PICĂTURA DE OTRAVĂ: Gata cu protestele, urmează fasolea cu cârnaţi!

Totală dezamăgire pe la unele televiziuni! Marele protest, anunţat aseară pe surse, a fost un fâs absolut. Vreo 20 de ameţiţi l-au huiduit pe Iohannis când a sosit la Arcul de Triumf. Dar cred că şi ăia erau tot de la servicii. Puşi special acolo ca să nu râdă presa străină de noi. Pe motiv că suntem la fel de uniţi în cuget şi simţiri ca pe vremea lui Ceauşescu.

Cu titlu de amuzament, vă reamintesc o fază de la summit-ul NATO organizat la Bucureşti în 2008. Reuniunile la vârf ale liderilor blocului Nord-Atlantic sunt întâmpinate întotdeauna cu proteste zgomotoase, uneori violente, ale unor grupuri pacifiste şi anarhiste. Ei bine, la Bucureşti, în zilele desfăşurării summit-ului, nu mişca nici musca. Era o linişte de groază. Oraşul era plin, în schimb, de sute de jurnalişti occidentali, veniţi special pentru summit. Obişnuiţi cu protestele din Occident, ziariştii de care am pomenit erau cam şocaţi de ce vedeau în capitala ţării noastre. Şi ca să nu facem de tot de râs, urmaşii băieţilor cu ochi albaştri au inventat un protest la fosta uzină Timpuri Noi. Am aflat că acolo se adunau un soi de protestatari, unii veniţi din străinătate, care tipăreau manifeste, vizionau filme anti-războinice, cântau la chitară şi care vroiau chiar să iasă şi în stradă. Bineînţeles că toată panorama a fost mediatizată corespunzător, pentru ca să vadă lumea că există şi pe la noi protestatari.
Aşa şi astăzi, la Arcul de Triumf. Dispozitivul de securitate a fost beton, nimeni nu s-a putut apropia de Iohannis, liderii PSD au venit cu copiii, iar cei de la PRU s-au remarcat prin absenţă. Dar s-a improvizat şi o mică strigătură anti-Iohannis, ca să fie toată lumea mulţumită.
În concluzie, cum spunea cineva, indiferent cine câştigă alegerile, tot serviciile secrete fac jocurile în România. Aşa că staţi liniştiţi la locurile voastre şi nu vă mai faceţi griji degeaba.
În rest, România a cheltuit, pentru înarmare, în 2016, peste trei miliarde de dolari, mai mult decât Cehia şi Ungaria la un loc. În schimb, Rusia a cheltuit 65 de miliarde de dolari. Şi uite aşa ajungem noi să fim tot mai puternici în comparaţie cu principalul nostru adversar, Federaţia Rusă.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Povestea porcului, în varianta modernă

Sunt multe știri picante în fiecare zi care merită să fie comentate. Dar astăzi ne oprim la una publicată în cotidianul Libertatea.

Știrea este despre un furt. Victima este părintele călugăr de la mănăstirea de maici Pasărea, aflată la 29 de kilometri de București.
Când părintele slujea la biserică, un hoț a intrat în chilia sa și a furat obiecte de cult prețioase, documente și (atenție!) 100.000 de euro ascunși sub saltea.
Hoțul e hoț și e treaba Poliției să-l găsească și a judecătorilor să-l condamne. Dar ne întrebăm și noi ca proștii cum e posibil ca un călugăr (fie el și preot și duhovnic) să aibă 100.000 de euro sub saltea? În cât timp o fi strâns el bănuții ăștia? Și cum? Dacă banii proveneau din vreo moștenire de familie, atunci de ce să-i ascunzi sub saltea și să nu-i depui la bancă? Că la vreo sursă generatoare de atâția bani din interiorul mănăstirii nici nu vrem să ne gândim.
Oare cum se ruga părintele în chilie cu bănetul sub nas? Mai ales că un călugăr depune un jurământ de sărăcie și nu este interesat de bunurile lumești. Fiindcă adevărata plată pentru faptele noastre e în ceruri, nu-i așa? Oare mai sunt mulți preoți care țin grămezi de euro ascunși prin casă? Întrebăm, nu dăm cu parul!

