La 25 decembrie 1989 a fost omorât un dictator sau un erou?


Nicolae Ceaușescu s-a născut la 26 ianuarie 1918 și a fost omorât la 25 decembrie 1989.
A fost, toată viața, un militant comunist. Este cel mai popular președinte al României, potrivit sondajelor efectuate în ultimii ani.
Lichidarea sa și a soției, Elena Ceaușescu, în ziua de Crăciun a anului 1989, s-a făcut în urma unui pseudo-proces, cu deznodământul cunoscut dinainte.
Admiratorii lui Ceaușescu, care nu sunt deloc puțini, cred că sunt, până aici, mulțumiți. Problema e că Nicolae Ceaușescu nu a făcut deloc numai lucruri bune, pentru care să merite admirația noastră.
Să luăm, de exemplu, construcția Casei Poporului. O lucrare monumentală, care a demonstrat capacitatea arhitecților și constructorilor români. Este una din cele mai mari clădiri din lume. Dar ea s-a ridicat, cu eforturi colosale, în deceniul al nouălea al secolului trecut. Ultimul, de fapt, când la cârma țării s-a aflat Ceaușescu.
Același deceniu a însemnat, însă, pentru multe milioane de români, sacrificii indecente și inumane. Oamenii erau privați de căldură în case, de gaze pentru gătit, de curent electric, care se întrerupea foarte des, de alimente de bază, unele pe cartelă, altele mai deloc. Televiziunea le oferea programe de un cretinism inimaginabil,cu elogii nerușinate aduse Marelui Cârmaci și cu emisiuni propagandistice care i-au făcut pe români admiratorii televiziunii bulgare sau sârbe, după caz.
Așadar, eram noi în situația de a ridica un astfel de palat luxos, când oamenii abia aveau după ce bea apă? Cine altul decât Nicolae Ceaușescu a luat o astfel de decizie, care a presupus demolarea a numeroase biserici și clădiri cu mare valoare arhitecturală?
Culmea a e că multe lipsuri cu care se confrunta populația se puteau explica în mod inteligent, argumentându-se cu plata datoriilor externe și cu șantierele pe care le puteai vedea pretutindeni. Dar una erau școlile, fabricile, șoselele, metroul, hidrocentralele și alta o clădire uriașă, destinată nomenclaturii de partid. Doar că românii erau sfidați de un aparat de propagandă monstruos, care prezenta albul drept negru și inventase un cult al personalității lui Ceaușescu fără egal în celelalte state socialiste europene.
Să nu-mi spuneți că Nicolae Ceaușescu nu știa de toate astea. Se ducea în vizite de lucru prin piețe, care erau aprovizionate cu de toate, și după plecarea sa toate produsele se volatilizau. Sau se ducea prin fabrici, unde programul se desfășura după o regie atentă, iar limbajul era dintr-un lemn foarte rezistent, cu mult stimate și iubite, când muncitorii din orașele alea de provincie nu-și primeau salariile la timp și, când plecau spre case, găseau magazinele goale.
Ceaușescu a fost omorât în urma unui proces trucat, dar existau multe alte motive pentru a fi condamnat, într-un proces normal, care ar fi durat câteva luni. Doar că… Dacă s-ar fi întâmplat așa, nomenclaturiștii PCR și securiștii care au dat lovitura de stat ar fi încurcat-o cu un Ceaușescu care le știa toate secretele. Și atunci au preferat să scape rapid de el.

Lasă un comentariu