PICĂTURA DE OTRAVĂ – Ultima modă: demolarea familiei tradiționale, cu mulți copii

Văd că unii realizatori tv au primit sarcina de a demola cu orice preț inițiativa Coaliției pentru Familie de revizuire a Constituției. La pachet cu ei acționează și jurnaliști din presa scrisă apropiați de Cotroceni. De altfel, domnul Klaus Iohannis și PNL ar dori să vadă legiferată cât mai repede și o formă de uniune civilă între persoanele de același sex.

Propagandiștii ăștia cotroceniști susțin, de exemplu, că marșul de duminică împotriva avortului ar fi o chestie conservatoare, greșită de la cap la coadă. Politicienii s-ar fi angajat în campania electorală să susțină familia tradițională, cu cât mai mulți copii, numai din interese populiste. Că ar fi rău ca românii să aducă pe lume mai mulți copii, pentru că și așa e destulă sărăcie. Mai bine să-i îngrijim cum se cuvine pe cei care au venit deja pe lume, decât să ne gândim cum ar fi cu mai mulți.
Numai că fenomenul îmbătrânirii populației și al scăderii acesteia în termeni absoluți (sunt mai multe decese decât nașteri) este îngrijorător și ar trebui să ne dea de gândit. Ca să nu mai vorbim și de faptul că unele minorități ar o rată a natalității mult mai mare, lucru care ar putea schimba situația demografică a țării în următoarele decenii.
Dar cum ar putea să se nască mai mulți copii în familii compuse din persoane de același sex? Un pic mai greu, nu? Eu cred că nu are rost să luăm peste picior o inițiativă susținută de trei milioane de români și de toate bisericile creștine din România, care reprezintă peste 90 la sută din populație.

PICĂTURA DE OTRAVĂ – Moda se schimbă: s-a trecut la proteste miniaturale

În jur de 2.000 de polițiști au participat, astăzi, la un miting și un marș de protest pentru creșterea salariilor. Mitingul a fost organizat în fața ministerului de Interne. Marșul a avut loc pe traseul Piața Revoluției – Piața Victoriei. Liderii sindicali au vorbit au vorbit în urmă cu câteva zile de 10.000 de participanți.

Marșul pentru viață, pus la cale de Biserica Ortodoxă, a strâns în jur de 1.000 de oameni. Nici măcar preoții bucureșteni nu au fost prezenți în număr mare. Au avut treburi mai importante de rezolvat.
Marșul pentru Europa ar fi avut câteva sute de participanți. Dacă nu s-ar fi împiedicat de jandarmi chiar în Piața Victoriei, care nu a permis deplasarea către Piața Universității.
Vremea a fost rece, cu o temperatură de aproximativ 10 grade. Dar nu a plouat.
În februarie, pe o temperatură negativă, au fost seri când în Piața Victoriei atmosfera a fost animată de peste 100.000 de bucureșteni.
V-am oferit toate aceste amănunte pentru a ne pune împreună următoarea întrebare: dacă tot am demonstrat un talent de a protesta remarcat de toată presa europeană, cum de s-a volatilizat el în doar câteva săptămâni? Nu vreau să dau un răspuns din zona conspiraționistă, atât de dragă unora, dar ceva nu pare a fi în regulă.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: La așa popor, așa guvernare!