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Viitorul Parlament are toate șansele să semene ca două picături de apă cu actualul

După ce ieri ne-am lămurit cum e cu Unirea din capul lui Băsescu, absolut asemănătoarea cu aceea imaginată de Vladimir Jirinovski și perfect utopică, astăzi e cazul să ridicăm vălul și de pe alegerile din 11 decembrie.

Alegeri despre care cred că au auzit destul de puțini români, majoritatea nefiind interesați de acest spectacol pus în scenă amume pentru a-i premia pe repetenți.
Mișcarea civică Inițiativa România a lansat site-ul www.alegeriparlamentare2016.ro, un ghid al alegătorului, care arată că printre cei 746 de candidați cu șanse de a intra în Parlament se află 352 de persoane penale, incompatibile, inamici ai statului de drept.
Culmea este că, pe fundalul unei așa-zise reforme și primeniri a listelor, cu care ni s-au tot împuiat capul, găsim trei partide care au peste 50 % din candidații eligibili în categoria penali, incompatibili și inamici ai statului de drept. Clasamentul este condus detașat de ALDE (cu 71 % candidați eligibili dubioși), urmat, îndeaproape, de PMP (67 %) și PSD (52 %). Nici liberalii nu stau rău, având 38 % din candidații eligibili pe lista rușinii.
Acum ați înțeles? Una vorbim și alta fumăm. Când sunt întrebați pe la toczoaie despre liste, catindații le bagă pe alea cu „75 % din propunerile noastre sunt oameni noi, 50 % sunt femei, 35 % sunt tineri”. Și ce folos, cât timp pe locurile eligibile sunt tot ei, ăia de care ne-am săturat de-un veac? Votul pe liste e perfect pentru șmecheria asta. Ai, să zicem, 10 pe o listă. Șapte sunt noi-nouți, iar trei sunt șmecherii care trag sforile. Numai că în Parlament vor ajunge doar cei trei, plasați în fruntea listei. Mai ales că acum electoratul e tentat să voteze partidul, fără a da atenție numelor înșirate acolo.
Să vedeți distracția naibii în viitorul Parlament!

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Orgoliul politicienilor autohtoni, penali sau nu, e infinit

Politicienii cu probleme penale au sărit ca arși când au aflat că nu vor fi invitați de președintele Klaus Iohannis la parada militară și la recepția organizate de Ziua Națională.

Dragnea zice că Iohannis face o mare greșeală. Că Ziua Națională nu e ziua lui și că toți românii au dreptul să se bucure de această sărbătoare. Tăriceanu spune că nu mai poate de lipsa acestei invitații, dar chiar și numai din această atitudine se vede cât e de afectat. Băsescu susține că Iohannis își cam face de cap neinvitându-l la ceremonii pe al doilea om în stat, adică pe Tăriceanu, președintele Senatului.
Întâi de toate, trebuie să stabilim cine organizează aceste ceremonii de 1 Decembrie. În privința recepției de la Palatul Cotroceni nu sunt dubii. Iohannis e maestru de ceremonii. Iar el nu vrea să dea mâna cu penalii, într-un astfel de moment festiv.
Cât despre parada militară de la Arcul de Triumf, nimeni nu-i împiedică pe politicieni să vină acolo. Numai că ei vor în față. Să facă frumos la camerele TV. Să fie văzuți de toată țara. Că doar suntem în campanie electorală.
Uite ce le sugerez eu, dacă au sânge în instalație. Când Iohannis face recepție la Cotroceni, să trântească și ei una, la Palatul Parlamentului. Bani de protocol se găsesc, spațiul nu e o problemă, o recepție paralelă ar fi o sfidare frumoasă.
Iar la Arcul de Triumf să meargă ca muritori de rând, însoțiți de activiști și susținători, că nu le cade rangul. Așa vom vedea și noi cât sunt de populari.
De ce sunt ei, politicienii penali, atât de afectați dacă Iohannis comite greșeli care pot fi atribuite cu ușurință și PNL? Asta, pe o logică normală, ar însemna mai multe voturi pentru PSD, ALDE și PMP pe 11 decembrie. Nu e de bine?

