PICĂTURA DE OTRAVĂ: Ce-ar fi ca şi şefii Jandarmeriei să fie luați la întrebări?

Trebuie să admitem că suntem excesiv de pătimaşi şi de subiectivi. Iar cei care ne manipulează ştiu foarte bine asta atunci când fac jocurile.
 
Nu ne aplecăm cu atenție asupra faptelor. Nu ne interesează opiniile diferite de ale noastre. Ştim noi cum stă treaba! N-o mai dați cotită!
Să luăm, ca exemplu, protestul de amploare din centrul Capitalei, care s-a desfăşurat sâmbătă seara. Cei care îl admiră pe domnul Liviu Dragnea susțin că jandarmii au acționat cu o blândețe excesivă. Trebuia să ia exemplul celor din țări cu democrații consolidate şi să bată tot ce le iese în cale. În schimb, zic aceiaşi, în ianuarie 2012, jandarmii s-au comportat ca nişte brute atunci când i-au gonit din Piața Universității pe manifestanții anti-Băsescu.
Cei care strigă PSD – CIUMA ROŞIE cred invers. Că şefii jandarmilor acționează la ordin politic şi nu țin seama de realitățile din stradă.
Dar să vedem faptele. Jandarmii au instalat garduri de protecție pe ambele laturi ale bulevardului. Au patrulat în zonă cu cai şi maşini de intervenție. Au avut echipament de luptă, inclusiv lansatoare de gaze lacrimogene şi arme de foc. Au fost aduşi în zonă în jur de 3.000 de jandarmi.
Această uriaşă desfăşurare de forțe nu a ținut seama, însă, de un mic amănunt. La un moment dat, lumea nu a mai încăput, pur şi simplu, pe trotuare. În loc să înlăture gardurile, jandarmii au primit ordin să reziste cu orice chip.
Jandarmul Răducu Şerban, cel filmat în timp ce împărțea pumni protestatarilor, a afirmat, într-un interviu acordat jurnalistei Ramona Ursu, că a fost informat, prin cască, de superiori, că manifestanții au aruncat cu garduri în colegii săi. A mai spus şi că jandarmii au primit ordin să reziste, intervenția acestora fiind graduală, până la utilizarea armelor de foc.
Doar că protestatarii nu au lovit jandarmii cu gardurile. Prin cască li s-a spus o minciună. Cât despre armele de foc să înțelegem că dacă jandarmii din teren nu erau mai deştepți decât superiorii lor, ar fi urmat să fie folosite?
Aseară târziu, Jandarmeria a explicat, pe pagina sa oficială de Facebook, cum a fost faza cu pistolul descoperit la metrou. Era, ce-i drept, un pistol de jucărie, dar agitat în mulțime, de un individ mascat, putea genera panică.
În cazul ăsta, trebuie să le spunem jandarmilor că ei nu au asigurat în niciun fel siguranța participantilor la protest sau a simplilor trecători prin zonă, ci au fost interesați doar de traficul auto.
Nu a existat niciun control corporal riguros şi în Piață se putea ajunge cu tot felul de obiecte periculoase. Nu spunem ce, ca să nu dăm idei unora. Nu ştiu cum s-ar putea face asta în condițiile unui aflux mare de oameni. Nu e treaba noastră. Dar cel puțin să ne vedem lungul nasului şi să nu ne lăudăm cu confiscarea unui pistol cu apă şi a unei lese metalice pentru câini.
Dacă Răducu Şerban a fost filmat dând cu pumnii, cei care le-au oferit jandarmilor informații incorecte prin cască şi care le-au dat ordine aberante au toate şansele să rămână anonimi. Şi ar fi păcat, nu?
Anunțuri

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Cum ar arăta un protest fără spectacolul oferit de jandarmi?

