De ce e PSD invincibil la sate

Spre sfârșitul anului trecut am avut ocazia să stau mai pe îndelete de vorbă cu un tip care cunoaște foarte bine mediul rural. Cu o mulțime de argumente foarte solide, zic eu, el mi-a demonstrat că sunt slabe speranțe că PSD va pierde puterea prea curând.
Deocamdată, într-o bună parte a ruralului românesc domnește o sărăcie cruntă. Băutura, violența și incultura fac legea. Bine, dar tinerii?, i-am replicat eu. Da, a spus el, majoritatea caselor au veceuri în curte, dar toată lumea are internet. Și atunci, zic eu, nu se pot informa? Păi tu te-ai uitat vreodată ce scriu ei și cum scriu pe Facebook? Ce teme îi interesează? Cât de dramatic e nivelul de analfabetism funcțional?
Noi, spunea amicul meu de discuție, credem că lumea românească e așa cum o vedem în centrul marilor orașe. Oameni care reacționează la evenimente, care vorbesc două-trei limbi străine, care sunt atenți la ce se întâmplă în jurul lor.
Dar cât reprezintă ei la scară națională? Aproape nimic. Sigur că 1-2 la sută nu e nimic, dar e pe acolo.
La sate e o altă lume. Unde regulile le face primarul, polițaiul și preotul. Slabe speranțe să iasă cineva din rând. Nu neapărat de frică. Ci mai mult pentru că acolo funcționează un soi de conservatorism. Nu stă nimeni să se informeze din mai multe surse. Nu se uită mai nimeni la televiziunile de știri. Oricare ar fi ele. Primarul e cel care gestionează asistența socială. PSD deține grosul administrațiilor locale. Polițaiul închide ochii la micile șmenării locale. Iar preotul e cel care îndeamnă oamenii cum să voteze, obligat și el de sumele pe care le primește de la buget.
Acolo, la sate, găsim majoritatea celor care votează. Degeaba visăm că îi vom schimba cu paginile noastre de Facebook. Oricât de active și de bine intenționate ar fi ele. În capul lor, PSD este exact ceea ce își doresc. O chestie cu care mai pot supraviețui o vreme. Un partid care le dă ceva, oricât de puțin. De ce ar merge cu alții, care le propun o etică a muncii și a respectului pentru valoare?
Reclame

Laura Codruța Kovesi, președinte? De ce nu?

Chiar dacă zgomotosul Codrin Ștefănescu, aflat veșnic pe postul de secretar general adjunct al PSD, e convins că doamna Laura Codruța Kovesi nu va apuca să ajungă să candideze la peședinție, noi o să îndrăznim să analizăm și această ipoteză.
În tot cazul, pentru început ar fi de spus că domnul Klaus Iohannis și-a diminuat mult șansele de a obține un al doilea mandat la Cotroceni. Măcar, înainte de gestul de a comunica revocarea doamnei Kovesi din funcția de procuror-șef al DNA prin vocea purtătorului său de cuvânt, mai erau câte unii care credeau că domnul Iohannis este un om curajos și cu onoare. Acest gen de oameni erau hotărâți să meargă până-n pânzele albe cu domnul Iohannis și se jurau că vor ieși în stradă dacă acesta va fi suspendat.
Modul acesta de a-l vedea pe domnul Iohannis era o iluzie. Cei care țin musai să-l admire ar trebui să-și aducă aminte ce traseu a urmat acesta pentru a ajunge în politica la vârf și cât de repede a ajuns de la primăria Sibiu în fruntea PNL și, apoi, la conducerea statului. După cum la fel de stranie a fost și retragerea domnului Crin Antonescu din cursa prezidențială pentru a-i face loc domnului Iohannis. Nu suntem adepții teoriilor conspiraționiste, dar în cazul domnului Iohannis prea s-au legat toate ca să nu te duci cu gândul la o treabă bine organizată.
Culmea este că o condidatură a doamnei Kovesi la președinție, la alegerile din decembrie 2019 i-ar strica mai degrabă planurile domnului Iohannis decât pe acelea ale pesediștilor. PSD ar putea câștiga alegerile prezidențiale doar dacă s-ar decide să renunțe la un candiat propriu și să-l sprijine pe domnul Tăriceanu. Ceea ce, ținând seama de orgoliul lor, e greu de imaginat.
Dar o candidatură a doamnei Kovesi, sprijinită măcar de un partid și de cea mai mare parte a societății civile, l-ar putea trimite acasă pe domnul Iohannis încă din preliminarii.
E aproape cert că doamna Kovesi nu va intra în politică, dar ar fi foarte bine ca pe partea dreaptă să existe o alternativă la Marele Mut. Cinci ani cu domnul Iohannis la Cotroceni e mai mult decât suficient.