PICĂTURA DE OTRAVĂ: România e țara celor care ne umilesc și ne jecmănesc. Până când?

Ce vedem cu toții în fiecare zi? Cum instituțiile statului își bat joc într-o veselie de contribuabili. Fără nicio apăsare.
De exemplu, jurnalistul Dorin Chioțea a fotografiat o coadă-mamut, de sute de persoane, la Direcţia de Înmatriculări Auto de pe șoseaua Pipera. Oamenii stau la coadă de la ora unu noaptea. Exact ca pe vremea lui Ceaușescu. Doar că atunci bătălia se ducea pentru 2-3 kilograme de carne, împănată bine cu oase și grăsime.
Un alt episod din acest serial fără sfârșit s-a petrecut la sediul ANAF din Sectorul 3. O femeie în scaun cu rotile a venit să-și rezolve niște probleme. Dar…surpriză. Instituția nu are rampă pentru persoanele cu dizabilități. Ce dacă există o lege în acest sens? Ea nu se respectă tocmai de cei ce sunt plătiți anume pentru a-i vâna pe cei care nu-și achită obligațiile față de stat. Femeia a stat zeci de minute în frig, pentru că nesimțiții care lucrează acolo nu și-au deranjat fundurile de pe scaune pentru a o ajuta, dacă tot nu există rampă. Întrebați de jurnaliști, șefii de la ANAF-ul central au răspuns, senini, că se va construi o rampă.
Cel mai revoltător este că astfel de situații nu au drept consecință niciun fel de sancțiuni. Și aici e vorba de întâmplări semnalate de jurnaliști, care au fost pe fază. Câte astfel de situații nu rămân, însă, anonime? Cum să ai respect pentru un stat care te umilește nonstop? Plătim o groază de taxe și impozite, dar, când avem o nevoie, suntem tratați ca niște pomanagii de indivizi care trăiesc, de fapt, din banii noștri.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Ouăle Kinder ne arată exact unde ne aflăm după 27 de ani de „democrație”

Compania italiană Ferrero produce popularele ouă Kinder. Acele ouă sunt îndrăgite de copii, îndeosebi pentru că au o mică surpriză înăuntru.

În treacăt fie spus, ouăle Kinder sunt interzise în SUA, pentru că jucărioarele din interior pot fi înghițite cu ușurință. Ei, dar asta se întâmplă la proștii ăia de americani. La noi, piticii sunt atât de isteți încât nici nu se pune problema să bage ceva nepermis în gură.
Compania Ferrero trimite ouăle astea în România (poate că și în alte țări) pentru a fi asamblate. Și aici intervine o anchetă a jurnaliștilor de la tabloidul britanic The Sun. Ei au descoperit la Carei o familie care lucrează la domiciliu pentru asamblarea acestor ouă. La muncă sunt folosiți și cei trei copii ai familiei, cel mai mic având șase ani. Firma românească subcontractantă le oferă 20 de lei pentru o mie de ouă montate. Dintr-un calcul estimativ, rezultă un venit orar pe om de un leu. Sigur că nu există niciun contract. Totul e la negru.
Asta în condițiile în care compania Ferrero garantează plata salariului minim pe economie (5,50 lei net pe oră în România) și interzice utilizarea copiilor la muncă.
Cred că vă e clar că firmele românești care au pus mâna pe această afacere înregistrează profituri de milioane de euro cu doar câțiva angajați.
Și uite așa am descoperit noi din nou America. Pentru a nu știu câta oară. Autoritățile competente habar n-au de nimic, cei de la Protecția Copilului vor cerceta, Poliția n-are niciun gând să ancheteze cazul. Dacă tot e The Sun un tabloid, poate au mințit. Nu se poate ca la noi să fie copii exploatați. Și, pe deasupra, să fie și plătiți în halul ăsta.
Ne prefacem degeaba. Toți știm că munca la negru e foarte răspândită. Uneori e combinată cu munca la gri. Contracte de muncă pe două sau patru ore și restul la negru. Sau una scrie în contract și alta se plătește. Suntem aici pentru că statul e impotent și incapabil să genereze locuri de muncă sănătoase. În această situație, munca la negru e singura salvare pentru atâția și atâția amărâți care, altfel, ar muri de foame. Dar măcar să nu ne prefacem că nu știm ce se petrece lângă noi.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Îi înjurăm patru ani, după care tot pe ei îi votăm!