Trebuie să recunoaștem că jandarmii sunt cei care au încălzit atmosfera la mitingul de aseară din Piața Universității. 
Au fost mobilizați la fața locului în număr foarte mare. Toate arterele care duceau spre Piață erau pline de jandarmi. Nu puteai să mergi pe stradă fără să dai de ei. Au adus tot echipamentul ăla fioros: scuturi, căști, lansatoare de gaze lacrimogene. Ba și-au făcut apariția și opt jandarmi călare. Care au chinuit bietele animale, plimbându-le într-un zgomot infernal pe bulevard.
Tot jandarmii sunt cei care au montat garduri de protecție pe ambele laturi ale bulevardului.
Era evident pentru toți cei prezenți că ordinele venite de la superiorii lor erau clare: cu orice preț, protestatarii trebuiau ținuți pe trotuare. Numai că, la un moment dat, chestia asta a devenit imposibilă dintr-un motiv foarte simplu: manifestanții erau prea mulți și nu mai încăpeau pe trotuare.
Confruntați cu un asemenea puhoi de lume, jandarmii au primit ordin, la un moment dat, să împiedice ieșirea din stația de Metrou, cea de la Universitate. S-au creat tensiuni și altercații inutile.
Tot acest dizpozitiv impresionant, format, cu tot cu rezerve, din 3.000 de jandarmi, a rezistat 28 de minute. La ora 18.28, oamenii au ocupat bulevardul. Jandarmii din teren au fost mai isteți decât comandanții lor, cu excepția unuia care și-a pierdut capul și a împărțit pumni cu nemiluita.
Cred că și dumneavoastră veți fi de acord că șefii Jandarmeriei, care au conceput planul de acțiune, au confundat Piața Universității cu Piața Victoriei. Acolo, în Piața Victoriei, măsuri speciale de protecție se impun pentru că Palatul Victoria este sediul Guvernului.
Dar aici, în Piața Universității, cât de neinspirat trebuie să fii ca să crezi că poți ține pe trotuare 15.000 de oameni?
Din 21 decembrie 1989 încoace, Piața Universității se dovedește a fi un loc magic, unde forțele de represiune o dau întotdeauna în bară. Nu era mai bine dacă Poliția oprea traficul la ora 18 și jandarmii se mulțumeau să asigure ordinea? Noroc că jandarmii tineri din stradă sunt mult mai isteți decât șefii lor și pricep repede cum stă treaba.
Cât despre ancheta care îl vizează pe jandarmul violent, ar fi mult mai util să vedem cine a pus la cale planul de acțiune complet nepotrivit al Jandarmeriei și nu să pedepsim singurul militar din teren care l-a luat în serios.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Singurii care au știut ce fac au fost cei care nu au votat în decembrie 2016!

Una din teoriile chibritului, cu largă răspândire pe meleagurile noastre, este cea referitoare la consecințele absenteismului de la vot.
Avem exact ce merităm, zice teoria respectivă. În decembrie 2016 fie nu ne-am dus la vot (60%), fie am pus ștampila unde nu trebuie.
Din cauza asta, biata Opoziție este lipsită de mijloace și nu are cum să nu se lase călărită de majoritatea PSD-ALDE.
Partea proastă a acestei teorii, în aparență seducătoare, este că nu ține seama de absenteismul foarte ridicat. Semnificația chiulului de la vot este fără echivoc: românii resping în masă întreaga clasă politică.
De altfel și astăzi, dacă ne uităm pe sondaje, situația e aproape identică. Electoratul e nemulțumit de direcția în care guvernanții duc țara, iar Liviu Dragnea e unul din cei mai nepopulari politicieni. Nu putem să-i acuzăm nici pe cei care au votat PSD. Ei sunt dintre acei români care mai cred în basme. Sau în acel gen de producții hollywoodiene cu final siropos.
Bun. Totul merge prost, dar eventualele alegeri anticipate nu ar face decât să confirme actuala majoritate.
Să ne întoarcem la teoria enunțată la început. Constat că principala grijă a clasei politice este ca pe scenă să evolueze numai partide dintre care, oricum ai alege, tot rău va fi. Nu românii de rând sunt vinovați pentru succesul PSD în alegeri. Ci lipsa unei alternative viguroasele și credibile, promovată de politicieni nepătați.
La fel e și cu alegerile prezidențiale. Cum să alegi corect între Băsescu și Geoană, sau între Iohannis și Ponta? Nu-ți vine să-ți iei câmpii? Totul e, deci, ca finala să-ți producă greață. Restul nu mai contează.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Liviu Dragnea primește nominalizările de premier în plic?

