiile în industrie și în obiective cu caracter social erau masive. Toate astea nu se puteau face fără sacrificii. Doar că la televizor, ce să vezi, curgea laptele și mierea. Trei ore de program cu mărețul conducător, cu vizitele lui de lucru, cu cuvântări kilometrice, cu spectacole de un prost gust desăvârșit, cu un cult al personalității deșănțat.
Nu cred că e cazul să fim penibili după atâta vreme. Muncitorii de la Brașov își închipuiau, de proști ce erau, că dacă munceau din greu, ar fi avut dreptul să pună ceva pe masă copiilor, să aibă căldură în case și să nu stea la cozi interminabile pentru o bucată de carne, pentru hârtie igienică sau pentru o sticlă de lapte.
S-a întâmplat să ajung la Brașov în decembrie 1989. Și am fost într-un apartament de bloc. Și prin magazine. Sediul Județenei de Partid era înconjurat de saci de nisip și era păzit de militari înarmați cu pistoale mitralieră. Prin oraș erau patrule mixte. Dar în casele oamenilor era frig. Curentul electric se întrerupea de câteva ori pe zi. Apa caldă era cu program. Gazele funcționau mai mult noaptea. Pâinea era pe cartelă. De la Alimentară nu puteai să cumperi nimic.
Cam așa trebuie să fi fost și în noiembrie 1987. Suntem duși cu capul sau cum? Dacă a existat un complot menit să-l răstoarne pe Ceaușescu, regizorii lui au fost tocmai activiștii de partid lacomi care au adus oamenii la exasperare și idioții care-i ridicau osanale Marelui Cârmaci, sfidând realitățile din țară. Nu puteai să nu te gândești că toate astea vor exploda la un moment dat. Sau puteai dacă te numeai Nicolae Ceaușescu și ajunsesei chiar să crezi că toate laudele ți se cuvin și iubirea poporului pentru tine e nesfârșită.
………………………………………………………………………
Ca un bonus, vă oferim și câteva amănunte dintr-un documentar realizat de RADOR despre modul în care s-a desfășurat anchetarea protestatarilor (link http://bit.ly/2yZMsPf)