În ciuda avertismentelor primite de la Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană, Guvernul este decis să respecte toate promisiunile cu caracter social din programul cu care s-a instalat la Palatul Victoria.
Experții străini avertizează că deficitul bugetar va fi depășit și nu ne vom putea respecta angajamentul de a nu depăși trei la sută. Un deficit bugetar de peste 3% din PIB va atrage sancțiuni din partea Comisiei Europene. Dar și o neîncredere generalizată din partea investitorilor strategici. Peisajul economic va deveni sumbru și va fi dominat de inflație și de creșterea șomajului.
Premierul Sorin Grindeanu afirmă că totul merge strună și nu există niciun motiv pentru care Guvernul să nu-și respecte toate punctele din program.
Problema e că nimeni până în ziua de astăzi nu a descoperit secretul unei astfel de combinații. Pe de o parte, reduceri și desființări de taxe și impozite și, pe cealaltă parte, creșteri masive de salarii, pensii, alocații, burse și ajutoare sociale.
Ar fi pentru prima dată în istoria economiei capitaliste când s-ar întâmpla așa ceva. Iar cei care au pus la punct un astfel de program genial ar merita, fără nicio îndoială, premiul Nobel.
Dar și mai stranie decât acest program științifico-fantastic este perseverența cu care alianța PSD+ALDE insistă în ducerea la bun sfârșit a planului de îngenunchere a Justiției. Victoria protestatarilor din Piața Victoriei a fost, de fapt, o amăgire. Le-a folosit liderilor PSD pentru a studia reacția populară și pentru a discredita mișcările de stradă. Acestea, vezi Doamne, ar fi dirijate din umbră de multinaționale, de miliardarul George Soros, de serviciile secrete și de mai știu eu cine. Adică nu mai ieșiți aiurea în stradă că sunteți manipulați. Propaganda pesedistă, dusă prin posturile de televiziune arondate, a reușit să bage oamenii în case. Ordonanța 13 a fost anulată. Dar acum se bate monedă pe grațierea colectivă și pe modificarea Codurilor Penale în Parlament. Aceeași Mărie, cu altă pălărie!
Plus că se duce o ofensivă nonstop împotriva șefei DNA, Laura Codruța Kovesi. Adevărul e că Direcția Națională Anticorupție, sub conducerea ei, le-a cam tulburat liniștea multor politicieni. De altfel, cei mai vocali critici ai DNA sunt cei vizați în tot felul de dosare penale: Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ponta, Sebastian Ghiță, Elena Udrea și, ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, Traian Băsescu, a cărui familie a fost încolțită de procurori.
Pentru cei care reușesc să-și păstreze neutralitatea în acest meci fără reguli, în care se dă la gioale la greu, tactica PSD e foarte simplă. Anesteziem populația că măsuri sociale generoase și ne scoatem amicii din pușcării sau îi scăpăm de problemele penale. Apoi o băgăm p-aia cu ostilitatea cercurilor de interese străine. Noi vrem pentru că vă iubim, dar ăia răii nu ne lasă. Odioșii vă vor săraci, ca să vă exploateze mai ușor. Facem și noi ce putem! Între timp, însă, băieții își pun averile în siguranță. Iar România, Dumnezeu cu mila!

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Un deputat face ordine: să apărăm RIVOLUȚIA pesedistă cu mitraliera!

Afaceristul Ion Tiriac dă dovadă, pur și simplu, de o nesimțire cruntă când le pune etichete manifestanților antiguvernamentali. El a spus, duminică seara, la Realitatea TV, că protestatarii ar fi mânați de la spate (cam ca vitele, adăugăm noi) pentru că ar avea pancarte bine făcute. Bine, Tiriac a zis pancarde, limba română fiind facultativă de la o anumită avere în sus. Cum naiba să-și facă piețarii singuri pancarte? Dacă s-ar fi uitat măcar o dată la imaginile date de televiziuni din Piața Victoriei, Țiriac ar fi văzut bucăți de carton scrise de mână, agățate de câte un băț sau puse, pur și simplu, în piepturile sau pe spatele manifestanților „manipulați”. Dar de ce să se uite, dacă știe el mai bine cum stă treaba?

Cu aceeași nesimțire, organizatorul vânătorii anuale de mistreți de pe unul din domeniile sale a mai comis una tare. Cică protestatarii contestă Guvernul, ales printr-un vot majoritar. Doar că tot Parlamentul, cu Opoziție cu tot, a fost votat de 40 la sută dintre români. Unde e majoritatea? Să-i lăsăm să arate ce pot, zice Țiriac. Da, dar nu în orice condiții. Clasa politică să facă bine să convingă românii că poate să-i ajute înainte de alegeri, nu după. Când 60 de români dintr-o sută îți întorc spatele, nu te aștepta la o dragoste necondiționată din partea acestora.
Țiriac e întrecut în nemernicie de deputatul PSD Cătălin Rădulescu. Asta ca să înțelegem ce au adus în Parlament cei care au ales să voteze. Că nici aceștia nu au făcut o mare brânză. Acest Rădulescu, într-un interviu acordat cotidianului Adevărul, a afirmat că proștii din fața Guvernului ar trebui goniți cu tunuri de apă. Dar dacă autoritățile nu fac asta, el mai are o soluție. Revoluționar fiind (care Revoluție?), Rădulescu Cătălin are acasă, ca amintire a luptelor eroice la care a participat, un pistol mitralieră AKM. Și dacă se enervează, el fiind cam agitat de felul lui, iese în stradă cu mitraliera și face ordine. Păi ce, toți mârlanii, plătiți de multinaționale, își bat joc de programul nostru și noi, pesediștii revoluționari, stăm cu mâinile încrucișate? La arme, tovarăși! Revoluția trebuie apărată chiar cu prețul vieții.
Nu mi-e clar dacă Rădulescu are nevoie de un consult psihiatric sau de o anchetă a procurorilor. Dar, în tot cazul, o percheziție la domiciliu nu i-ar dăuna. Sigur, numai dacă nu are permis de pistol-mitralieră.
Cineva ar trebui să-l întrebe de sănătate și pe fostul ministru de Finanțe Orlando Teodorovici. Insul zice că are și acum acasă microfoanele plantate în chiloți, la Chișinău. Vă dați seama cam cum fac sex agentele KGB dacă Teodorovici, altfel un playboy, nu s-a prins decât într-un târziu că e filat din proprii chiloți?
Vai de capul nostru! Mai sunteți mulți, măi, fraților? Țara arde și toți zbuciumații se plimbă-n libertate!