Doamna Gabriela Firea, primarul general al Capitalei și unul dintre liderii vocali ai social-democraților, s-a săturat de disputele interne din PSD, care erodează guvernarea.
Ultimul ei mesaj, transmis pe Facebook, e limpede. Mâine, în ședința Comitetului Executiv Național al PSD, liderii partidului de guvernământ vor fi obligați să ia notă de existența a două mari adevăruri în politica românească. Primul este că, în orice împrejurare, interesul poartă fesul. Și al doilea este acesta: câinii nu se lasă duși de la măcelărie cît timp mai sunt bunătățuri pe acolo. Și, slavă Domnului, nu s-au terminat banii publici.
Restul e un spectacol deștept, menit să acapareze întreaga agendă publică. Nu spun că e vorba de un plan, dar jocurile au ieșit cum a vrut PSD. Jurnaliștii nu mai știu cum să se împartă ca nu care cumva să piardă vreo reacție a unui lider PSD. Oriunde apar, social-democrații sunt asediați de o armată de jurnaliști. Alt subiect în afară de cine e cel mai tare din parcare, Dragnea sau Tudose, nu există. Esențial este, însă, ca parcarea să fie goală, cu excepția celor doi. Teme precum trecerea contribuțiilor sociale la salariat, creșterile de lefuri pe hârtie, amânarea până la vară a creșterii pensiilor, inflația care a luat-o razna și atacurile la o justiție independentă au dispărut din spațiul public ca prin magie.
Ciondăneala dintre domnii Tudose și Dragnea e mult mai palpitantă. Mai ales atunci când e condimentată de ieșiri spectaculoase ale președintelui PSD sau ale premierului.
Luați de val, mulți români nu observă că între cei doi nu există nicio diferență de substanță. Ce mi-e un PSD condus de Dragnea, ce mi-e unul condus de Tudose? Aceeași Mărie, cu altă pălărie!
Revenind la postarea de pe Facebook a doamnei Firea, citim acolo că nominalizările premierilor Grindeanu și Tudose s-au făcut fără consultarea conducerii PSD: „Cei doi lideri, preşedintele şi premierul, au obligaţia de a înceta imediat disputele politice! Au greşit amândoi. Acum trebuie să îndrepte lucrurile. Amândoi! A fost o greşeală lipsa consultării cu noi la nominalizarea premierilor Grindeanu şi Tudose. O analiză democratică reală, în forurile de conducere ale partidului, ne-ar fi ferit de cele două crize politice”.
Păi dacă e adevărat ce scrie doamna Gabriela Firea, de ce a ținut domnul Liviu Dragnea să nu se consulte cu colegii săi atunci când a nominalizat premierii? Poate pentru că nominalizările au venit într-un plic. Unde, la expeditor, scria SRI. Sau chiar Palatul Cotroceni!

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Încă puțin și premierul Tudose va putea raporta că și-a îndeplinit misiunea!