Pe perioada anchetei, protestatarii au fost torturaţi sălbatic, fiind bătuţi cu pumnii, cu picioarele, cu scaune sau cu picioare de scaun, cu parul, cu bâta, cu bastonul de cauciuc la testicule, loviţi în stomac sau loviţi de calorifer. Li s-au strivit degetele în uşă, li s-a smuls părul, au fost înfăşuraţi în cearşafuri ude şi bătuţi astfel sau ţinuţi în pielea goală, în frig. Arestaţii au fost aşezaţi în poziţii incomode, obositoare şi dureroase: siliţi să stea într-un picior (uneori, supravegheaţi de un câine-lup), pe vine, să ţină un creion cu bărbia, să sprijine cu nasul tabloul lui Ceauşescu, să facă genoflexiuni, să stea într-o mână sau să sară ca broasca. Organele lovite în mod constant de torţionari erau capul, ficatul, rinichii, testiculele şi stomacul.
„N-am crezut că sunt în stare să suport asemenea bătaie. Am căzut şi tot nu se opreau, mă loveau şi cu picioarele. După care m-au ridicat, mi-au legat mâinile la spate în veriga din perete şi pret de câteva ore au continuat bătaia. Cred că leşinasem, m-am trezit că au aruncat cu apă, mi-au desfăcut mâinile şi mi-au spus „Scrie!”. Nu puteam să scriu, tremuram tot. Eram şi nervos, pentru că nu puteam să le dau nici măcar una peste faţă. Am fost dus în celula 4 la subsol şi, a doua zi, ne-au scos pe hol şi ne-au aliniat. A venit tovarăşa Maria Cebuc, reprezentanta partidului, împreună cu câţiva generali: „Ia să-i vedem pe aştia care… vă ia dracu, aţi făcut Braşovul de ruşine!”. Treceau pe lângă noi şi ne scuipau. Am reuşit să slăbesc cel puţin 12-13 kg în 7-8 zile. M-au bătut în fiecare zi şi nu mă lăsau să dorm” (Gheorghe Gyerko)
Pentru efectuarea anchetei au fost aduse echipe speciale de torţionari din întreaga ţară, de la Inspectorate judeţene de Miliţie şi Securitate. General-maiorul de securitate Emil Macri, împreună cu adjunctul ministrului de Interne şi şeful Inspectoratului General al Miliţiei, general-locotenentul Constantin Nuţă, au fost trimişi la Braşov pentru a coordona măsurile represive. Macri şi Nuţă au fost atât de eficienţi la Braşov încât Nicolae Ceauşescu i-a trimis ulterior şi la Timişoara, în decembrie 1989.
„Pe vremea aceea, la Miliţie, în orice birou din Miliţia română, la înălţimea de un metru se afla în zid un piron, prins în beton, cu un belciug la capăt, de care erau legaţi infractorii cu ajutorul cătuşelor. Nu te legau de calorifer, ci aveau scula pe perete, ca în Evul Mediu. Ofiţerul acesta a luat un scaun, l-a pus cu spătarul la perete şi mi-a zis: „Ia urcă-te, tu, în genunchi pe scaun şi stai cu faţa la perete!”. M-am urcat şi nu i-a convenit. A mai pus două tomuri din cuvântările lui Ceauşescu pe scaun şi m-a pus să mă urc din nou. De ce? La înălţimea la care eram, nu-i convenea pentru că nu avea acces liber la rinichiul meu, nu mă putea lovi” (Marius Niculaescu)
Anchetatorii au folosit procedee din anii ’50, precum ancheta nocturnă şi ancheta continuă, iar unii anchetaţi au fost închişi împreună cu detinuţi de drept comun. În Bucureşti, în arestul Securităţii din Calea Rahovei, unii dintre cei cercetaţi au fost legaţi cu lanţuri şi cu bile de oţel, iar alţii ameninţaţi cu pistolul la tâmplă. Securitatea a folosit intens şi tortura psihică, anchetatorii străduindu-se să provoace gemete sau urlete de la cei anchetaţi, pentru a-i înspăimânta pe ceilalţi din acelaşi lot.
300 de persoane au arestate şi anchetate în sediile Miliţiei şi Securităţii din Braşov şi Bucureşti. Pentru a ascunde ideea că revolta de la Braşov fusese una politică, protestatarii au fost judecaţi pentru tulburarea liniştii publice şi ultraj contra bunelor moravuri. 61 dintre ei au primit sentinţe cuprinse între 6 luni şi 3 ani de închisoare, fără privare de libertate, cu executare la locul de muncă în diferite întreprinderi din ţară, deşi anterior, în numeroase şedinţe de partid, se ceruse chiar pedeapsa cu moartea pentru participanţii la revoltă, pentru a constitui un exemplu.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Deputatul Liviu Pleșoianu are orbul găinilor

