Poate astăzi este ziua în care ar trebui să ne calmăm puțin. Să analizăm la rece ce s-a întâmplat în zilele precedente.
Pentru asta, să enumerăm, mai întâi, câteva fapte.
Cu vreo două luni înainte de mitingul din 10 august, a fost anunțată și mediatizată pe larg varianta unui protest al Diasporei românești în ziua menționată. Așa cum se obișnuiește în astfel de situații, acțiunea a fost promovată intens pe rețelele sociale.
Organizatorii au anunțat că la eveniment vor veni foarte mulți români din străinătate, în jur de un milion. Întâlnirea era fixată pentru 10 august, ora 17.
Dar, ce să vezi, la ora respectivă, în Piața Victoriei, erau maximum 3.000 de oameni. Unii dintre ei, obișnuiți ai locului, veniți să-i întâmpine pe frații noștri din străinătate. E greu de crezut că cineva a venit de la mii de kilometri depărtare pentru un protest antiguvernamental și apoi a uitat, pur și simplu, să se prezinte în Piața Victoriei. Deci marea de români din străinătate, dispusă de protesteze, asta a fost: până în 3.000 de oameni. Seara, la ora 21, în fața Guvernului, dar și pe arterele adiacente Pieței Victoriei, se aflau peste 100.000 de români. Concluzia e limpede: balonul cu Diaspora a fost umflat de cei interesați pentru a revitaliza protestele antiguvernamentale, altfel cam moarte pe caniculă și în plin sezon de concedii.
Dar chiar și așa nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit, dacă…
Dacă o mână de golani provocatori nu ar fi atacat jandarmii. Iar aceștia, în loc să-i izoleze și să-i neutralizeze, i-au lăsat să-și facă de cap pentru a avea, ulterior, pretext de atac asupra tuturor manifestanților. Jandarmii au acționat cu o brutalitate extremă, lovind fără discriminare femei, bătrâni, jurnaliști în exercițiul funcțiunii și lansând cantități uriașe de gaze iritant-lacrimogene. Jandarmii de la intervenții păreau drogați cu substanțe care excită sistemul nervos. Ei au fost mințiți prin mesaje transmise prin sms că lucruri grave li s-au întâmplat unor colegi ai lor, inclusiv faptul că o jandarmeriță ar fi paralizat în urma unei bătăi. Dar incidentul cu femeia jandarm ne obigă să punem următoarea întrebare: jandarmii trimiși să reprime manifestația aveau la ei armament cu muniție letală? Ce s-ar fi întâmplat dacă vreunul dintre ei, în starea aceea de confuzie și agitație, ar fi utilizat arma împotriva demonstranților?
Și, sigur, pentru că a existat seara de vineri, au urmat, logic, protestele de sâmbătă și duminică. Proteste care, altfel, nu ar fi existat.
În locul domnului Liviu Dragnea, eu aș fi ceva mai prudent atunci când vine vorba de laude aduse jandarmilor. Mie nu mi-e atât de clar în favoarea cui au acționat ei.
Păstrând proporțiile, așa s-a întâmplat și pe 21 decembrie 1989, în Piața Universității. Cei 2.000 de protestatari, din care cel puțin jumătate erau securiști, puteau fi alungați fără niciun foc de armă. Dar dacă nu mureau câteva zeci de oameni, nu ar fi putut fi scoși din fabrici muncitorii, a doua zi dimineața. Cam așa se scrie și se face istoria!
pongogonzo 