Suntem în tranșee. Asta e poziția în care ne place nouă, românilor, să ne aflăm. De această dată, suntem pro Carmen Dan sau pro Mihai Tudose. În acest conflict care s-a născut din descoperirea unui pedofil chiar în rândurile Poliției.
Astăzi am aflat că Eugen Stan, arestat preventiv pentru 30 de zile, a fost decorat de domnul Traian Băsescu, pe atunci președintele României, în anul 2012. Pentru merite deosebite în campania de deszăpezire, Stan a fost propus de ministrul de Interne pentru o decorație care are în numele ei și cuvântul BÂRBĂȚIE. Un bărbat adevărat, un model pentru colegii săi!
Aseară, doamna Dan și-a compus un chip grav și ne-a anunțat că nu-și dă demisia. Că ea a fost pusă politic la Interne, adică de domnul Dragnea, și nu se dă dusă de acolo decât tot așa.
La celălalt capăt al firului se află premierul Tudose. Care deține pârghiile legale pentru a o demite pe doamna Dan. Dar nu face asta. Preferă circul.
În afară de declarațiile tot mai ciudate de la televizor și de pe Facebook, din care rezultă că domnul Tudose, prim-ministrul unei țări din Uniunea Europeană, este un adept al pedepsei cu moartea, prin injecție letală la pedofili și criminali recidiviști și prin spânzurare la secuiii autonomiști, ar mai fi nevoie și de puțină logică în comportamentul domniei-sale.
Chestie care, deocamdată, lipsește cu desăvârșire. Păi dacă tu ieși pe sticlă și spui cu subiect și predicat că nu mai poți lucra cu doamna Dan, care te-a mințit în ultimul hal, ce-ți rămâne de făcut după ce ministrul de Interne te sfidează și nu demisionează?
Eu mai mult de două variante nu văd. Fie înaintezi către instituția prezidențială cererea de revocare din funcție a doamnei Dan, fie îți depui chiar tu demisia.
Dar dacă nu faci nimic, înseamnă că ai venit cu o misiune la Palatul Victoria și e musai să execuți ordinele celor care te-au împins acolo. De exemplu, să faci tot posibilul pentru a compromite PSD și a-l înlătura pe domnul Liviu Dragnea de la conducerea partidului. Nu că nu s-ar merita! Dar ce mi-e Dragnea, ce mi-e Tudose! Unul dintre ei e condamnat definitiv, iar celălalt e la fel de plagiator ca domnul Ponta. Greu de ales!

PICĂTURA DE OTRAVĂ – Polițiștii români au stabilit un record: au prins în trei zile un pedofil care era colegul lor!

Pedofilul din București a fost prins. După trei zile de căutări asidue. E vorba de individul care a agresat sexual doi copii într-un bloc din cartierul Drumul Taberei.
Sute de polițiști l-au căutat. Zeci de poze au fost publicate. Aceste imagini au fost difuzate de toate televiziunile de știri.
Ei bine, pedofilul este polițist la Brigada Rutieră. S-au găsit repede unii să laude reușita polițiștilor. Uite că până la urmă s-a rezolvat. Infractorul a fost capturat.
Eu, însă, văd lucrurile invers. Cum a fost posibil ca polițiștii să aibă nevoie de trei zile pentru a prinde un suspect care era colegul lor? Cum de nimeni din cei cu care lucra nu l-a recunoscut? Cum de niciunul din șefii lui, din psihologii care l-au examinat și din cei de la Personal n-au avut nicio tresărire la vederea pozelor?
Nu e prea multă complicitate prin tăcere aici? Nu e prea multă mizerie umană?
Într-un caz ca acesta, concluzia nu poate arăta decât așa: polițiștii români ori sunt proști, ori se prefac că sunt proști. Nu toți, dar cam prea mulți.
Cum e greu de crezut că șeful Poliției Rutiere din București își va asuma răspunderea pentru acest caz, rămâne cealaltă variantă. Carmen Dan, ministrul de Interne, ar putea anunța înlocuirea sa din funcție. Și tot doamna Dan ar trebui să dispună o anchetă pentru ca opinia publică să afle cum au devenit muți și orbi vreme de trei zile colegii de muncă ai pedofilului.