Image may contain: 1 person, glasses and sunglasses

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Cum procedăm cu clădirile vechi – le reparăm sau le demolăm?

Ieri, aşa cum cred că era firesc am scris despre cutremurul din 4 martie 1977 şi despre ceea ce s-ar întâmpla astăzi dacă Dumnezeu va vrea să ne confruntăm cu o încercare similară.

cutremurbucuresti

Spre seară am urmărit, pe un post de televiziune, un interviu cu domnul Gheorghe Mărmureanu, cel mai cunoscut seismolog român.
Unul din subiectele atinse în interviul cu pricina a fost consolidarea blocurilor cu bulină. A acelor locuinţe care s-ar putea prăbuşi în cazul unui seism major. Şi nu sunt puţine! E vorba de sute de imobile şi de zeci de mii de bucureşteni. În general, se ştie că aceste clădiri nu pot fi consolidate din cauza locatarilor recalcitranţi, care nu vor să-şi părăsească locuinţele. Dar din ceea ce ne-a spus domnul Mărmureanu, am aflat că respectivii locatari au şi suficiente motive pentru a proceda aşa. Lucrările de consolidare iau mult timp, produc multă mizerie şi presupun diminuarea suprafeţei locative. Asta pentru că e vorba, de cele mai multe ori, de întărirea stâlpilor de rezistenţă. Cum ar putea nişte proprietari cu vârste de 70-80 de ani să-şi părăsească locuinţa pentru cel puţin şase luni şi să găsească la întoarcere o mizerie de nedescris, un apartament mai mic şi o notă de plată usturătoare, pentru că statul nu poate acoperi integral costurile, dacă e vorba de locuinţe private?
Cea mai bună soluţie pentru astfel de case compromise e, pur şi simplu, demolarea lor şi mutarea definitivă a proprietarilor în locuinţe noi. Ideea că se pot salva blocuri construite în urmă cu 80 de ani e, cel mult, o glumă.
De altfel, Nicolae Ceauşescu s-a prins repede de chestia asta. Potrivit unor rapoarte ale Securităţii, Ceauşescu a ordonat, după cutremurul din 1977, ca reparaţiile să se facă de mântuială. El ajunsese la concluzia că operaţiunile de consolidare a clădirilor au costuri enorme şi că e mult mai convenabilă construirea unor blocuri noi. Ceauşescu a murit, blocuri noi, în ritmul de atunci, nu s-au mai construit şi suntem într-o situaţie şi mai rea ca în 1977. Măcar pentru faptul că au trecut 40 de ani.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: În caz de cutremur nu vă bazaţi, în niciun caz, pe autorităţi

Azi, la ora 21.22, se împlinesc 40 de ani de la cutremurul din 1977, în care au murit peste 1.500 de oameni, dintre care peste 1.400 numai în Bucureşti, iar alţi aproximativ 11.300 au fost răniţi.