Deputatul PSD Liviu Pleșoianu, cunoscut pentru acțiunile sale excentrice, le-a explicat, astăzi, tinerilor social-democrați, reuniți în Congres, cum stau lucrurile cu majoritatea politică și cum trebuie procedat de acum încolo pentru a-i pune la punct pe adversarii marelui partid.
Pleșoianu a spus așa: „Să arătăm inclusiv în stradă că noi suntem adevărata majoritate, noi şi cei care ne-au susţinut şi ne susţin în continuare”.
Nu-mi dau seama ce era în capul lui când a rostit aceste cuvinte miraculoase, dar e cazul să le explicăm politicienilor, nu numai de la PSD, unde e adevărata majoritate.
Dragii noștri aleși fie că nu înțeleg nimic din matematica elementară, fie că se prefac că nu înțeleg. La alegerile din decembrie 2016, PSD, cu toate că a promis luna de pe cer, a fost votat de 18 români dintr-o sută de cetățeni cu drept de vot (45 la sută din 40 la sută care s-au prezentat la urne). Bineînțeles că PNL, USR, ALDE, UDMR și PMP au obținut și mai puține voturi. Mult mai puține. Dar nu despre asta e vorba.
Acum, de câtă matematică e nevoie pentru a vedea unde e majoritatea? Șase români din 10 nu au mers la vot. Ofertele prezentate de partidele politice nu le-au spus nimic. Și, cu siguranță, nici fețele politicienilor care s-au perindat pe la televiziuni. Iar partidele noi, care nu au intrat în Parlament, au fost niște forme fără fond, niște caricaturi care au dispărut după alegeri fără să lase nicio urmă.
Mai mult decât atât, sondajele de opinie publicate în ultimele luni arată că trei sferturi dintre români cred că țara e dusă într-o direcție greșită. Păi dacă guvernanții nu au nicio legătură cu această percepție, atunci cine are?
Pleșoianu poate să spună orice. Trăim într-o democrație, nu? Dar nu poți schimba printr-o șmecherie verbală o realitate care se vede din avion. Majoritatea e la cei care s-au săturat de prestațiile politicienilor și nu au încredere în promisiunile lor.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Ziua marii sfidări naționale

Guvernul PSD+ALDE a adoptat, în această după-amiază, OUG care aduce modificări Codului fiscal. Tripleta Dragnea – Tăriceanu – Tudose a impus ordonanța în forma cunoscută și contestată de toată lumea. Contribuțiile sociale trec, din ianuarie 2018, la angajați, angajatorii urmând să mai plătească doar o taxă de solidaritate de 2,25% pe fondul de salarii. Impozitul pe salarii va scădea de la 16% la 10%.
În aceste condiții, anunțata creștere a salariilor brute ale bugetarilor cu 25%, la începutul anului viitor, va genera un salariu net cu 4% mai mare, dar un venit fără niciun plus, din cauza inflației. Din marea șmecherie cu care pesediștii au câștigat alegerile (creșterea substanțială a salariilor) nu va mai rămâne nimic. De asta va avea timp să se convingă toată lumea.
Problema e că în sectorul privat, angajații vor fi la mila patronilor. Pentru a rămâne cu aceleași salarii nete, patronii vor trebui să majoreze brutul cu 20%. Doar că e vorba de milioane de contracte și nimeni nu-i va putea să facă asta.
Vă propunem să nu vă mai închipuiți degeaba că există conflicte între Dragnea și Tudose. Prin modificările adoptate astăzi la Codul fiscal, cei doi au demonstrat că sunt în aceeași barcă. Folosesc același limbaj miștocăresc și arogant și sunt pe poziții identice în problemele mari care țin de evoluțiile din țara noastră.
Este uimitor ca sindicatele, patronatele, instituția prezidențială, partidele și ong-urile, care reprezintă 80 la sută din populația României, să se opună „revoluției fiscale”, iar PSD să nu țină seama de nimic și să impună modificarea Codului Fiscal prin Ordonanță de Urgență.
Fractura evidentă dintre guvernanți și guvernați, scăderea dramatică a încrederii în Dragnea și Tudose, dar și convingerea a trei sferturi dintre români că țara merge într-o direcție greșită ar putea să ducă, în lunile următoare, la o atmosferă de suspiciune și instabilitate.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: De ce Procuratura Militară nu a fost interesată de anchetarea securiștilor care au tras la Timișoara?