Iubesc România

Preot Mihai-Andrei Aldea
 
Iubesc România.
O iubesc atât de mult şi atât de bogat, încât nu am cuvintele care pot da chip acestei iubiri.
Şi, înainte de toate, voi spune un adevăr simplu, dar atât de uitat: Ţara e altceva decât Statul.
Statul este un sistem trecător, de conducere, administrare şi, adesea, exploatare şi distrugere al unui teritoriu.

Ţara este sufletul celor care îşi iubesc neamul.
Ţara este veşnică, trecând peste hotarele materiei şi energiilor din care îşi trage totuşi existenţa; ca o floare ce îşi ridică frumuseţea către Cer, tot mai departe de pământul – şi, adesea, gunoiul – din care şi-a început creşterea.
Un neam, o ţară, se ridică sau se nimicesc.
De aceea, atâta vreme cât există oameni care îşi înalţă fruntea şi au demnitatea şi curajul de a-şi duce mai departe moştenirea, naţiunea şi ţara nu pot fi biruite cu adevărat.
Pot fi cucerite, ocupate, exploatate, prigonite; dar vor trăi, neînvinse, până la ultimul om care ştie să îşi ţină fruntea sus, ba chiar şi dincolo de el. Căci lumina eroismului şi sfinţeniei este mai vie şi mai reală decât materia simplă.
Iubesc România.
Este Ţara zidită din suflete de Romani şi Daci, de Traci şi Iliri, de Celţi, Sciţi şi Sarmaţi, unite între ele prin Lumina lui Christos.
Este Ţara unor oameni puternici, ziditori, luptători, iubitori ai cunoaşterii, iubitori ai întrebărilor şi răspunsurilor, ai iscodirii şi căutării, ai mersului înainte; oameni iubitori de înălţimi ameţitoare, uneori, sau chiar adesea, nebuni, oameni care s-au bătut între ei şi cu cei din afară, chiar împotriva oricăror socoteli raţionale. Şi care au lăsat ceea ce îi despărţea pentru setea de desăvârşire care îi unea, şi pe care şi-au putut-o sătura, împlini, îndeplini doar prin Evanghelie.
Este Ţara născută din mii de obşti creştine, crescând în vreme de pace uneori, dar cel mai adesea în bătaia vânturilor, furtunilor, vijeliilor. Şi cu atât mai puternice.
Este o dantelărie în care nesfârşite rugăciuni au prins nesfârşite ore de muncă, de luptă, de bucurie şi durere, de cântece de slavă şi de cântece de jale, de cântece de vitejie şi de cântece de dor.
Este o Ţară în care basmele sunt mult mai aproape de adevăr decât s-ar crede, în care Eroii şi Eroinele se întrupează prin basm şi legendă în copii, în care Sfinţii se nasc din cei mai obişnuiţi oameni.
Iubesc România.
E o Împărăţie cerească, parte a Împărăţiei Cerurilor, o parte frumoasă, bogată, minunată, născută prin jertfa a milioane şi milioane de Românce, prin jertfa a milioane şi milioane de Români.
Ştiu că dacă voi birui, cucerind Cerurile, voi găsi acolo, aşteptându-mă, Străbunii. Cu hainele lor naţionale, cu mâinile lor muncite, cu chipurile în care străluceşte, precum în rănile lui Hristos, frumuseţea durerii vindecătoare, izgonitoare a răului, aducătoare a binelui.
Voi vedea acolo atâtea mame ce au dat Viaţă unui neam întreg, iubindu-l în fiecare copil şi în fiecare copilă, hrănindu-l cu mâncare, cu bunătate, cu înţelepciune, cu tărie, cu răbdare, cu dragoste de muncă şi de natură, cu toate darurile unui om deplin.
Voi vedea acolo atâţia taţi ce au ştiut să se încrunte şi să glumească, ce au fost gata să-şi dea viaţa şi mai mult decât viaţa pentru demnitate şi libertate, pentru Credinţă, Adevăr, Nădejde, Dragoste… Bărbaţi ce au ştiut care este vremea muncii, vremea luptei, vremea iubirii, vremea lacrimii, vremea râsului… căci este o vreme pentru toate câte sunt.