Peste 32.000 de locuinţe s-au prăbuşit sau au fost grav avariate, 1.578 de persoane şi-au pierdut viaţa, iar alte 11.321 au fost rănite
Cutremurul din 4 martie 1977 a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter şi o durată de circa 56 de secunde.
Nicolae Ceauşescu efectua o vizită în Nigeria. S-a întors pe 5 martie în ţară şi a decretat starea de necesitate. În Bucureşti, unde dezastrul a fost cel mai mare, s-a intervenit cu importante efective militare, care au dus greul operaţiunilor de salvare şi, ulterior, de reconstrucţie.
Specialiştii ne avertizează că un seism de o magnitudine comparabilă cu cel din 1977 ar face mult mai multe victime. Sunt sute de clădiri neconsolidate. Mai sunt şi blocurile noi, construite după 1989. Şi nu am auzit niciodată care este coeficientul de seismicitate luat în calcul. Adică până la câte grade sunt proiectate să reziste. Cel puţin, după 1977, a existat o legendă că s-au construit blocuri care ar rămâne în picioare la un seism de peste 7,4 grade. Nu vom putea să ne convingem că este aşa decât atunci când ne vom confrunta cu o zguduire a Pâmântului de mari proporţii.
Dar sunt şi lucruri pe care le ştim, Lucruri care nu pot fi puse la îndoială. S-a înmulţit foarte mult numărul de maşini. Iar drumurile au rămas aceleaşi. Nu ne referim aici la autostrăzi, ci la bulevardele şi străzile din oraşe. Care se vor bloca din primele minute de după un cutremur. Toată lumea va ieşi în stradă şi va căuta să se îndepărteze de blocuri, îndreptându-se spre zone mai sigure. Comunicaţiile vor ceda complet. Se va întrerupe curentul electric. Este posibil ca şi internetul să cedeze. Intervenţiile de urgenţă vor fi mult mai dificile, din cauza accesibilităţii reduse a unor zone afectate. Dacă ne uităm la felul în care funcţionează astăzi marile magazine alimentare, ele nu vor mai putea vinde nimic. Spitalele vor ajunge rapid la capacitate maximă şi mulţi răniţi nu vor putea primi asistenţa necesară. Pe fundalul pasiunii românilor pentru teoriile conspiraţiei, informaţiile adevărate vor fi amestecate cu zvonuri şi se va ajunge la un talmeş-balmeş greu de descris.
Fără curent, internet, gaze, apă şi asistenţă medicală de urgenţă, fără comunicaţii şi fără posibilitatea de a cumpăra alimente, cum se vor descurca, de exemplu, cei peste un milion de bucureşteni?
Nu ne va rămâne decât să ne amintim vorbele premierului Sorin Grindeanu. Prim-ministrul a zis că astfel de împrejurări mai contează şi spiritul civic. Să ne ajutăm între noi, să fim solidari, să-i ajutăm pe cei loviţi de soartă. Sau, altfel spus, să nu ne bizuim în niciun caz pe autorităţi. Ar fi o greşeală fatală!

PICĂTURA DE OTRAVĂ: COALIŢIA PENTRU FAMILIE, atacată de oameni fără Dumnezeu

Doamna Alina Mungiu-Pippidi, care mai întotdeauna scrie bine, dar, uneori, gândeşte anapoda, a comis-o din nou.

Într-o amplă analiză consacrată amplelor proteste de stradă din ultimele săptămâni, publicată pe portalul România Curată, doamna Mungiu scrie, printre altele, şi chestia asta: „Tot ce trebuie să facă PSD ca să îi țină piept lui Iohannis, care și-a urmărit ghinionul cu casa pînă la consecințele finale, este contramobilizare, și au cum, slavă Domnului, Coaliția pentru Familie și alte populisme naționalist creștine create de ruși și importate de noi (din convingeri similare, nu că am fi cu Putin). Calea poloneză deci, cu asupra de măsură, cît se poate, că noi nu suntem Polonia și cel mai mic bobîrnac de la Bruxelles ne învinețește rău. Dar, la drept vorbind, nu prea au ce ne face.”
Cică, afirmă doamna Mungiu, PSD poate trece la contraatac inclusiv prin intermediul Coaliţiei pentru Familie. După distinsa editorialistă de la România Curată, Coaliţia pentru familie este un populism naţionalist creştin importat de la ruşi. E drept, nu pentru că am fi cu Putin, ci pentru că am avea convingeri similare.
Chiar dacă într-o formă mai subtilă, din textul doamnei Mungiu răzbate aceeaşi teorie conspiraţionistă care are menirea, în ultimă instanţă, să arunce în derizoriu orice manifestaţie de stradă. La ce să mai protestezi dacă totul e bine organizat şi dirijat, uneori din exterior?
Coaliţia pentru Familie a strâns peste trei milioane de semnături şi a obţinut sprijinul tuturor bisericilor creştine din România pentru revizuirea unui articol al Constituţiei. Căsătoria ar urma să fie definită ca uniunea liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie. Dacă ăsta e populism creştin (că naţionalism nu e în niciun caz), atunci e unul împărtăşit de aproape toţi românii apropiaţi de biserică.
Iniţiativa Coaliţiei pentru Familie nu este absolut deloc în contradicţie cu obiectivele manifestaţiilor antiguvernamentale, centrate pe lupta împotriva corupţiei şi pentru moralitate în politică. Şi nu văd cum ar putea fi folosită de PSD pentru a contracara atacurile la adresa Guvernului Grindeanu.
Să mai observăm şi că aprecierile doamnei Mungiu la adresa Coaliţiei pentru Familie vin în prima zi a Postului Paştelui. Asta ca să înţelegeţi mai bine personajul!

