PICĂTURA DE OTRAVĂ: Monarhia nu salvează pe nimeni!

Mai sunt puține ore până ce Regina Ana își va găsi odihna veșnică la Mănăstirea Curtea de Argeș. Astăzi, sicriul cu trupul neînsuflețit al Reginei se află expus în Sala Tronului din Palatul Regal. Doritorii pot să-i aducă un ultim omagiu până la ora 22.

Noi avem vreo trei categorii de monarhiști. Primii sunt cei care se știu așa dintotdeauna. Aceștia sunt de neclintit, la fel ca reoublicanii înverșunați. Apoi sunt monarhiștii de circumstanță sau din curiozitate. Zilele astea dă bine să fii monarhist. Mai participi la o ceremonie funerară, mai îți dai cu părerea despre Majestățile Lor, mai aștepți un biscuit la pomană. Și ar mai fi o categorie: cei care se simt monarhiști pentru că s-au săturat de prestațiile politicienilor. Aceștia, când sunt întrebați, spun, ca și nostalgicii lui Ceaușescu, că țara merge într-o direcție greșită.
Din nefericire, istoria nu operează cu dacă. Ce-ar fi fost dacă Hitler ar fi câștigat Al Doilea Război Mondial? Ce s-ar fi întâmplat dacă Nicolae Ceaușescu ar fi reușit să întoarcă lucrurile în favoarea sa în decembrie 1989? Sau cum ar fi arătat omenirea dacă Rusia nu ar fi trecut prin experiența comunistă? Întrebări la care nu are niciun rost să încercăm vreun răspuns.
Dar putem discuta cu oarece folos despre forma de organizare a statului român. Într-adevăr, după destrămarea statului comunist, România ar fi trebuit să devină monarhie, potrivit Constituției din 1923. Faptul că nu s-a organizat un referendum pe tema formei de stat a fost o greșeală care ne va urmări multă vreme. Organizatorii loviturii de stat au fost, însă, interesați să ajungă la o formulă de guvernare care să le permită jefuirea cât mai rapidă a țårii și preluarea controlului asupra sectoarelor economice vitale. În multe cazuri, numai pentru a le distruge sau pentru a le vinde străinătății. Cu Regele Mihai pe tron ar fi fost ceva mai greu, dar deloc imposibil. Numai că operațiunile ar fi durat mai mult. Iar în aceea perioadă era vitală starea de buimăceală și de necunoaștere în care se afla poporul român.
Iar dacă te gândești la monarhie, trebuie să ai și un rege pentru așa ceva. Regele Mihai nu a plecat din țară cu un tren plin de tablouri și bijuterii, dar nici nu s-a întors criticând autorii loviturii de stat din decembrie 1989. A preferat să cadă la pace cu autoritățile de la București, pentru a-și recăpăta palate, castele, vile și terenuri. Asta ca să nu mai pomenim de momentul 23 august 1944, când l-a predat comuniștilor pe Ion Antonescu și a pus țara la picioarele lui Stalin, condamnând la moarte un număr imens de militari români. Așa că degeaba ne imaginăm o Românie monarhică dacă nu avem un Rege potrivit.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Trafic de arme în România? Imposibil! Sau nu?

Un adevărat spectacol de sunet și lumini se desfășoară în aceste zile în România. Tema o reprezintă reportajul jurnalistului Stuart Ramsay pentru postul Sky News despre traficanții de arme din România. Ramsay susține că s-a întâlnit cu astfel de traficanți, care erau dispuși să-i vândă arme letale. Arme despre care se spune în reportaj că provin din Ucraina și ajung inclusiv în arsenalul unor organizații teroriste.