Iubesc România.
În mijlocul vâltorilor, în mijlocul nebuniei lumii, România.
Atât de lovită şi sfâşiată, atât de pierită, de nimicită, dar atât de neclintită, atât de aceeaşi, atât de nemuritoare!
Am văzut România în Sfinţii Închisorilor.
În cei care au ţinut vie Ţara în vreme ce Statul era satanic. În cei care au păstrat şi Cultură, şi Credinţă Românească, atunci când neamul şi iubirea de neam – naţionalismul – erau interzise prin lege. În cei care în adâncul mormintelor şi al iadurilor puşcăriilor şi lagărelor comuniste ştiau să fie demni, să fie puternici, să fie smeriţi, să fie răbdători, să fie gata să înveţe, ştiau să creeze, să zâmbească, să plângă, să se bucure, să mângâie durerea altuia şi să sufere împreună cu el, să fie Români.
Am văzut România în bunătatea Străbunilor, care au fost sanctuar pentru toţi oropsiţii unei lumi medievale, răvăşită de ură şi răutate, de lupte şi măceluri.
Acolo unde alţii loveau, Românii au avut puterea de a ocroti. Şi România cerească a crescut mai luminoasă, mai mare, mai deplină.
Iubesc România.
Iubesc mersul turmelor de oi şi isteţimea uneori răutăcioasă a caprelor, blândeţea cu neaşteptate izbucniri a oilor, smerenia încăpăţânată a măgarului, şiretenia catârului, nobleţea uneori trufaşă a calului, dăruirea câinelui.
În fiecare munte şi în fiecare vale, în fiecare deal şi în fiecare câmplung, în fiecare câmpie şi în fiecare luncă, în fiecare baltă şi în fiecare ţărm văd luminoasele umbre ale Străbunilor. Oieri, văcari şi crescători de cai, lucrători de grădini, semănători şi secerători de grâu mărunt şi grâu mare, de grâu de munte şi grău tare, de secară, ovăz şi orz. Stupari, tămăduitori, pescari, mineri, făurari, ţapinari, tâmplari, dulgheri, olari, aurari…Oameni care, în nenumărate îndeletniciri, au căutat nu să-şi ţină viaţa de pe o zi pe alta, că să urce trepte în cunoaştere, înţelegere, măiestrie, duh.
Iubesc România.
Iubesc Ţara alcătuită din multe ţări, în care s-a unit dragostea Apostolilor pentru Dumnezeu şi oameni, dragostea lui Dumnezeu pentru oameni, dragostea oamenilor pentru Creaţia lui Dumnezeu şi pentru Creatorul tuturor.
În văzduhul României fâlfâie nevăzut aripi de îngeri, miliarde şi miliarde.
Câmpiile Cereşti s-au umplut de mucenicii pe care câmpurile şi turmele româneşti, pe care luptele şi ostenelile româneşti, pe care durerile şi jertfele de veacuri i-au născut dincolo de hotarele lumii.
Ţara de dincolo de neguri, înălţată deasupra cerurilor acestei lumi, cu rădăcini în ţărâna Ţăranilor Români, zidită cu sudoare, sânge, lacrimi, dar mai ales dragoste, adevăr şi curaj.
Iubesc România.
Este o Românie oriunde este un Român, şi oriunde este un Român este România.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Slavă lui Dumnezeu pentru România!
Slavă României întru Dumnezeu!
Binecuvântarea Domnului peste noi toţi!
Bucurie sfântă!

PICĂTURA DE OTRAVĂ – Cum procedăm: revizuim Constituția sau devenim mai intransigenți cu șmecherii care ne conduc?

Președintele Klaus Iohannis a spus, vineri, la ședința Consiliului Superior al Magistraturii, că, în cazul în se va pune problema revizuirii Constituției, ar trebui ca, în noul text, să fie inclus și criteriul integrității.