O amplă investigație publicată de domnul Mădălin Hodor, cercetător la CNSAS, demonstrează, cu documente, implicarea cadrelor Securității în reprimarea protestelor din decembrie 1989 de la Timișoara.
Ancheta, publicată în Revista 22, link http://bit.ly/2zDDG9I, arată că ofițeri ai Securității au ridicat și au utilizat armament și muniție reală (pistoale mitralieră și cartușe de 7,62 mm) în zilele de 17-19 decembrie 1989.
Din cele 272 de arme ridicate de securiști și milițieni din depozitul de armament al Inspectoratului Județean al Ministerului de Interne Timiș, numai 63 au fost returnate, începând cu data de 20 decembrie 1989, când generalul Ștefan Gușă a ordonat unităților militare din Timișoara să se retragă în cazărmi.
La inventarul din ianuarie 1990, s-a descoperit care dintre aceste arme au fost folosite, pe baza urmelor de funingine de pe țeavă.
Toate datele se regăsesc în tabelele întocmite de maistrul militar clasa a II-a Ambrozie Pantea, gestionarul depozitului de armament al Inspectoratului Județean al Ministerului de Interne Timiș.
Se știe, deci, cu nume și prenume, identitatea celor care au ridicat arme, dar și a celor care le-au folosit. Bineînțeles că niciodată nu s-a făcut o anchetă completă pe această temă.
Cum Securitatea era o instituție militară, nu e de imaginat că acele cadre care au ridicat armament au făcut asta de capul lor. Au acționat la ordin. Și nu putem să ne închipuim nici că șefii Securității de la București nu erau ținuți la curent cu ce se întâmplă la Timișoara.
La fel de interesant este și ce s-a întâmplat, după 22 decembrie 1989, cu cele 209 arme care nu au mai fost returnate. Au fost ele folosite, de această dată pentru apărarea Revoluției? Sau au fost puse la păstrare?
Culmea este că listele cu securiștii înarmați de la Timișoara mai arată și că au primit armament și muniție și unele cadre aduse din alte părți ale țării. Fără îndoială că și aceștia au avut ordin să se deplaseze în orașul de pe Bega.
Toate declarațiile lui Iulian Vlad și ale apropiaților săi referitoare la neimplicarea Securității în reprimarea sângeroasă a protestelor din decembrie 1989 sunt minciuni sfruntate, menite să spele imaginea unei instituții băgată până în gât în tot felul de operațiuni, printre care și asasinarea lui Nicolae Ceaușescu.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Mesajul guvernanților de pretutindeni e clar. Înghițiți orice aberație, dar nu protestați!

 

