Corupția din spitale e o boală fără leac!

Astăzi o să vă spun câte ceva despre corupția din spitale. O televiziune a realizat un reportaj cutremurător cu camera ascunsă. Poți vedea acolo personal medical de toate categoriile care ia șpagă.

Cei care au fost internați știu despre ce e vorba. Prestațiile oferite pacienților au chiar și un soi de tarif, în funcție de ce urmează să primești. O operație e atât, o injecție atât, schimbarea așternuturilor atât șamd. Asta în afară de bacteriile ultra rezistente la tratamente din spitalele românești (de unde și vorba „te duci cu o boală, te întorci cu două”). Și în afară de aparatura învechită sau nefuncțională și de medicamentele pe care trebuie să ți le cumperi singur.
Suntem într-un fel de Ev Mediu al medicinii, de unde nu văd cum vom ieși prea repede.
Cum zilele trecute am fost prea drăguț cu aripa penală din PSD, cea vizată de un puci din interior, e timpul să ne dezmeticim. Legea salariilor, intrată în vigoare anul trecut, le-a oferit medicilor și asistentelor din spitale salarii babane. A așezat aceste categorii profesionale direct în grila din anul 2022. Acolo unde vor ajunge și celelalte categorii de bugetari după creșteri anuale.
Principala hibă a acestei legi tembele este că adaugă, pur și simplu, la salarii, fără a pune niciun fel de condiții de eficiență. Dacă într-un birou erau cinci șmecheri care tăiau frunza la câini pentru 2.000 de lei pe cap de om, în 2022 o vor tăia, aceiași cinci, pentru 4.000 de lei. Curat murdar, coane Fănică! Bineînțeles că ei vor fi la fel de comozi și de îngâmfați cu proștii ăia de pe stradă care îndrăznesc să-i deranjeze. De ce ar fi altfel, dacă nimeni nu-i întreabă de sănătate? ȘI cine să-i întrebe, dacă mulți au venit acolo pe pile.
În spitale e altceva. Nu putem spune că sunt prea mulți medici sau asistente. Chiar nu e adevărat! Dar un spital nu funcționează numai cu salarii. Oricât ar primi un medic, el tot nu poate face minuni fără o tehnică performantă, fără medicamente de ultimă generație și fără banala curățenie.
Dar acestea nu sunt motive pentru a jecmăni bolnavii. Ba poate chiar dimpotrivă! După o viață în care ai contribuit la fondul de sănătate, ajungi în spital și descoperi că regula e să fii umilit, nu să fii tratat cu respect.
De aia, vedeți dumneavoastră, lupta împotriva corupției e atât de grea în România. Pentru că, pentru prea mulți dintre noi, ea pare o secvență dintr-un film științifico-fantastic. Altfel, ne văităm când ne ajunge cuțitul la os, dar suntem complici la tot ce ni se întâmplă.

Reclame

Ce mi-e Dragnea, ce mi-e Firea!

Nu știu ce credeți dumneavoastră, dar eu nu văd chiar așa de mari deosebiri între domnul Liviu Dragnea și doamna Gabriela Firea.

Până de curând, au fost aliați și au mâncat o pâine albă împreună. După 10 august, însă, cei doi au luat-o pe drumuri diferite. Interesul doamnei Gabriela Firea este să-și mențină intactă cota ridicată de popularitate, dând vina pe domnul Dragnea pentru represiunea jandarmilor împotriva protestatarilor din Piața Victoriei. Asta mai ales după ce s-a aflat că prefectul Capitalei, Speranța Cliseru, a contrasemnat ordinul de intervenție al jandarmilor mult după ce Piața Victoriei fusese golită. Sămânța scandalului a ieșit la suprafață tocmai pentru că doamna Cliseru este o apropiată a primarului general, cu care a lucrat câțiva ani. Și doamna Firea digeră greu faptul că doamna Cliseru este, în povestea asta, măcar penibilă, dacă nu și responsabilă penal pentru că a semnat un ordin post-evenimente, la cererea jandarmilor, pentru ca aceștia să dea o aparență de legalitate intervenției lor brutale. Fiindcă doamna Cliseru, dacă avea un dram de conștiință, putea, pur și simplu, să refuze să semneze ordinul. Din moment ce l-a semnat, este complice la violențele jandarmilor.