Cu o viteză remarcabilă, procurorii DIICOT au ajuns la concluzia că reportajul lui Ramsay e o făcătură. Așa-zișii traficanti erau niște vânători pârliți, plătiți cu câte 500 de euro, alte 1000 de euro fiind rezervate intermediarului afacerii. Mai mult decât atât, făcătura lui Ramsay ar fi chiar o scenetă, replicile traficanților fiind de fapt învățate pe de rost. După un scenariu scris, desigur, tot de Ramsay. Iar armele filmate sunt de vânătoare, posesia lor fiind permisă chiar și în pașnica noastră țară.
Evident că nu putem spune de partea cui e dreptatea. Ar fi bine să ne gãndim, dacă vrem să ajungem la propria noastră concluzie, că Ramsay a făcut o serie de reportaje în ultimii ani din zone de război, inclusiv în Siria, și e aproape imposibil să fie păcălit. Iar dacă ar fi vorba de un scenariu, acesta ar fi fost ceva mai complex. Nu ar fi arătat ca o compunere de grădiniță, cu replici stânjenitoare, personaje îmbrăcate de regizor și arme de lemn, ca nu cumva să se rănească puștii. Și treaba nu s-ar fi făcut cu niște inși care a doua zi să fie prinși de procurorii DIICOT și să declare exact ce spuseseră aceiași procurori, înainte ca ei să fie interogați. La urma urmei, la banii pe care-i are Sky News, puteau fi aduși niște români din Anglia, care să vină și să plece înapoi cu echipa de filmare, fără a le mai da nicio șansă procurorilor.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Ţicnitul zilei se numeşte Mihail Seplecan

Liberalul Mihail Seplecan (34 de ani), fost preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj este, de departe, cel mai sărit de pe fix politician al zilei.

Tipul s-a pus pe criticat festivalul UNTOLD de la Cluj în termeni pentru care politicienii de la PRM sau cei de la România Unită ar putea fi invidioşi.
Într-o postare pe Facebook, Seplecan scrie aşa: ”Tinerii frumoşii şi sclavi au uitat când urlau după Colectiv că vroiau spitale, acum sunt de acord ca megacorporaţiile satanico-masonice să cheltuiască milioane de euro pe aducerea unor artişti membri illuminati, ei susţinând prin cumpărarea biletelor acest megaritual MASONIC. Păi nu isi merita soarta atunci? La acest eveniment se vehiculeaza pe langa invocarea AntiHristului ( asta inseamna titlul UNTOLD – pentru cunoscatori) spalarea pe creier, colectarea energiei malefice, manipularea masei si sume enorme de bani.”
Însemnările lui Seplecan continuă mai mulţi kilometri pe acest ton apocaliptic, dar nu e cazul să-i facem noi aici reclamă gratuită.
Pentru Găgăuţă ăsta, toţi artiştii care evoluează pe scena festivalului de la Cluj sunt membri illuminati. Pentru cei care nu ştiu, e vorba de o organizaţie secretă. ai cărei membri se infiltrează în guverne şi instituţii din toată lumea, cu scopul de a influenţa deciziile şi de a ajunge la o nouă ordine mondială, supranaţională.
Şi tot ce se întâmplă la Cluj, în aceste zile, este un ritual masonic. Recunosc că nu sunt un admirator al muzicii pe care o ascultă, azi, tinerii, dar de aici şi până la interpretarea potrivit căreia tot ceea ce le place lor este o chestie masonică, dirijată de illuminati, este cale lungă.
Cum să le spui unor tineri că îşi merită soarta, făcând o trimitere explicită şi la tragedia din clubul Colectiv?
Cică UNTOLD, pentru mintea puţină a lui Seplecan, înseamnă AntiHristul. Noroc că se găseşte câte un neterminat din ăsta, care să ne explice cum stau lucrurile, că altfel muream proşti.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Țara arde și baba se piaptănă!

Avem probleme „serioase” de tot în țara asta! De exemplu, domnul Traian Băsescu, care conduce un partid devenit parlamentar peste noapte, printr-o fuziune prin absorbție, îi dă înainte cu Unirea. Astăzi s-a întâlnit în curtea PMP cu tineri din Basarabia și a ținut să le explice cum stă treaba cu Unirea. În Parlamentul de la București, zice fostul șef al statului, la orice oră se poate obține o majoritate de 80 la sută în favoarea Unirii. La Chișinău, însă, lucrurile nu stau așa de bine. Dar Unirea, precizează domnul Băsescu, ar fi atât în avantajul României, cât și în avantajul Republicii Moldova. Ar rezulta o țară cu un mare potențial agricol, al treilea din Europa, lucru extrem de important din perspectiva unei posibile viitoare crize alimentare.