Iohannis va fi suspendat poimarți

După ce, prin votul Parlamentului, domnul Dragnea și-a spălat biografia, ștergând o condamnare penală pentru abuz în serviciu, liderul PSD ar vrea acum și cireașa de pe tort: suspendarea președintelui Iohannis.
Domnul Dragnea a spus că mai are răbdare până luni, când se va lua o decizie în coaliția guvernamentală. Atunci va decide, împreună cu domnul Tăriceanu, dacă e laie sau bălaie.
În tot cazul, simplu nu va fi. Pentru ca o propunere de suspendare să treacă de Parlament, e nevoie de votul majorității senatorilor și deputaților, reuniți într-o ședință comună. UDMR a anunțat că nu vede niciun motiv de suspendare, iar domnul Tăriceanu bate și el în retragere.
Fără ALDE și UDMR, PSD nu deține voturile necesare pentru a-l trimite pe domnul Iohannis la referendum.
Dar dincolo de aceste aspecte formale, vă spun încă o dată că legea fundamentală e scrisă în așa fel încât șeful statului e foarte greu de suspendat.
Rolul președintelui României în arhitectura statului este prezentat în detaliu în articolele de la 80 la 101 ale Constituției (https://bit.ly/2KUs7wT). Vă rog să vă opriți câteva minute din agitația zilnică pentru a le citi și o să convingeți singuri cum stau lucrurile.
În discuție este articolul 147, referitor la deciziile Curții Constituționale. Într-adevăr, la alineatul 4 scrie așa: „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”.
Domnul Iohannis trebuie să pună în aplicare o decizie a CCR referitoare la revocarea din funcția de procuror-șef al DNA a doamnei Laura Codruța Kovesi. Numai că nu există niciun termen limită pentru aplicarea acestei decizii. Iar domnul Iohannis nu a spus că nu respectă decizia CCR.
Ca de fiecare dată în astfel de împrejurări, avem ocazia să constatăm că textul Constituției este în prea multe locuri ambiguu, dacă nu chiar prost scris. Și nu revizuim Constituția, pentru că nu există voință politică, dar și pentru că ne convine așa, ca să poată profita astăzi unul și mâine altul dintre greii politicii dâmbovițene.