Chiar nu se miră nimeni că doamna Firea vrea să-și acopere incompetența și evidenta incapacitate de a administra un mega oraș de talia Bucureștiului dând vina pe domnul Dragnea?
Liderul PSD nu este un sfânt. Dar asta nu de zilele trecute. Ci de mulți ani. Iar doamna Gabriela Firea i-a fost aproape, a făcut parte din conducerea partidului și a candidat la Primăria Capitalei din partea PSD. E greu de înțeles cum de nu a sesizat mai din timp cât rău face domnul Dragnea țării și partidului. Explicația e simplă: interesul poartă fesul.
Dintr-un partid mai poți să și pleci. Mai ales atunci când nu te mai regăsești în orientarea acestuia sau când te consideri incompatibil cu conducerea formațiunii. Dar în cazul doamnei Firea nu am auzit de o asemenea variantă. Oare de ce?

Distanța astronomică dintre politicianul român și cetățeanul de rând

Ceea ce dă o notă de unicitate peisajului politic autohton este incapacitatea personajelor care-l animă de a-și asuma răspunderea pentru anumite întâmplări.

Nu există demisii de onoare. Pentru că nu există politicieni cu onoare. Dar și dintr-un alt motiv. Lipsa demisiilor ține în bună măsură și de felul în care se fac numirile în funcții publice. De încrengăturile care există între anumite personaje. Și nu în ultimă instanță de afacerile care-i țin aproape.
Sunt numiți, prea adesea, oameni lipsiți de personalitate, fără opinii proprii, executanți fideli ai ordinelor venite de la partid și care, pe deasupra, sunt vulnerabili la capitolul dosarelor personale. Ei nu strălucesc prin inteligență și nu au o carieră profesională în spate care să le permită să iasă din front. Acești oameni știu că, odată cu postul în care au fost numiți, pot, la o adică, să piardă totul. Să se transforme într-un soi de paria, nebăgați de nimeni în seamă.
Dacă lucrurile nu ar sta așa, nu am fi avut niciodată miniștri precum premierul Viorica Dăncilă, sau precum doamnele Lia Olguța Vasilescu și Carmen Dan. Și nu am fi avut niciodată un prefect precum doamna Speranța Cliseru.
Câtâ minte trebuie să ai ca să-ți închipui că, o persoană publică fiind și aflându-te pe un spațiu public, un cetățean oarecare nu are dreptul să te filmeze și să-ți pună întrebări legate de activitatea ta profesională? Pentru acest tip de politicieni, noi nu existăm decât ca plătitori de taxe și, cel mult, votanți din patru în patru ani. Cum naiba să avem noi dreptul să le cerem socoteală pentru felul în care gestionează banii noștri? Cum să avem neobrăzarea să-i întrebăm de ce-și parchează mașina pe spații nepermise, numai pentru a fi mai aproape de teresa preferată?

Terenul e pregătit pentru adoptarea unei OUG privind amnistia și grațierea

Mai e puțin până la ora începerii ședinței de Guvern de astăzi. Dar ordinea de zi încă nu a fost publicată. Așa că nu putem ști dacă zvonurile se vor adeveri. Adică dacă va fi adoptată o Ordonanță de Urgență privind amnistia și grațierea. 

Terenul a fost pregătit prin scrisoarea avocatului Rudolph Giuliani, care propunea, printre altele, tocmai așa ceva. Motivul ar fi că la unele sentințe s-a ajuns prin colaborarea dintre procurori și agenții SRI, pe baza unor protocoale discutabile. Scrisoarea, care nu reprezintă de nicio culoare punctul de vedere al Administrației americane, a fost preluată la greu pe posturile de televiziune aservite Puterii și comentată în termeni extrem de favorabili, cu accentul pus pe biografia exemplară a domnului Giuliani, care s-a remarcat în trecut prin lupta sa cu capii Mafiei de peste Ocean.