Deocamdată, unioniștii reprezintă cam 25 la sută din populația Basarabiei. Propaganda rusă este foarte eficientă și nu există nicio șansă ca acest procent să crească rapid. Deci suntem în fața unei utopii. Despre ce vorbim, dacă basarabenii nu sunt interesați de Unirea cu România? Apoi nu cred că parlamentele sunt suficiente pentru a lua astfel de decizii. Ar fi nevoie și de referendumuri, iar cel de peste Prut ar avea un rexultat negativ previzibil.
Pe scurt, domnul Băsescu folosește tema Unirii pentru a-și face propagandă electorală. Vreau să-mi închipui că românii nu mai pot fi seduși de demagogia acestui personaj politic expirat.
A doua problemă la fel de „serioasă” este protocolul semnat de Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică cu Casa Regală a României, care prevede, în amănunt, ce fel de slujbe se vor ține după aducerea în tară a Reginei Ana. Vor fi slujbe ortodoxe și slujbe catolice. Botezată catolic, Regina Ana s-a măritat cu un ortodox, Regele Mihai, în ciuda opoziției Papei. Slujba de cununie s-a ținut într-o biserică ortodoxă și toate cele cinci fete au fost botezate ortodoxe.
Decizia de a se ține și slujbe ortodoxe de înmormântare la căpătâiul Reginei a fost luată de Patriarhie, la solicitarea Casei Regale. Păi dacă Patriarhia Română a decis așa, ce ascultare fac acei preoți și ce exemplu dau ei credincioșilor susținând că Regina Ana nu are dreptul la slujbe ortodoxe? Trāim într-o lume nebună de tot dacă nu acceptăm că se pot face și excepții, mai ales atunci când e vorba de o femeie care s-a cununat ortodox și și-a crescut copiii după învătura creștin-ortodoxă.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Chiar şi generalii SRI pot vorbi fără să spună nimic

Întâi a venit Generalul Sorin Gabriel Cozma, șeful Direcției Generale de Prevenire și Combatere a Terorismului din cadrul Serviciului Român de Informații, care a spus, la o prelegere cu public ţinută la Râşnov, că “indiciile arată că DAESH pregătește un atac de mari proporții, inedit”. Pentru cei care nu ştiu, DAESH este acronimul în limba arabă al auto-intitulatului Stat Islamic al Siriei şi Irakului (ISIS, după iniţialele în limba engleză).

Toată presa a preluat această declaraţie, întorcând-o pe toate părţile. În tot cazul, generalul Cozma nu a precizat nicăieri că ar fi vorba de România. În sensul că ţara noastră ar fi vizată de un astfel de atentat. Nu a spus, dar obiectivul de activitate al SRI este, printre altele, tocmai prevenirea terorismului pe teritoriul naţional. Pentru că, dacă e vorba de culegerea de informaţii despre eventuale atentate în străinătate, de aşa ceva ar trebui să se ocupe Serviciul de Informaţii Externe.

După generalul Cozma a venit SRI, cu un comunicat de presă, în care a explicat cum trebuie înţelese cuvintele şefului din SRI. Nu ar fi vorba despre pregătirea unui atentat major despre care ar şti SRI, ci de faptul că ISIS este capabil să organizeze un astfel de atentat. Are, cum s-ar spune, capacitatea de a pune în practică o astfel de operaţiune. Şi mai zice SRI că această concluzie poate fi trasă inclusiv din cooperarea cu serviciile partenere.
Oricare variantă am lua în considerare, rămâne o întrebare stânjenitoare. De ce plătim atâţia bani pentru agenţii SRI, când astfel de informaţii sunt difuzate zilnic pe canalele media controlate de ISIS? Ieri, parcă, am aflat că ISIS îi va lua gâtul Papei şi va ocupa Roma, azi că vor fi ucişi sute de militari americani, ale căror nume şi adrese au fost publicate. Periodic, teroriştii ne spun unde vor lovi data viitoare. Principala preocupare a generalilor SRI este lectura publicaţiilor editate de ISIS sau mai fac şi altceva?
Mai neobişnuit chiar decât un atentat ISIS inedit este să vezi un ditamai generalul SRI spunând asemenea platitudini. Oricine ştie că vor urma atentate de proporţii. Problema este când şi unde se vor produce şi dacă ele pot fi prevenite.

Tomiţă Stoicuţ

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Erdogan beștelește Occidentul și face cu ochiul Rusiei

Președintele Erdogan are un discurs tot mai contondent la adresa Occidentului. El susține acum că lovitura de stat recentă a avut actori turci și un regizor străin. Coordonatorul puciului ar fi fost clericul Fethullah Gullen, care trăiește în Statele Unite. Turcia vrea ca Gullen să fie extrădat și uite că Washingtonul se pune de-a curmezișul. Erdogan afirmă că Turcia cere extrădarea predicatorului pe baza unui document de securitate națională, iar americanii nu execută.