Am observat că, de câte ori abordăm teme politice, spiritele se inflamează.

Nu există un lider politic care să nu aibă parte de înjurături. Fie că numele lui este Băsescu, sau Tăriceanu, sau Ponta, sau Dragnea, sau Nicuşor Dan, sau Gorghiu, întotdeauna se găsesc cititori care să-i beştelească pe un ton pătimaş. Pare că e bine. Pentru că toţi cei menţionaţi, şi alţii de aceeaşi teapă, şi-o merită pe deplin.
Liberalii şi socialiştii sunt principalii vinovaţi de furturile uriaşe din ultimii 27 de ani, de distrugerea fabricilor şi uzinelor, de vânzarea pământului şi a resurselor către străini, de transformarea românilor în sclavi în propria lor ţară şi de sărăcia cruntă în care sunt obligaţi să trăiască milioane de oameni.
Aşa că nicio înjurătură care-i ţinteşte nu este exagerată. Problema apare când ne uităm la sondajele de opinie. Ei bine, se estimează că aproape 90 la sută din voturi vor merge tot către borfaşi. Fie ei de la PSD, PNL; PMP, ALDE, UDMR. Ceva nu e în regulă cu noi. Fie terminăm cu văicăreala, fie ne decidem să schimbăm macazul.
Dacă la fiecare patru ani ne încredem în promisiunile lor şi le mai dăm o şansă înseamnă că ne merităm soarta. Pentru ce s-ar schimba ei cu adevărat, dacă noi suntem aşa de uşor de fraierit?

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Ambasadorul rus la Bucureşti, o culme a tupeului şi nesimţirii

Cât de nesimţit trebuie să fii ca să declari că România a fost „un stat agresor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial”?

Această aberaţie a fost rostită de ambasadorul rus Valeri Kuzmin într-un interviu acordat lui Alexandru Cumpănaşu pentru Realitatea TV.
Kuzmin nici nu a venit bine la Bucureşti că s-a şi apucat vârtos să răstălmăcească istoria, în binecunoscutul stil propagandistic rus.
Păi dacă România a fost un stat agresor, atunci URSS cum a fost? Nu cumva Uniunea Sovietică a ocupat jumătate din teritoriul polonez în 1939. în urma unei înţelegeri cu Germania? Nu este URSS cea care a invadat Basarabia şi Bucovina de Nord în 1940, pe baza prevederilor pactului Hitler-Stalin, alungând administraţia şi armata română de acolo şi declanşând o teroare fără precedent? Nu este Uniunea Sovietică ţara care a ocupat în 1944 şi 1945 o serie de state precum România, Bulgaria, Cehia, Ungaria şi, parţial, Germania, instalând ulterior regimuri marionetă, subordonate strict Moscovei?
Culmea este că URSS a ocupat din nou Basarabia în 1944, a comis crime oribile, a mutat sute de mii de oameni în zone îndepărtate şi a a adus în locul lor ruşi, schimbând componenţa etnică a teritoriului.
Şi acum ruşii ne vorbesc nouă de agresiune? De când un război de reîntregire a hotarelor ţării poate fi consderat unul de agresiune? Decizia lui Antonescu de a continua luptele şi dincolo de Nistru este discutabilă, dar, în condiţiile de atunci, a fost singura posibilă.
De altfel, Valeri Kuzmin explică victoria lui Igor Dodon la alegerile prezidenţiale prin nevoia exprimată de moldoveni de a avea relaţii economice mai strânse cu ţările din Uniunea Economică Eurasiatică şi ţine să adauge că Moldova şi Rusia erau, până de curând, „una și aceeași țară”. Niciun regret şi nicio apăsare pentru faptul că Basarabia a fost înglobată cu forţa în URSS, iar românii de acolo au avut, vreme de peste patru decenii, mari probleme în a-şi afirma identitatea naţională.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Un exemplu de cum îşi bat liberalii singuri cuie în talpă