Se zice că doamna Viorica Dăncilă ar fi semnat OUG chiar la nunta fiului domnului Liviu Dragnea de la Snagov. Nu ar fi de mirare, pentru că doamna Dăncilă este un executant docil al ordinelor venite de la liderul PSD. Cât despre domnul Tudorel Toader, servilismul său este tot mai evident în ultima perioadă, ca și dorința de a pune Justiția la picioarele politicienilor. Așa că nu ne-ar mira deloc dacă ar semna și el Ordonanța.
N-aș comenta o astfel de ordonanță în termenii apocaliptici utilizați de fanii din presă ai domnului Iohannis: o lovitură de stat dată de domnul Dragnea. Sunt cuvinte prea mari. E vorba, pur și simplu, de o echipă de borfași, de calibru mare, ce-i drept, care au devalizat România în ultimii 28 de ani, și care-și văd privilegiile și averile impresionante adunate prin afaceri cu statul amenințate de o Justiție independentă. Culmea e că aici nu e vorba numai de social-democrați. Ci și de politicieni din alte partide, care și-au umplut cu plăcere borcanele cu miere provenită de la stupii statului.
Dacă sunt șanse ca trecerea unei astfel de ordonanțe să declanșeze o reacție puternică a societății civile? Eu zic că nu sunt. Pentru că nici pe 10 august nu ar fi ieșit peste 100.000 de oameni în stradă, dacă nu ar fi fost povestea cu protestul Diasporei (cam 3.000 de români din străinătate au venit în Piața Victoriei) și nici pe 11 și 12 august nu ar fi fost reacții puternice, dacă jandarmii și-ar fi văzut de treaba lor și nu ar fi intervenit cu atâta violență.
Societatea civilă este sublimă, în teorie, dar în cazul nostru este apatică, divizată și defetistă. Să dea Dumnezeu să ne înșelăm și să fie invers!

– Textul a fost scris înaintea ședinței de Guvern de la ora 13.

În ce hal am ajuns dacă românii spun că Nicolae Ceaușescu a fost cel mai bun președinte

EDITORIAL

 

Sociologii de la AVANGARDE i-au întrebat pe români care a fost cel mai bun președinte al țării din istorie.

Nu știu dacă vi se pare de mirare, dar pe primul loc s-a situat, de o manieră categorică, Nicolae Ceaușescu. Iar cele mai multe voturi pentru Ceaușescu au venit de la oamenii de peste 50 de ani. Adică aceia care au trăit din plin și vremurile de dinainte de 1989.
Ca să fim clari, pentru Ceaușescu s-au pronunțat 50% dintre cei intervievați, pentru Băsescu – 15%, pentru Iohannis – 7%, pentru Constantinescu – 5%, pentru Iliescu – tot 5% și pentru Gheorghiu Dej – 2%.
Sunt sigur că dacă oamenii ar fi întrebați dacă vor un singur post de televiziune, puternic ideologizat, cu o durată a programului de două ore, sau dacă vor întreruperea curentului și a gazelor de mai multe ori pe zi, sau dacă ar agrea raționalizarea alimentelor, răspunsurile ar fi negative aproape în unanimitate.
Și la fel s-ar întâmpla dacă li s-ar cere că turnătoria să devină din nou regulă de viață și poliția politică să cotrobăie prin toate cotloanele vieții noastre.
Ce vreau eu să spun e că sondajul Avangarde nu stabilește cât de bun și de patriot a fost Nicolae Ceaușescu, ci halul în care și-au bătut joc de țară cei care i-au urmat.
De altfel, tot sondajele au ajuns la concluzia că 80% dintre români sunt nemulțumiți de direcția în care merge țara. Sigur că domnul Iohannis și Opoziția speculează asta, în sensul că nemulțumirea românilor are de a face cu politicile guvernamentale. Numai că ei știu foarte bine că nu aceasta este interpretarea corectă. Românii, în număr mare, își amintesc cu nostalgie de socialismul ceaușist și de echilibrele existente atunci în societate, spre deosebire de situația de acum.
Numai că, vedeți dumneavoastră, mortul de la groapă nu se mai întoarce. Dacă privim prea mult înapoi, s-ar putea să ne împiedicăm. Dacă nu cumva ne-am și împiedicat deja. Nostalgia, când vine vorba de organizarea societății, e boală curată.

Gargară pesedistă: stați cuminți acasă, pentru că totul e opera serviciilor!

Teoria potrivit căreia agenții serviciilor de informații românești sunt în spatele a tot ce mișcă în țărișoara noastră este destul de răspândită. 

Ea este luată în brațe cu multă dragoste și de politicieni de top. Aceștia nu ezită să vorbească despre implicarea serviciilor în Justiție și în protestele de stradă. În Justiție prin distorsionarea mersului unor procese în care, cum altfel, sunt implicați lideri ai PSD. Și în stradă, prin manipularea maselor.