Cică Gulen ar câștiga până la 300 de milioane de dolari anual în SUA prin școlile administrate de fundațiile sale.
După ce i-a terminat pe americani, Erdogan le-a tras câteva scatoalce și europenilor, care „susțin terorismul și pe puciști”. De ce? Pentru că au îndrăznit să critice amploarea epurărilor și pentru că s-au opus reintroducerii pedepsei cu moartea în Turcia.
Derapajul de la democrație este evident în acest discurs populist și ultranaționalist rostit, azi, de Erdogan la un forum economic organizat la Ankara.
SUA nu-l pot extrăda pe Gullen numai pentru că așa vor mușchii lui Erdogan. Procedura este minuțioasă și īndelungată, cu respectarea tuturor reglementărilor juridice de peste Ocean. Și în niciun caz nu este suficientă prezentarea unui așa-zis document de securitate națională, trimis de Turcia. Trebuie găsite dovezi clare ale implicării lui Gullen în lovitura de stat. Dovezi de altă natură decât acelea care spun cât câștigă clericul de pe urma școlilor administrate de fundațiile sale.
Iar Uniunea Europeană nu poate să nu observe și să nu critice amploarea persecuțiilor ordonate de Erdogan: militari, judecători, procurori, ziariști, medici, polițiști – reținuți, arestați, torturați. Mulți, doar pentru cà lucrau în instituții patronate de Gullen.
Nu este vorba de susținerea puciștilor și a loviturii de stat, ci de standarde europene pe care Turcia este obligată să le respecte dacă mai vrea să adere la UE.

Tomiţă Stoicuţ

PICĂTURA DE OTRAVĂ: SOV – produsul urât mirositor al Securităţii

Este indiscutabil că Sorin Ovidiu Vîntu a fost un om influent în anii care au urmat evenimentelor sângeroase din decembrie 1989. Cum înainte de 1989, SOV fusese închis, la un moment dat, pentru un delict de drept comun (delapidare), rămâne de văzut care este explicaţia ascensiunii lui fulminante de după căderea regimului Ceauşescu. De menţionat şi faptul că în anul 1983, în timp ce se afla în închisoare, Vîntu a semnat un angajament de colaborator cu fosta Securitate.

Cea mai cunoscută afacere a sa a fost Fondul Naţional de Investiţii. FNI, cu o structură de tip piramidal, a fraierit vreo 300.000 de români, care au pierdut sume substanţiale, crezând în promisiunile lui Vîntu şi ale colaboratorilor acestuia.
În toate poziţiile de conducere ale companiilor sale au fost instalaţi foşti ofiţeri de Securitate. Cred că e justificat să ne întrebăm dacă Vîntu i-a dirijat pe aceştia, sau dacă nu cumva a fost invers. Invers ar însemna că SOV a fost creaţia integrală şi prizonierul foştilor securişti, care s-au folosit de datele sale native, printre care, la loc de cinste s-au aflat lăcomia şi lipsa oricăror repere morale, pentru a jefui tot ce se putea jefui, dar fără ca aceştia să se expună direct.
Eu, unul, am serioase îndoieli şi că Vîntu ar fi în stare să-şi scrie, de unul singur, textele pe care le publică pe blog sau pe Facebook. Mai degrabă plăteşte pe cineva pentru a face treaba asta.
În tot cazul, lista celor care au acceptat să intre în tot felul de combinaţii financiare cu SOV este absolut impresionantă şi cuprinde nume mari din presă şi din politică. Banii n-au miros, iar morala este un cuvânt necunoscut de toţi aceia care s-au prefăcut că nu ştiu cine e Vîntu atunci când au luat grămezi de bani de la el.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Catedrală – DA, dar nu cu bani publici!

Unul din primarii mai guralivi, Dan Tudorache, de la Sectorul 1, a spus că Patriarhul Daniel ar fi solicitat primăriilor de sector câte 10 milioane de lei pentru Catedrala Neamului. Dacă luăm în calcul toate cele șase primării, ajungem la un total de aproape 13,5 milioane de euro. Menționăm că e vorba de o contribuție numai pentru acest an. Bănuim că dacă de la sectoare se cer câte 10 milioane de lei, de la Primăria Generală se așteaptă o contribuție mai substanțială. Să tot treacă totalul de vreo 16 milioane de euro.