Constituția e facultativă la vârful politicii românești

Tentativa Guvernului de a muta sediul ambasadei României din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim este o poveste cu final încă necunoscut.
Totul a început cu un memorandum adoptat de Executiv pe șest, adică fără informarea prealabilă a șefului statului. Această informare nu este facultativă. Și asta pentru că, potrivit articolului 87 al Constituției, „Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă.” Tot acolo scrie că „Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la care participă”. Cred că e clar și pentru cel mai înverșunat pesedist că domnul Iohannis nu putea participa la ședința respectivă de Guvern din moment ce nu fusese informat asupra ordinii de zi.
Domnul Iohannis i-a cerut demisia doamnei premier Dăncilă. Dar, în binecunoscutul stil dâmbovițean, el a zis, el a auzit. Evident că nici până în ziua de azi memorandumul nu a fost publicat, fiind considerat un secret de stat mai ceva ca atât de blamatele protocoale încheiate de SRI cu principalele instituții ale statului.
A urmat o plângere penală a domnului Ludovic Orban. Liderul PNL îi acuză acolo pe domnul Dragnea și pe doamna Dăncilă de „difuzarea de informaţii cu caracter secret, uzurparea de funcţie şi refuzul de informare a Preşedintelui României” în cazul memorandumului privind mutarea Ambasadei Israelului.
Vă spun cu toată sinceritatea că nu cred că poate fi vorba aici de înaltă trădare. Dar nici, pe partea cealaltă, așa cum insinuează propagandiștii PSD, de afectarea relațiilor noastre cu statul Israel. Pur și simplu, pentru că nu de vizita în Israel a celor două personaje politice pomenite mai înainte e vorba în plângerea domnului Orban. Și nici de pitorescul premier Benjamin Netanyahu. Nemulțumit că treaba nu merge cum s-a convenit, acesta tocmai și-a amânat vizita în România, care trebuia să aibă loc în luna august.
Pur și simplu, doamna Viorica Dăncilă a sfidat Constituția, iar domnul Dragnea a vorbit despre acest memorandum înainte ca să vină vreun comunicat de la Guvern.
Și, ca să fie toată lumea mulțumită, într-o situație asemănătoare se găsește și domnul Iohannis, care amână revocarea doamnei Laura Codruța Kovesi din fruntea DNA, în ciuda unei decizii obligatorii a Curții Constituționale.
Și atunci, la ce respect să ne așteptăm din partea cetățenilor pentru lege și pentru instituții, dacă la vârf nici măcar Constituția nu e băgată în seamă?

Încă un protest DEGEABA. De această dată, în fața Parlamentului

Soarta moțiunii de cenzură e pecetluită din start.
UDMR a decis în această dimineață să nu voteze moțiunea. Aleșii Uniunii vor participa la dezbateri și apoi vor părăsi sala plenului.
Anunțul a fost făcut chiar de Kelemen Hunor, care a negociat la sânge în ultimele zile cu ambele tabere. Până la urmă, UDMR rămâne solidară cu doamna Dăncilă și domnul Dragnea, pe principiul „nu da vrabia din mână pentru cioara de pe gard”.
Pe de altă parte, domnul Ludovic Orban este un personaj aproape la fel de antipatic ca domnul Liviu Dragnea. Nu are priză la oameni, nu știe altceva decât NU, nu a calculat bine momentul depunerii moțiunii de cenzură, nu a negociat cu forțele din Opoziție și, așa cum vă veți convinge în curând, nu a reușit să mobilizeze forțe importante în stradă.
Mitingul antiguvernamental de azi, din parcul Izvor, va fi un eșec din mai multe motive. Suntem în mijlocul unei zile de lucru, într-o țară cu economie privată în care puțini patroni își permit să fie generoși cu timpul angajaților. Plus că este ușor de observat că protestul de azi nu are nicio miză și nicio finalitate. El ar fi avut un rost dacă existau oarece șanse ca moțiunea să treacă.
Și mai avem o problemă: vremea nefavorabilă. După ora 13 există o probabilitate ridicată de furtuni cu fulgere și descărcări electrice la București. Și această prognoză nu a fost inventată în studiourile posturilor de televiziune obediente Puterii, ci aparține unui site meteo foarte respectat și deloc românesc, pe numele său weather.com. Nu spun că nu se poate protesta pe ploaie. Ci doar că și acesta e un element care va fi luat în seamă, atunci când unii sau alții vor decide să meargă sau nu la protestul din fața Parlamentului.
În aceste condiții, militanții PSD, care stau tot timpul cu arma la picior, ar putea nici să nu se mai deranjeze, fiindcă jandarmii se vor descurca fără probleme în condițiile date.