Deși atrăgătoare, teoria asta, care, ca orice teorie a conspirației, nu poate și nu va putea fi niciodată dovedită, are implicații care merită semnalate.
Spunem cu maximă lejeritate că securiștii au făcut Revoluția din decembrie 1989, că aceiași securiști au stat în spatele evenimentelor din martie 1990 de la Târgu Mureș și în spatele Mineriadelor, că au infilltrat și controlat partidele politice și că nici ONG-urile nu se simt prea bine, fiind tot creația lor. Când ne plictisim și pentru puțină variație în joc sunt introduse și serviciile secete străine, care s-au băgat și ele în ciorba românească.
Vă spun, nu mă apuc acum să demontez astfel de teorii. Așa ceva e imposibil. Teoriile conspiraționiste au existat întotdeauna și nu cred că vor pieri vreodată.
Principala consecință este că obiectivul real al răspândirii lor, căci ele nu ar exista fără răspândaci, este acela de a îndemna lumea la pasivitate și neimplicare. Ce rost are, de exemplu, să te opui politicii unui guvern dacă jocurile se fac în altă parte, dacă el, guvernul, va rezista atâta timp cât decid serviciile și dacă strada e manipulată de agenți infiltrați în mulțime? Cu alte cuvinte, oamenii serioși își văd de treburile lor și nu-și pierd vremea pe la mitinguri și manifestații aranjate de servicii.
Noroc că tinerii sunt mai puțin influențați de genul ăsta de teorii bizare. Ei nu au trăit cu frica de a fi turnați de un vecin sau de un coleg de serviciu și nici nu au genul acela de prudență bolnavă și de permanentă suspiciune care există la generațiile mai vârstnice.
Nu știi dacă să râzi sau să plângi când vezi că politicieni social-democrați, demni urmași ai comuniștilor, se vaită că statul paralel le taie din avânt, când ei, de fapt, au apărut pe lume și s-au îmbogățit tocmai în urma unor combinații cu șmecherii din fosta Securitate. „Hoțul strigă hoții” e proverbul care li se potrivește perfect!

O simplă întrebare: în favoarea cui au acționat comandanții acțiunii de reprimare a manifestanților din Piața Victoriei?

Poate astăzi este ziua în care ar trebui să ne calmăm puțin. Să analizăm la rece ce s-a întâmplat în zilele precedente.

Pentru asta, să enumerăm, mai întâi, câteva fapte.
Cu vreo două luni înainte de mitingul din 10 august, a fost anunțată și mediatizată pe larg varianta unui protest al Diasporei românești în ziua menționată. Așa cum se obișnuiește în astfel de situații, acțiunea a fost promovată intens pe rețelele sociale.
Organizatorii au anunțat că la eveniment vor veni foarte mulți români din străinătate, în jur de un milion. Întâlnirea era fixată pentru 10 august, ora 17.
Dar, ce să vezi, la ora respectivă, în Piața Victoriei, erau maximum 3.000 de oameni. Unii dintre ei, obișnuiți ai locului, veniți să-i întâmpine pe frații noștri din străinătate. E greu de crezut că cineva a venit de la mii de kilometri depărtare pentru un protest antiguvernamental și apoi a uitat, pur și simplu, să se prezinte în Piața Victoriei. Deci marea de români din străinătate, dispusă de protesteze, asta a fost: până în 3.000 de oameni. Seara, la ora 21, în fața Guvernului, dar și pe arterele adiacente Pieței Victoriei, se aflau peste 100.000 de români. Concluzia e limpede: balonul cu Diaspora a fost umflat de cei interesați pentru a revitaliza protestele antiguvernamentale, altfel cam moarte pe caniculă și în plin sezon de concedii.
Dar chiar și așa nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit, dacă…
Dacă o mână de golani provocatori nu ar fi atacat jandarmii. Iar aceștia, în loc să-i izoleze și să-i neutralizeze, i-au lăsat să-și facă de cap pentru a avea, ulterior, pretext de atac asupra tuturor manifestanților. Jandarmii au acționat cu o brutalitate extremă, lovind fără discriminare femei, bătrâni, jurnaliști în exercițiul funcțiunii și lansând cantități uriașe de gaze iritant-lacrimogene. Jandarmii de la intervenții păreau drogați cu substanțe care excită sistemul nervos. Ei au fost mințiți prin mesaje transmise prin sms că lucruri grave li s-au întâmplat unor colegi ai lor, inclusiv faptul că o jandarmeriță ar fi paralizat în urma unei bătăi. Dar incidentul cu femeia jandarm ne obigă să punem următoarea întrebare: jandarmii trimiși să reprime manifestația aveau la ei armament cu muniție letală? Ce s-ar fi întâmplat dacă vreunul dintre ei, în starea aceea de confuzie și agitație, ar fi utilizat arma împotriva demonstranților?
Și, sigur, pentru că a existat seara de vineri, au urmat, logic, protestele de sâmbătă și duminică. Proteste care, altfel, nu ar fi existat.
În locul domnului Liviu Dragnea, eu aș fi ceva mai prudent atunci când vine vorba de laude aduse jandarmilor. Mie nu mi-e atât de clar în favoarea cui au acționat ei.
Păstrând proporțiile, așa s-a întâmplat și pe 21 decembrie 1989, în Piața Universității. Cei 2.000 de protestatari, din care cel puțin jumătate erau securiști, puteau fi alungați fără niciun foc de armă. Dar dacă nu mureau câteva zeci de oameni, nu ar fi putut fi scoși din fabrici muncitorii, a doua zi dimineața. Cam așa se scrie și se face istoria!