O teorie complet eronată pare bătută în cuie pentru mult pea mulți oameni.
Mai întâi să enumerăm câteva fapte și interpretarea lor prin ochii admiratorilor acestei teorii.
Atentatele de la 11 septembrie 2001 au fost orchestrate de serviciile secrete americane, controlate de evrei. Principalul argument în favoarea acestei abordări ar fi acela că sute de angajați evrei care lucrau la Turnurile Gemene din New York nu s-au prezentat la lucru în ziua fatidică, fiind avertizați că urma să se întâmple ceva grav. De altfel, turnurile nu au căzut în urma impactului cu două avioane de pasageri, ci a unor explozii din interior, provocate de o mână criminală. Iar răposatul Osama bin Laden nu era un terorist pe bune, ci o unealtă a CIA, care l-a eliminat când nu a mai avut nevoie de el.
Protestele din Piața Universității din aprilie – iunie 1990 au avut ca principal regizor o aripă a Securității, nemulțumită de cum s-a împărțit ciolanul după asasinarea lui Nicolae Ceaușescu. Dovada cea mai bună ar fi că Marian Munteanu, principalul animator al Pieții, era un amic al lui Virgil Măgureanu, dizident inventat de Securitate și primul șef al SRI. Până la urmă, în contextul de atunci, protestul maraton a avut ca scop consolidarea poziției puciștilor din decembrie 1989 și maximizarea rezultatului acestora la alegerile din mai 1990.
Tulburările din martie 1990 de la Târgu Mureș nu au avut nicio legătură cu tensiunile inter etnice româno-maghiare, ci au fost provocate de securiști reciclați, cu obiectivul de a justifica înființarea SRI. Astfel ca ei, sărmanii, să nu rămână fără locuri de muncă.
În decembrie 1989, românii se simțeau foarte bine în compania lui Nicolae Ceaușescu. Dar au fost atrași în stradă de propaganda străină, ca mai apoi să fie împușcați de agenți KGB, infiltrați cu miile printre manifestanți. În tot acest timp, Securitatea a jucat un rol patriotic, depunând armele în magazii și fiind de partea poporului. Nicolae Ceaușescu însuși a fost un mare conducător, din moment ce el nu a dat ordin să se tragă în manifestanți și a fost convins, până în ultima clipă, că a fost vorba de o intervenție străină.
La Colectiv, că tot se împlinesc astăzi doi ani de la cumplita tragedie, incendiul a fost provocat de o mână criminală, pentru a înlătura guvernul condus de Victor Ponta și a aduce la Palatul Victoria un Executiv fidel președintelui Klaus Iohannis. Dar, de fapt, Ponta a dovedit, prin acțiunile lui ulterioare, că e unealta președintelui piroman și adevărata sa intenție era aceea de a destructura PSD.
Exemplele pot continua la nesfârșit. Concluzia pe care ar dori să o tragem cei care lansează pe piață astfel de teorii este că masele nu pot fi niciodată cu adevărat nemulțumite de o anumită stare de fapt. Iar dacă, prin absurd, s-ar întâmpla să fie nemulțumite, ar face mai bine să stea acasă. Pentru că oamenii, ajunși în stradă, pot fi cu ușurință manipulați. Nu protestați, mai pe scurt, fiindcă nu e protestul vostru și nici beneficiile nu vor fi ale voastre. E tare, nu?

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Oricum am întoarce-o, părinții nu pot avea dreptul de a decide în privința vaccinării copiilor

Peste 100 de persoane au protestat, astăzi, împotriva legii vaccinării obligatorii a copiilor. Legea a trecut de Senat fără niciun vot împotrivă, decizia finală urmând a fi luată de Camera Deputaților.
S-a încercat și să se formeze un lanț uman în jurul Palatului Parlamentului, dar numărul mic de protestatari a făcut ca planul să nu poată fi dus până la capăt.
Nu vrem să minimalizăm această acțiune, chiar dacă la ea au fost prezenți puțini oameni. Dar chiar nu-i înțelegem pe acești părinți care cred că pot decide pentru copiii lor, în afara oricărui cadru legal. Noi avem convingerea că singurii în măsură să ia decizii corecte în privința vaccinării copiilor sunt medicii. Așa cum se stipulează în lege, medicii analizează starea de sănătate a fiecărui copil în parte și iau decizia vaccinării numai atunci când beneficiile sunt mai mari decît riscurile. Adică atunci când nu există anumite afecțiuni care ar putea pune viața copilului în pericol, dacă acesta ar fi vaccinat.
În rest, fără îndoială că democrația înseamnă dreptul oricui, chiar aflat în minoritate, de a-și exprima punctul de vedere și de a fi ascultat. Părinții, însă, sunt foarte diferiți, din toate punctele de vedere: studii, resurse financiare, cunoștințe medicale și chiar cunoștințe despre educația copiilor. O lege fixează un set de norme general obligatorii. Ea nu poate să facă distincție între părinții foarte informați pe diverse teme și aceia care, pur și simplu, nu sunt interesați de așa ceva sau care pleacă urechea la ce spun vecinii sau la ce au aflat unii și alții de pe internet. Și atunci nu vi se pare normal ca decizia privind un set minimal de vaccinuri, menite să împiedice răspândirea unor boli grave în comunități mari, cum sunt grădinițele și școlile, să fie luată de specialiști și nu de fiecare părinte în parte?