Pesediștii își freacă mâinile de satisfacție când văd câtă lume iese la proteste

Dacă luăm de bună numărătoarea celor de la Realitatea TV, la ora 21.30, în Piața Victoriei erau vreo 10.000 de manifestanți.
Asta în condițiile în care și-au anunțat participarea la protest și militanți și membri ai PNL și USR. Vă dați seama cam ce forță și ce capacitate de mobilizare au aceste două formațiuni politice în București, unde, oricum, lumea e mai educată și mai atentă la realitatea politică, dacă în Piața Victoriei e atât de puțină lume.
Pentru că nu are rost să ne mai ascundem după degete. Zece mii de protestatari sunt o cantitate neglijabilă vizavi de miza uriașă pusă în joc. Ar fi vorba de demisia lui Dragnea din fruntea Camerei Deputaților, de demisia Guvernului și organizarea de alegeri anticipate și de eforturile de a împiedica Executivul să emită o Ordonanță de Urgență prin care să dezincrimineze abuzul în serviciu.
Ei bine, cei mai mulți români sunt insensibili la astfel de subiecte. Poate și pentru că ai noștri compatrioți sunt învățați să conviețuiască încă din copilărie cu corupția, numită mai popular șpagă.
Poate și pentru că o bere rece la terasele pline ochi la această oră e mai tentantă decât lupta cu inamicul Dragnea și cu o clădire în care nu se află nimeni.
Poate și pentru că, din decembrie 2016 încoace (data ultimelor alegeri), partidele și politicienii au continuat să strălucească printr-un limbaj grobian și prin numeroase atacuri reciproce suburbane, ceea ce ne face să credem că numărul celor sătui de clasa politică în ansamblu a crescut și nu a scăzut.
Și poate și pentru că suta aia amărâtă de lei pe care Dragnea le-o va da pensionarilor luna viitoare înseamnă enorm pentru câteva milioane de români aflați la vârsta a treia. Iar aceștia au auzit mereu de la liberali doar că pensiile au crescut nejustificat.
Sunt convins că pesediștii se uită la televizor și fac calcule febrile, evaluând forța eventualelor proteste în momentul când vor da OUG pe codurile penale. Deocamdată, nu au niciun motiv să nu meargă mai departe cu planurile lor diabolice.

Dacă PSD nu renunță la Dragnea, atunci poate renunță românii la PSD

Liviu Dragnea a fost condamnat la 3 ani și 6 luni de închisoare cu executare în dosarul angajărilor fictive de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Instanța a anulat suspendarea din dosarul referendumului și a decis condamnarea pentru infracțiunea de instigare la abuz în serviciu.
Sentința nu este definitivă și poate fi atacată cu apel de ambele părți.
Sentința, dată cu majoritate de voturi de un complet de trei judecători de la ÎCCJ mai are în cuprinsul ei și o interdicție pentru domnul Dragnea de a ocupa funcții publice. Desigur, nici această interdicție nu este definitivă.
Domnul Liviu Dragnea se află la a doua condamnare, după cei doi ani cu suspendare primiți în dosarul Referendumul. În orice țară democratică, un politician de vârf demisionează și numai dacă i se aduc acuzații de corupție, fără a se aștepta un verdict al tribunalului. Dar la noi e ca la nimeni.
Liderii PSD au făcut zid în jurul domnului Dragnea. Pentru că sunt legați de acesta prin afacerile cu bani publici derulate împreună, prin jaful nerușinat la care au supus această țară, prin lăcomia și dorința de înavuțire de care au dat dovadă în ultimele decenii.
Acum cred că e mai limpede ca oricând că singurul plan cu care PSD a venit la Putere a fost acela de a îngenunchea Justiția și de a-l salva pe Dragnea de la închisoare. Restul, adică măririle succesive de salarii și de pensii, sunt apă de ploaie, care nu rezistă la confruntarea cu economia reală și sunt înghițite de inflație.
Și, ca un bonus pentru pesediști, trebuie să le spunem că această condamnare nu este ultima pentru domnul Dragnea, el fiind prins și într-un alr mega-dosar, documentat de OLAF (Oficiul European de Luptă Antifraudă).
Ce e de făcut? Cel mai simplu ar fi ca pesediștii să renunțe ei înșiși la domnul Dragnea. Eventual chiar mâine, la ședința Comitetului Executiv. Dar cum așa ceva e greu de imaginat că se va întâmpla, rămâne foarte importantă, în continuare, presiunea străzii.