Bineînțeles că străinii hrăpăreți au inventat pesta porcină cu dedicație pentru țărișoara noastră

Pesta porcină ar fi fost inventată cu dedicație pentru România. Cu scopul de a ne distruge industria de profil și de a ne obliga să importăm.

Ați auzit de teoria asta? Nu-mi dau seama cât de e răspândită, dar eu am avut ocazia să o aud cu urechile mele. Cică e la fel ca în cazul gripei aviare. Atunci era vorba de păsări, acum de porci.
Sigur că adevărul nu are nimic de a face cu astfel de aberații. Dacă ar fi să le demontez, aș pierde vremea de pomană. Pentru că adepții lor nu au timp de explicații și de raționamente. Știu ei mai bine cum stă treaba.
Dar altceva vreau să fac. Să ne gândim puțin cum apar astfel de idei, cine le răspândește și de ce au oarecare succes.
În primul rând că ele sunt atrăgătoare prin faptul că ne prezintă mereu pe noi, românii, drept niște victime ale istoriei. Ce mari și frumoși am fi fost dacă străinii nu ne-ar fi dorit răul și nu s-ar fi pus mereu în calea fericirii noastre.
În al doilea rând, poveștile astea de groază sunt multiplicate de indivizi mânați de un soi de fanatism, incapabili să vadă lucrurile altfel decât în alb și negru. Sunt aceiași care ar fi gata să jure că Nicolae Ceaușescu a fost eliminat de un complot străin, românii fiind, de fapt, mari admiratori ai cultului personalității și ai Securității, sau că, schimbând registrul, tragedia de la clubul Colectiv a fost provocată de Iohannis și prietenii săi din Occident pentru a-l înlătura pe Pinocchio de la Palatul Victoria și a instala un Guvern care să asculte de ordinele venite de la Bruxelles.
În ultimă instanță, care este efectul acestor intepretări? Scapă, de fiecare dată, de judecata istoriei, dacă nu cumva și de judecata propriu-zisă, adevărații responsabili. Capii Securității, în cazul așa-zisei Revoluții, care au regizat în amănunt eliminarea lui Ceaușescu, nenorociții care au permis organizarea de spectacole în incinte neasigurate corect împotriva incendiilor și, acum, cu porcii, Guvernul care nu a ținut seama de avertismentele primite de la Comisia Europeană și a gestionat iresponsabil o criză care putea fi de dimensiuni mult mai mici.
Nu vi se pare că, poate nu tocmai întâmplător, teoriile conspiraționiste cu iz dâmbovițean îi fac scăpați tocmai pe principalii vinovați ai evenimentelor cu pricina?

Marele protest de vinerea viitoare va fi la fel de inutil ca și celelalte

Văd că pe măsură ce se apropie data de 10 august, ziua când este programat, în Piața Victoriei, mitingul românilor din Diaspora, tot mai multă lume, chiar și dintre comentatorii obișnuiți ai scenei politice, o ia razna. Probabil din cauza temperaturilor ridicate.