Adică, a explicat domnul Iohannis, persoanele condamnate penal sau care sunt subiectul unei anchete penale să nu poată deține funcții de conducere în stat.
Declarația șefului statului este pur decorativă și fără niciun fel de consecințe practice. Dar marchează începutul campaniei sale electorale pentru obținerea unui nou mandat la Cotroceni în 2019.
Legea fundamentală stabilește clar modalitățile de revizuire a Constituției, la articolele 150 și 151. Problema e că se poate iniția revizuirea Constituției, dar un eventual proiect de lege în acest sens nu poate trece de Parlament. Pentru că acolo e nevoie de o majoritate de două treimi în fiecare Cameră sau chiar de trei pătrimi dacă variantele adoptate diferă. Nu există o astfel de majoritate și e clar că PSD s-ar opune introducerii criteriului integrității.
Pe lângă această realitate, însă, domnul Iohannis, sau consilierii săi, ar trebui să ofere opiniei publice mai multe lămuriri în legătură cu această nevoie de integritate la nivel înalt.
Care sunt funcțiile de conducere în stat? În afară de cele evidente (președintele României și șefii celor două Camere), mai sunt și altele? Premierul și membrii Cabinetului dețin funcții de conducere? Dar politicienii care fac parte din birourile permanente ale forului legislativ?
Cu integritatea asta, parcă repetăm discuția despre punctul 8 de la Timișoara. Punctul 8 al Declarației de la Timișoara introducea interdicția pentru foștii nomenclaturiști PCR și pentru cadrele Securității de a candida în alegeri timp de două mandate.
Până la urmă, nu s-a întâmplat nimic. Securiștii și activiștii comuniști au candidat, cu biografiile la vedere, și românii i-au ales.
La fel stau lucrurile și cu integritatea. Dacă românii știu că mulți lideri PSD (în frunte cu domnul Dragnea) au probleme cu legea și oferă, totuși, acestui partid, posibilitatea de a conduce România, mi-e teamă că nu de revizuirea Constituției e nevoie, ci de o schimbare care trebuie să se petreacă cu fiecare dintre noi.
Poate că, într-o bună zi, vom deveni ceva mai intransigenți cu șmecherii și învârtiții din politică. Nu are rost să sperăm de la Constituție ceea ce nu putem face noi: să-i trimitem definitiv acasă pe cei care și-au bătut joc de români.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Vom lua vreodată în serios posibilitatea producerii unui atac aerian?

Chiar în aceste momente sună sirenele de alarmă în București. Este doar un exercițiu dintr-o serie mai lungă, menit să verifice funcționalitatea sistemului.
Problema este că nimeni nu ia în serios aceste exerciții. Nici măcar autoritățile. Nu toate sirenele funcționează. Nu se aud în tot orașul. Iar avertismentul sonor nu este urmat de nimic.
Întrebarea cea mai importantă, pe care am mai pus-o aici este următoarea: ce capacitate au adăposturile antiaeriene și care este starea lor? Câți bucureșteni s-ar putea adăposti acolo în cazul unui atac aerian? Cu câte minute înainte de sosirea unei rachete pot fi avertizați locuitorii? Câte minute le rămâne pentru a se adăposti?
Anul trecut a avut loc un astfel de exercițiu la Moscova. Iar concluzia la care s-a ajuns a fost aceea că toată populația acestei metropole are unde să se refugieze. Adăposturile sunt încăpătoare și pot funcționa autonom mai multe zile, fiind dotate cu filtre de aer, rezerve de hrană și apă. Poate că rușii s-au lăudat atunci, dar cel puțin au oferit niște date.
La noi, nu am auzit să existe informații oficiale cu privire la capacitatea și starea adăposturilor. Dar nici despre capacitatea spitalelor de a reacționa eficient în cazul unui atac aerian.
Ca să fiu sincer cu dumneavoastră, nu cred că autoritățile române ascund deliberat astfel de informații. Ci, că, pur și simplu, nu s-a ocupat nimeni de așa ceva. Iar atunci când se va ocupa, dacă va sosi vreodată și un astfel de moment, ne vom lua cu toții cu mâinile de cap.
Altfel, sirenele pot să sune în fiecare zi. Ce urmează după această avertizare sonoră contează cu adevărat. Dar urmează ceva?
Foto: Adăpost antiaerian la Craiova