Jandarmii au un comportament provocator

Am înnebunit cu toții, sau cum? La prânz, la Palatul Parlamentului, nouă persoane au protestat în fața sălii plenului, în timpul discursului citit de premierul Viorica Dăncilă.
Nouă persoane, înțelegeți? Deși pentru domnul Liviu Dragnea nu ar fi fost nimic mai simplu, la experiența lui politică, să-i invite pe cei nouă la el în birou, cu presa de față, și să-i asculte cu răbdare, el a preferat confruntarea și sfidarea. Păi ce, bag eu în seamă, ditamai Dragnea, nouă agitați, plătiți de Soros? Numai că el nu a părut să realizeze că suntem în anul 2018, când astfel de evenimente sunt mediatizate instantaneu de televiziuni, dar și prin transmisiuni live pe rețelele sociale. Adică domnul Dragnea a reușit să facă din țânțar armăsar, demonstrând că nu are nimic de-a face cu democrația.
Așa se face că acei nouă protestatari au putut să transmită în direct bucureștenilor chemarea de a se întâlni seara în Piața Victoriei.
Și așa s-a și întâmplat. Aici au apărut alți isteți care au pus paie pe foc. Dirijați de comandanții lor, jandarmii, în loc să se mulțumească cu protejarea clădirii Guvernului și să lase demonstranții să fiarbă în suc propriu, au preferat să fie agresivi și să lovească fără nicio jenă în dreapta și în stânga. Dacă ai mușchi și o manifestație nu este autorizată, atunci ești în stare să nu permiți accesul în zona interzisă. Dar dacă nu poți să faci asta, stai cuminte în banca ta și nu iei la bătaie protestatarii, numai ca să le faci pe plac șefilor.
Mie, unul, mi se pare că asistăm la o provocare. Cineva vrea neapărat să curgă sânge. Chestia cu violența protestatarilor face parte din arsenalul propagandei pesediste, care altceva decât statul paralel și banii lui Soros nu mai știe.

Săracul și cinstitul Iliescu n-a văzut chiar nimic din milioanele de dolari dăruite de CIA autorităților române?