La mitingul cu pricina nu se va întâmpla nimic deosebit. Va fi într-o vineri seara și se va remarca, probabil, prin ceva mai mult radicalism. Sunt sigur că se va scanda îndelung cea mai iubită lozincă din repertoriul anti-PSD, cea care a putut fi admirată pe plăcuța de înmatriculare cu care un șofer român a venit din Suedia.
Dar nu vor fi în stradă, la protest, un milion de români. Probabil că nici măcar o sută de mii. Și să nu uităm că și Diaspora este divizată, pe modelul autohton. Greutatea nu este să fii împotriva felului de a face politică al PSD, un partid care, într-o manieră sfidătoare, promovează agresiv incompetenții, agramații, marionetele domnului Dragnea și îmbuibații din bani publici, ci să găsești o cale comună de acțiune pentru viitor și o alternativă rezonabilă la populismul deșănțat promovat de principalul partid de guvernământ.
Românii, din decembrie 1989 încoace, dacă nu cumva din totdeauna, sunt specialiști în demolări. Sunt experți în a trimite la lada de gunoi a istoriei lideri politici care i-au scos din sărite. După care se lasă ceața. Cum procedăm mai departe? La capitolul ăsta e aproape sigur că ne împiedicăm.
În urmă cu câteva decenii, un președinte american a fost întrebat dacă nu se teme de milionul de oameni adunați la un protest în apropierea Casei Albe. Răspunsul lui a fost că NU. De ce? Pentru că după ce termină cu scandările, trebuie să se întoarcă la muncă. Altfel își pierd slujbele. Asta-i viața!

Tudorel Toader, invidios pe popularitatea unor înalți demnitari precum Dăncilă, Daea și Fifor

Domnul Tudorel Toader are o idee trăznită. Domnia-sa nu vrea să rămână mai prejos ca nume ilustre (prin gafele lor) din actualul Guvern. Vrea, omul, să se mai vorbească și despre el, nu numai despre doamna Dăncilă și domnii Daea și Fifor. Din moment ce colegii săi de muncă pot să debiteze pe bandă rulantă orice enormități, fără să li se clintească un fir de păr din cap, de ce nu ar încerca și el să intre în grațiile Tătucului, cu o Ordonanță de Urgență cu dedicație.

Zis și făcut. Ministrul Justiției a anunțat, aseară, la un post de televiziune arondat coaliției guvernamentale, că se va adopta în curând o Ordonanță de Urgență pentru revizuirea sentințelor date pe protocoale sau interceptări ilegale.
„Ordonanța va dispune posibilitatea oricărui condamnat care are sentimentul, convingerea faptului că hotărârea a fost pe protocol sau pe interceptare nelegală să se apropie de dosar, să ceară unui judecător să verifice dacă hotărârea lui a fost pronunțată pe baza celor două elemente, judecător care să spună da, îi admite și trimite cauza la rejudecare, judecător care să spună nu, nu e vorba de interceptări nelegale, de protocoale, se respinge. Deciziile Curții Constituționale fac această definiție, această clasificare (- a ceea ce înseamnă interceptări nelegale – n.r.). Interceptări făcute de SRI și folosite de procurorul de drept comun, fapte care nu au legătură cu securitatea, siguranța națională și folosite în fapte de drept comun”, a declarat domnul Tudorel Toader, la Antena 3. Dar…
Instanţele au exclus mandatele de supraveghere tehnică puse în executare cu SRI din martie 2016, aplicând decizia Curții Constituționale.
Protocoalele încheiate de SRI cu diverse instituții sunt perfect legale, atâta timp cât nu sunt denunțate ca ilegale de instanțe.
Iar deciziile Curții Constituționale nu sunt retroactive.
Mai pe înțelesul tuturor, interceptările utilizate în diverse dosare, realizate cu sprijinul tehnic al SRI, nu au cum să fie ilegale. De altfel, autenticitatea probelor dintr-un dosar poate fi contestată la judecător de orice inculpat. Dacă judecătorul constată că ele au fost obținute prin încălcarea legii, acestea sunt înlăturate din dosar. Cât despre protocoalele încheiate de SRI cu organele de anchetă penală, acestea aveau rolul de a stabili cadrul tehnic necesar de colaborare.
Ce ar putea să facă un judecător care ar avea la îndemână Ordonanța propusă de domnul Toader? Absolut nimic!