E drept că de la Bugetul de Stat nu s-a obținut nimic, tehnocrații explicând că de unde nu e nici Dumnezeu nu cere,
Nu o să cădem în capcana de a judeca dacă e nevoie sau nu de o catedrală ortodoxă de asemenea dimensiuni. Dacă se poate construi o mega-moschee turcească de peste 5.000 de locuri la București, cu siguranță e nevoie și de o catedrală impunătoare.
Problema este cum se face finanțarea construcției. Cu banii credincioșilor, cu contribuții de la biserici și mănăstiri sau cu eforturile tuturor românilor? Care e formula corectă?
Dacă ținem seama de rolul social al Bisericii, poate că acesta trebuie să fie criteriul de bază și când vine vorba de alocarea de bani publici pentru Catedrala Neamului. Într-o țară cu milioane de săraci, cu o pensie medie și un salariu minim de 200 de euro, e obligatoriu să se țină seama de priorități. Este indecent să dai bani de la diverse bugete pentru Catedrală sfidând atâția și atâția oameni care aproape că nu au ce mânca și nu au cu ce să-și cumpere medicamente după o viață în care au trudit din greu. Nu cred că găsim undeva în învățătura lui Iisus, din care ar trebui să ne inspirăm toți, îndemnul de a ridica ziduri călcând pe suferințele amărâților acestei lumi.
Catedrală – DA, dar nu cu bani luați de la gura săracilor. Dacă o primărie are 10 milioane de lei în plus, atunci se poate amenaja o cantină socială, sau pot fi ajutați bătrânii dintr-un cămin sau copiii dintr-un orfelinat.
Iar Patriarhul poate apela la contribuții private. Sunt atâtea firme mari care ar putea renunța la o parte infimă din profit, fåcând un gest prin care vor rămâne în istoria acestui Neam.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Părintele JUSTIN PÂRVU despre MOARTE

Moartea nu este nici sfîrşit, nici început, ci mai degrabă un văl, zidul cel despărţitor al vieţii de aici, de viaţa de dincolo. Cei care au fost morţi sufleteşte, care nu s-au îngrijit de sufletele lor, vor trece, prin moartea aceasta pămîntească, la moartea cea veşnică, adică chinul cel veşnic al iadului, de care să ne ferească bunul Dumnezeu. Iar cei ce au fost vii cu sufletul, întreţinîndu-şi flacăra credinţei, aceştia păşesc, prin moartea cea trupească, la viaţa cea veşnică, la fericirea raiului.

Un om a găsit o pungă mare cu pietricele colorate pe ţărmul unei ape. A luat-o şi mergînd spre casă începu să arunce pietricelele în apă, ţinti păsările care treceau pe deasupra, se amuza aruncîndu-le aiurea. În momentul în care mai avea în pungă doar două, trei pietricele, pe care se pregătea să le arunce şi pe astea fără rost, s-a întîlnit cu un vecin. Acesta s-a uitat la pietricele, după care zise:
– De unde ai pietricelele acestea, fiindcă sînt foarte preţioase!
Aflînd asta, omul nostru plecă disperat să caute pietricelele aruncate aiurea, dar era greu să mai recupereze ceva.
Aşa facem şi noi cu zilele vieţii noastre. Fiecare zi a omului, fiecare săptămînă, fiecare lună, fiecare an sînt comori pe care le aruncăm fără nici o precauţie, cînd le-am pierdut e imposibil să le mai recuperăm.
Moartea înseamnă şi trecere, de aceea şi cele muritoare se mai numesc şi trecătoare, pe care noi trebuie să le supunem celor nemuritoare.
Spune Patericul că doi creştini lucrau la pădure, tocmai doborau un copac. Zice unul:
– Uite, aşa e şi viaţa omului… Trăim, ne zbatem, la urmă vine moartea şi ne doboară ca pe copacul ăsta şi nu se alege nimic.
Celălalt i-a replicat:
– Ba nu-i aşa, frate. Abia după ce am doborît copacul, vom vedea dacă e bun pentru o construcţie, dacă e potrivit pentru mobilă într-o casă de oameni, dacă e bun pentru instrumente muzicale sau e bun doar pentru a arde în foc. Aşa şi cu omul: Dumnezeu îl cîntăreşte la timpul potrivit şi îl hărăzeşte pentru lucruri nobile sau îl aruncă în focul veşnic. Pentru viaţa veşnică omul se pregăteşte în timpul vieţii sale muritoare. Cine nu trece prin moarte nu poate cîştiga „viaţa fără de moarte”.

Concert pentru pisică şi orchestră