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Poate avem și altă treabă decât să criticăm măririle de pensii

Observ că liberalii și economiștii apropiați lor țin să repete cam des în ultima vreme că creșterile de pensii nu sunt sustenabile. Sunt necesare, spun ei, pentru că viața pensionarilor e foarte grea, dar nu pot fi susținute de economie.
Pensiile nu pot fi mărite decât prin apelarea la împrumuturi externe sau prin creșteri de taxe. Ambele variante au, însă, consecințe nefaste pe termen lung. Asta susțin specialiștii PNL.
La o asemenea abordare, rămâne de pus o singură întrebare: dacă nu acum, când va fi timpul potrivit pentru o ajustare decentă a pensiilor? Astfel ca și vârstnicii să nu mai stea cu mâna întinsă, după o viață de muncă. Se va întâmpla vreodată minunea asta? Dacă bugetul asigurărilor sociale e pe deficit și dacă el trebuie alimentat cu bani de la bugetul de stat, nu cumva se impune să umblăm și la puzderia de pensii nesimțite, care s-au tot înmulțit în ultimii ani? Te apucă râsul când îi auzi pe unii pensionari de lux că banii pe care-i iau ei nu vin de la pensii. Cică ăia sunt din bugetele instituțiilor pe care le-au servit cu devotament: Ministerul Justiției, Ministerul de Interne, Servicii secrete, Parlament. Și alocațiile bugetare pentru aceste instituții de unde sunt? Din cer sau tot din bugetul mare?Va să zică, atunci când e vorba de pensionari amărâți, nu e în regulă să fie transferați bani de la bugetul de stat la cel de asigurări sociale. Dar când e vorba de pensionari de 50 de ani, cu pensii de 10.000 de lei, e perfect. Nu mai e nicio pagubă.
Cred că liberalii ar trebui să aibă alte priorități, nu criticarea măririi pensiilor. Dacă vor să aibă vreodată voturi și de la vârstnici.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: SIMONA HALEP, RESPECT!

Simona Halep a ajuns, ieri, pe primul loc al ierarhiei tenisului feminin după o victorie în fața letonei Jelena Ostapenko.
Astăzi a pierdut finala de la Beijing, în două seturi. Caroline Garcia a învins-o cu 6-4, 7-6. Nu o să comentăm partida în sine, pentru că nu suntem asemenea altor jurnaliști, care se pricep la toate.
Dar trebuie să remarcăm că presiunea asupra Simonei a fost fantastică. În niciun sport nu e ușor să fii pe primul loc. Iar în tenis mai sunt și premiile uriașe puse la bătaie. Cel puțin, sportiva româncă și-a dat toată silința. S-a bătut pentru fiecare minge, a alergat mult, dar nu a fost în cea mai bună zi.
Și câteva cuvinte pentru bârfitori. Normal că Simona Halep a fost cotată ca favorită la toate casele de pariuri. De unde și teoria conspiraționistă, destul de răspândită printre români, conform căreia Simona trântește meciurile când ți-e lumea mai dragă, băgând o groază de bani în buzunar de la patronii respectivelor case de pariuri.
Nimic mai aiuritor decât închipuirea asta! Conturile și activitățile jucătorilor de top sunt strict monitorizate și e greu de imaginat pe unde s-ar strecura bani negri de ordinul milioanelor de euro.
Simona a muncit enorm pentru a ajunge pe locul întâi și are cea mai îndelungată prezență în Top 10 WTA dintre toate jucătoarele în activitate. Iar toate performanțele ei le-a obținut fără niciun sprijin de la statul român, așa cum se întâmplă în alte sporturi.
N-ar fi tocmai rău să nu mai fim atât de cârtitori și să nu-i mai cerem Simonei imposibilul. Nimeni nu poate ieși întotdeauna învingător de pe terenul de sport. Iar a fi pe primul loc într-un clasament mondial este o performanță care ar trebui să ne convingă că adevărata cale pentru a reuși în viață este munca și dăruirea față de domeniul în care activezi.