Constituţia României prevede, la articolul 48, alineatul 1, că „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”.

Coaliţia pentru Familie a strâns trei milioane de semnături în favoarea revizuirii articolului constituţional menţionat, în sensul definirii căsătoriei ca uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie. Iniţiativa este sprijinită de toate bisericile creştine din România şi a ajuns în Parlament, după ce a obţinut şi un aviz din partea Curţii Constituţionale.
Am mai scris despre acest subiect, dar acum am revenit din cauza poziţionării cel puţin ciudate în această problemă a doamnei Adriana Săftoiu, un important lider al PNL şi care candidează la Bucureşti pentru Camera Deputaţilor.
Doamna Adriana Săftoiu a precizat că s-a abţinut la votul dat în Biroul Politic Național în ceea ce privește susţinerea refrendumului propus de Coaliţia pentru Familie.
Explicaţia dată de prim-vicepreşedintele PNL este superficială şi nu stă deloc în picioare.
”Azi, am întrebat dacă eu cu fiul meu suntem o familie. Şi dacă cumva un partid naţional liberal nu ar trebui să plece, în orice judecată despre responsabilitate publica de la dezideratul că nicio minoritate nu trebuie neglijată, doar pentru că o majoritate se pronunţă diferit. M-am abţinut la vot! Nu singura! Am fost mai mulţi, dar nu cei mai mulţi. Însă suntem voci care susţinem că, atunci cînd majoritatea decide într-un fel, obligaţia politicului este să găsească acele formule prin care să ofere protecţie şi minorităţii. Nu am niciun chef să intru acum în discuţii despre căt de veselă e familia tradiţională şi cât de fericiţi sunt copiii crescuţi în familii tradiţionale, în care urletele pot prăbuşi blocuri. Mă limitez să spun doar atât: orice voi face ca om politic va pleca de la principiul protejării drepturilor fiecărui individ”, a scris Adriana Săftoiu pe Facebook.
Iniţiativa de revizuire a Constituţiei nu se referă decât la definiţia căsătoriei. Este evident că doamna Săftoiu poate constitui o familie împreună cu fiul său. Iar problema în discuţie nu are nicio legătură cu neglijarea drepturilor unor minorităţi. Majoritatea românilor se opune încheierii unor căsătorii între persoane de acelaşi sex. Atât. Ce drepturi li se încalcă homosexualilor? Cât despre faptul că în familiile tradiţionale există, adesea, conflicte şi copiii nu se bucură de atenţia şi educaţia cuvenite, acest lucru are de a face cu sărăcia, consumul de alcool şi promiscuitatea morală în care se trăieşte în unele familii. Dar nu este nicidecum un argument în favoarea unor familii în care e greu să spui cine e tata şi cine e mama. Nu văd de ce, în astfel de familii, care există deja în Occident, nu pot apărea scandaluri, consum de droguri şi de alcool, sărăcie, toate acestea însoţite de neglijarea copiilor.
PSD, PNL şi USR s-au pronunţat deja în favoarea unui referendum, care să se ţină în primăvara viitoare, pe tema definirii căsătoriei ca uniunea liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie.
E bine să reţinem că doamna Adriana Săftoiu, care deschide lista PNL pentru Camera Deputaţilor la Bucureşti, se opune.