Una din informațiile care a apărut în presa de azi nu va fi cu siguranță comentată de niciunul din editorialiștii care se bagă în față pe mai toate subiectele și nici nu va fi dezbătută la niciun talk-show.
Motivul e simplu. În informația cu pricina e vorba de partenerul nostru american și de metodele folosite de acesta pentru a-și convinge prietenii să coopereze în chestiuni mai controversate.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, luna trecută, printr-o sentință definitivă, că un suspect de terorism a fost torturat într-o închisoare construită de CIA în subsolul unei clădiri guvernamentale din București. România a fost obligată să plătească o despăgubire consistentă.
Un expert britanic, Crofton Black, care a depus mărturie în procesul menționat, susține, într-o declarație acordată cotidianului ADEVĂRUL, că autoritățile române au fost recompensate pentru bunăvoința lor cu suma de opt milioane de dolari: „Cred că este clar că autorităţile din România ştiau de programul de detenţie al CIA din ţara lor, pentru că, printre altele, au primit bani pentru asta. Autorităţile din România au primit peste opt milioane de dolari şi am determinat asta după ce am citit raportul Senatului SUA. Nu ştiu exact cât peste opt milioane de dolari. Cred că este clar, în cazul României, că au fost oficiali din România care erau conştienţi că au primit bani de la CIA pentru a găzdui prizonieri.“
Închisoarea CIA a devenit operațională în toamna anului 2003. România era condusă pe atunci de la Cotroceni cu o mână forte de cinstitul și săracul Iliescu. De abia în decembrie 2004, președinția avea să fie preluată de domnul Băsescu. Închisoarea s-a închis în primăvara anului 2005.
Ar trebui ca o anchetă penală să se desfășoare pe acest caz și în România. Domnul Iliescu ar fi fost audiat în secret și ar fi spus că nu a știut niciodată ce se întâmpla în respectiva locație. Dar a adăugat că de negocierile cu americanii s-a ocupat domnul Ioan Talpeș, consilierul prezidențial pentru securitate națonală.
Bineînțeles că nimeni nu știe nimic de bani, deși suma este pomenită și în raportul Comisiei speciale a Congresului american.
În final, punem și noi două întrebări: putea generalul Ioan Talpeș să bage în buzunar opt milioane de dolari fără a-și informa șeful? Puteau americanii să aducă prizonieri în România și să-i tortureze luni în șir fără ca serviciile noastre secrete să afle și să-l informeze pe președintele țării?

Propaganda pesedistă este destinată numai celor spălați pe creier

Domnul Liviu Dragnea a anunțat că l-a concediat pe George Harabagiu, pseudo-jurnalistul care se ocupa de propaganda online a PSD.

Ce a făcut individul de a reușit să-l supere până și pe domnul Dragnea, altfel atât de dispus să le livreze minciuni pe bandă rulantă adepților săi? Adepți care au un comportament aidoma membrilor unor secte, spălați pe creier și incapabil să gândească cu spirit critic.
Harabagiu ar fi avut un rol deloc mic în coordonarea minciunilor distribuite online pe marginea scandalului de la Arena Națională. După cum știe toată lumea (în afară de Harabagiu și de doamna Gabriela Firea), la ceremonia organizată pe Arena Națională la întoarcerea în țară a Simonei Halep, primarul general al Bucureștiului a fost huiduit de cei 20.000 de fani prezenți la eveniment.
Ca să fim clari, nu s-a întâmplat nimic deosebit cu această ocazie. Orice alt politician care ar fi urcat pe podium alături de Simona Halep ar fi fost huiduit. Politicienii (îndeosebi cei la PSD) se fac că uită că, la alegerile din decembrie 2016, 60% dintre românii cu drept de vot le-au întors spatele tuturor, dezamăgiți de demagogie și de lipsa de interes a partidelor pentru problemele reale ale țării. Lucrurile nu stau mai bine nici astăzi, din moment ce toate sondajele, inclusiv acelea realizate de institutele de casă ale PSD, arată că politicienii se bucură (dacă se bucură!) de o cotă de încredere ridicol de mică. Pe cale de consecință, într-o adunare liberă, nu precum cea organizată sâmbătă de PSD în Piața Victoriei, probabilitatea ca politicienii să fie huiduiți e foarte mare.
Pe paginile pesediste de pe Facebook a apărut (în montaje foto și video) că Simona Halep ar fi fost cea fluierată de public. Inclusiv pe paginile PSD București și Ilfov, unde șefă este doamna Gabriela Firea.
Cum șefii locali ai PSD nu sunt chiar atât de proști cum le convine uneori să pară, întrebarea pe care o punem este destul de simplă: nu cumva George Harabagiu este acarul Păun în povestea asta? Păi șefii locali ai PSD nu și-au dat seama și singuri, înainte să se sesizeze un post de televiziune, cât de grosolană e minciuna cu Halep fluierată? Sau dacă e ordin de la București se execută instantaneu? Și toate postările astea tembele se fac fără a fi informat domnul Liviu Dragnea? Cine crede așa ceva?