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Firea nu s-a lăsat până ce nu a trântit un mega-spectacol în cel mai nepotrivit loc cu putință!

V-am întrebat, mai devreme, dacă știți de ce doamna Gabriela Firea, primarul general al Bucureștiului, a ales Piața George Enescu ca locație pentru spectacolul de Revelion.
Câteva cuvinte, mai întâi, despre show. Ca să nu cumva să auzim că vedem totul în negru. Am fost acolo mai multe ore. Tot ceea ce vă spunem este de la fața locului.
Show-ul propriu-zis a fost, în primul rând, o desfășurare impresionantă de forțe tehnice. O sonorizare impecabilă, imagini video difuzate pe ecrane uriașe, o scenă mobilă care a permis o trecere foarte rapidă de la un artist la altul și, implicit, menținerea unui ritm foarte alert.
Prestațiile propriu-zise ale interpreților nu le judecăm. Aici e o chestie de gust. Fiecare vedetă are fanii ei. Facem o singură excepție. Trupa care a închis spectacolul, Carla’s Dreams, a avut o evoluție penibilă. Necoordonați, cu un interpret mormăit, artiștii de la Chișinău au dovedit că nu pot face față unui spectacol de o asemenea amploare.
Lumea s-a tot adunat spre locul evenimentului până la miezul nopții, când organizatorii estimează că erau acolo 50.000 de oameni.
Câte ceva, acum, despre măsurile de securitate. Toate străzile care dădeau spre Piața Enescu au fost blocate cu dale mari din beton și mașini de poliție. Niciun autovehicul nu putea trece de aceste baraje. În schimb, nu a existat niciun fel de control corporal. Fiecare a putut veni în Piață cu orice i-a trecut prin cap. Inclusiv petarde și sticle de șampanie.
Adică a fost o securitate asigurată evenimentului în stil românesc. Un dement s-ar fi putut detona în mulțime fără nicio problemă. În altele metropole, accesul la asemenea evenimente se face după trecerea prin detectoare de metale și după un control corporal strict.
Locul ales pentru spectacol s-a dovedit neîncăpător, mulți dintre cei veniți nereușind să se apropie cu niciun chip de scenă.
De ce, atunci, Piața Enescu și nu Piața Constituției? În Piața Constituției, cu o suprafață mult mai mare, avuseseră loc zeci de concerte în luna decembrie (până în a treia zi de Crăciun). Scena și dotările tehnice, deja verificate, puteau fi foarte bine folosite și pe 31 decembrie.
Numai că doamna Gabriela Firea a avut alte planuri. A încercat să organizeze un târg de Crăciun în Piața Victoriei. Nu i-a ieșit. L-a mutat în Piața Enescu. N-a fost să fie pentru că a murit Regele. Doamna Firea nu putea să accepte să piardă pe toate planurile. Măcar din ambiție!
Dar poate că și de altceva. Potrivit estimărilor, spectacolul din Piața Enescu a scos din buzunarele contribuabililor frumușica sumă de 500.000 de euro. Cele 10 minute de focuri de artificii de la miezul nopții ar fi costat numai ele 50.000 de euro. Factura ar fi fost sensibil mai mică dacă show-ul ar fi avut loc în Piața Constituției. Pe scena existentă și cu mijloacele de la fața locului. De ce s-a ales varianta mai costisitoare e o întrebare la care merită să vă gândiți. Dacă doriți.