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Liviu Dragnea s-a uitat la alt film

Halul în care a bătut câmpii domnul Liviu Dragnea aseară, la Antena 3, a întrecut orice închipuire. E drept că şi domnul Mihai Gâdea, gazda emisiunii, a jucat perfect rolul de jurnalist de partid, ridicându-i mingea la fileu liderului PSD. A fost un interviu atent regizat, care a avut două obiective: spălarea imaginii domnului Dragnea şi înfierarea şefului statului.

Comportamentul domnului Liviu Dragnea demonstrează cu prisosinţă că pesediştii de frunte au rămas aşa cum îi ştim, incapabili să înţeleagă ceva din amplele proteste de stradă care au zguduit România.
În opinia preşedintelui Camerei Deputaţilor, protestele împotriva OUG 13 reprezintă „un conflict creat artificial şi susţinut printr-o maşinărie de manipulare ultraprofesionistă care nu a fost născută în România”. Dragnea a mai spus că a primit „studii comparative” cu proteste din SUA şi din alte ţări şi a văzut „acelaşi tip de mesaje şi de afişe, foarte multe asemănări”.
Ce este sfidător în această interpretare a domnului Dragnea? De exemplu, faptul că el nu poate concepe că un Guvern, fie el şi pesedist, poate fi contestat în stradă de foarte mulţi oameni. Îi reamintim, dacă a uitat, că PSD a fost votat, la alegerile parlamentare, de 18 la sută dintre români. Cu ceilalţi trebuie dusă în permanenţă o muncă de lămurire, fără a-i acuza că sunt victimele unei manipulări profesioniste. De la prezenţa SRI la proteste, domnul Dragnea a ajuns acum la intervenţii externe. Fiindcă, nu-i aşa, românii nu ar fi fost în stare de capul lor să conteste guvernarea. Teoria seamănă ca două picături de apă cu ceea ce spunea Ceauşescu, intoxicat de Securitate: protestele din decembrie 1989 erau puse la cale de servicii de spionaj străine, care-şi infiltraseră oamenii peste tot. Chiar dacă de atunci au trecut 27 de ani, domnul Dragnea ar putea să dea dovadă de mai multă imaginaţie şi să nu repete ca un papagal ce spunea Ceauşescu, bizuindu-se pe memoria scurtă a românilor.
Şi a mai văzut domnul Dragnea, la protestele autohtone, acelaşi tip de mesaje şi de afişe ca în Statele Unite. Asta după ce a apărut iniţiativa organizării unei expoziţii cu aceste afişe, considerate a fi amuzante, originale şi exprimând foarte bine creativitatea generaţiei tinere şi educate. Plus că trimiterea la protestele anti-Trump este penibilă. Liderii PSD se compară în zadar cu preşedintele SUA. Măcar pentru că ei nu ajung nici la degetul mic de la oricare dintre picioarele domnului Trump. Dar şi pentru că diferenţele între România şi Statele Unite sunt enorme şi fac ca orice comparaţie să pară ridicolă.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Plata pentru prezența în Piața Victoriei a crescut la 100 de lei pe oră

Mă urc într-un taxi de la Casa Presei. O cursă scurtă, în condițiile traficului lejer de sâmbătă după-amiază, până la magazinul Muzica de pe Calea Victoriei.

Șoferul e un tip la maximum 40 de ani. Trecem prin Piața Victoriei. Pe la ora 5, erau vreo 50 de manifestanți în centrul pieței, înconjurați de garduri metalice.
N-am ce face și îi spun că sunt tot mai puțini protestatari.
Taximetristul mă asigură că el e neutru. Nu ține cu nimeni. Toți sunt hoți. Dar Iohannis e din ăia care nu știu să piardă. Așa e cumnatul lui, care dă cu pietrele de pământ când pierde la remi. Ăștia sunt pătimași, zice omul. Măcar să accepte și ei rezultatul votului.
Ei, spun eu, bănuind câte ceva, oamenii protestează și ei. Aici, la Cotroceni, așa arată democrația.
Nu, domnule, eu n-am treabă cu nimeni. Dar ăia de la Cotroceni măcar sunt pensionari. Aici, în Piață, însă, distracția e pe bani. Ce bani, îl întreb. Păi 100 de lei pe oră. Vin, semnează în niște tabele și, la urmă, după patru ore, vin din nou la semnat și își iau banii. Sunt puștani, adaugă șoferul. Au și ei nevoie pentru una, alta. Patru ore de muncă și pe urmă distracția. Dar de unde știți? Păi chiar unul dintre ei mi-a zis. Se cherchelise și și-a dat drumul la gură. Dacă n-au joburi! Nu ei sunt de vină, concluzionează înțelept taximetristul, ci cei care bagă bani în chestia asta.
Nu știu câtor clienți le-a mai relatat taximetristul această poveste SF. Dar mi-e clar că propaganda televiziunilor arondate PSD face ravagii. Pentru foarte mulți români e de necrezut că, pe moca, ai putea manifesta împotriva corupției și a unui mod de guvernare netransparent. Două-trei vorbe meșteșugite la Antena 3 și Romania TV, niște „martori oculari” precum șoferul meu, care au văzut cum se dau banii, și manipularea-i gata.
Cel mai mare obstacol în calea demonstranților din Piața Victoriei nu e Guvernul Grindeanu, ci un popor dirijat și credul, înfometat și sărăcit tocmai de cei în apărarea cărora sare. Sărăcia și ignoranța sunt cele mai de temut arme ale PSD. Pe care trebuie să recunoaștem că liderii lor le mânuiesc cu iscusință.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Ne vom decide vreodată dacă vrem un regim prezidențial sau unul parlamentar?

Oricât de pro sau anti-Iohanniști am fi, nu e cazul să evităm la nesfârșit discuția despre rolul șefului statului potrivit legii fundamentale.

În Constituție, instituția prezidențiale are 21 de articole cu dedicație. De la 80 la 101. Principalele probleme observate de noi sunt: mandatul de cinci ani, alegerea directă, dreptul de a conduce anumite ședințe de Guvern, atributul de a nominaliza candidatul la funcția de prim-ministru și acela de a organiza referendumuri de interes național.
Trebuie să ne decidem dacă dorim o țară cu democrație parlamentară sau un regim prezidențial. Acum avem câte ceva din toate. Un fel de struțo-cămilă. E clar că așa mergem din conflict în conflict.
Președintele României ar trebui ales o dată la patru ani. Alegerile ar fi util să fie la aceeași dată cu cele parlamentare. Măcar în acest fel sunt șanse mai mari ca președintele să fie de aceeași culoare politică cu guvernanții, evitându-se tensiunile inutile.
Dacă optăm pentru republică parlamentară, președintele țării ar fi desemnat prin vot, într-o ședință a celor două Camere reunite. În acest caz, el ar avea atribuțiuni limitate, în special pe linia reprezentării României pe plan internațional. Premierul ar fi desemnat în Parlament, fără nicio interferență din zona prezidențială.
E posibil și un regim prezidențial. În această variantă, președintele ar forma și ar conduce Executivul, cum se întâmplă în Statele Unite. Guvernul nu ar putea fi alcătuit oricum pentru că ar trebui să treacă de votul Parlamentului. Doar că președintele poate să aleagă miniștri și dintre specialiști fără apartenență politică.
Problema noastră e că ne inflamăm repede, discutând astfel de teme extrem de personalizat. Uităm că nici Iohannis, nici Dragnea nu sunt veșnici. Și că nu merită să stricăm prietenii și să ne certăm în familie de dragul unor politicieni precum aceia pe care-i avem noi.
Mai rău decât acum nu poate fi, cu o Constituție strâmbă și prost redactată. Protestele de orice fel duc într-o fundătură. Guvernul, sprijinit de majoritatea parlamentară, are dreptul să ia decizii. Iar președintele are dreptul la o viziune proprie, diferită de a guvernanților. Oricând se poate ajunge la un blocaj. E bine așa?