HORAŢIU MĂLĂELE, mesaj pentru politicieni: PLECAŢI DE-AICI!

ATITUDINI

 

Pianistul italian Ludovico Einaudi, recital în Oceanul Arctic

Pianistul și compozitorul italian Ludovico Einaudi a susținut un recital unic, pe o platformă plutitoare, amplasată în Oceanul Arctic, în apropiere de ghețarul Wahlenbergbreen.
„Am putut vedea puritatea și fragilitatea acestei zone cu propriii mei ochi și am putut interpreta un cântec pe care l-am compus, pe cea mai bună scenă din lume. Este important să conștientizăm importanța zonei arctice, să oprim procesul de distrugere și să o protejăm“, a spus pianistul, care a colaborat cu cei de la Greenpeace pentru a pune în scenă acest proiect inedit.

33 de personalităţi din lumea muzicii, a teatrului şi literaturii, coautori ai unui text critic la adresa Catedralei Mântuirii Neamului

Formaţia Taxi a lansat azi piesa ”Despre smerenie” – un manifest la adresa Catedralei Mântuirii Neamului -, alături de 33 de personalităţi din lumea muzicii, a teatrului şi literaturii, între care Dan Bittman, Andi Vasluianu, Victor Rebengiuc şi Mircea Cărtărescu.

”Dumnezeu preferă lemnul şi spaţiile mici” este manifestul rostit de invitaţii formaţiei.
Taxi şi prietenii înseamnă: Dan Bittman, Cornel Ilie, Monica Anghel, Virgil Ianţu, Andi Vasluianu, Dorina Chiriac, Ştefan Bănică Jr., Robin Proca, Andi Moisescu, Dani Oţil, Paula Chirilă, Horia Moculescu, Toni Grecu, Irina-Margareta Nistor, Dan Byron, Teo Trandafir, Oreste Teodorescu, Pavel Bartoş, Ada Milea, Călin Goia, Mircea Cărtărescu, Horia Vîrlan, Guess Who, Laura Lavric, Andreea Esca, Răzvan Simion, Alexandru Andrieş, Emilia Popescu, Grigore Leşe, Mircea Baniciu, Alexandra Ungureanu, Oana Pellea şi Victor Rebengiuc.
Videoclipul alb-negru este semnat Tudor Olaru.

Grigore Vieru – Sunt naţionalist!

Da,

îmi iubesc mama.
(E un păcat?)
Şi pruncii.
Şi fraţii.
Şi cerul de ametist.
Ca rezumat,
Sunt na-ţi-o-na-list…

 

Da,
graiul mi-i sfânt –
În viaţa mea
El nu este un simplu turist,
E chiar Patria.
Într-un cuvânt,
Sunt na-ţi-o-na-list…

Da,
urăsc pe mancurt.
Mi-i dragă doina
prin care exist.
Nu mă târâi slugarnic.
Pe scurt,
Sunt na-ţi-o-na-list…

Da,
hora nu vreau
să o schimb
Pe cazacioc ori pe twist.
Port suferinţa de neam
ca pe un nimb.
Sunt na-ţi-o-na-list…

Da,
afirm că-i prea mult
verde-n drapel,
Avem un drapel
prea materialist.
Mai aşterneţi nişte
cer visător peste el.
Sunt na-ţi-o-na-list…

Da, nesocotesc tidvele seci
Care vor să mă cârmuie
ca artist.
Mai trag cu ochiul
la istoria noastră. Deci
Sunt na-ţi-o-na-list…

Da,
n-am vrut să mă însoţesc
cu Satan
N-am prăjit creieri umani
pe unt poliţist.
Omeneşte întreb:
de ce am murit în Afganistan?!
Sunt na-ţi-o-na-list…

Da,
vremea în care trăim
E tot mai isterică,
Îmi vine să urlu
în muzeul satului
cu profil ateist:
„Scoateţi
mitraliera
din biserică!”
Sunt na-ţi-o-na-list…

Da,
te întreb pe tine,
binevoitorule,
care-ai adus tutunul şi pesticidele:
Ce ai cu surorile noastre
din câmpul cel trist –
Ai primit vreun ordin cumva,
ţi-a ordonat cineva: ucide-le?!
Sunt na-ţi-o-na-list…

Da,
sunt contra
plevei migratoare
Care se crede
un dar minunat.
Sunt contra să prăsiţi la noi
uzina de calculatoare –
N-am ce să număr, tovarăşi,
Aproape totul
mi s-a luat
Da,
aproape totul
mi s-a răpit.
La curgerea Prutului meu
nu pot nici măcar să asist.
Totuşi
viaţa mi-i dragă,
merg spre dânsa grăbit.
Sunt na-ţi-o-na-list…

Florin Piersic, decorat de președintele Klaus Iohannis

Preşedintele României a semnat azi, 27 ianuarie, decretul de decorare a actorului Florin Piersic, chiar în ziua în care acesta a sărbătorit împlinirea vârstei de 80 de ani.

„În semn de înaltă apreciere pentru remarcabilele interpretări artistice susținute pe cele mai importante scene din țară, pentru dragostea, înțelegerea și talentul de care a dat dovadă în promovarea artei teatrale și cinematografice și a tinerelor talente, Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a conferit Ordinul Național „Steaua României” în grad de Ofițer domnului Florin Piersic”, se arată într-un comunicat al Administraţiei Prezidenţiale.

Pe 4 octombrie, Florian Pittiş ar fi implinit 72 de ani

Unul din ultimele mesaje…

Mesajul lui Motu, mai jos.

Vă salut,
Mă numesc Florian Pittiş şi vă anunţ că am cancer la prostată. Am 63 de ani, sunt director la un radio şi de curând cea mai mare bucurie pe care am avut-o în viaţa mea a fost concertul Roling Stones. Doctorii m-au avertizat că sunt prea slăbit, că poate o să agravez ce a mai rămas din boala mea participând la concert..

Viaţa mea a fost extraordinar de frumoasă. Am fost rebelul cu plete în vânt, am trăit viaţa, intens ca pe o minune şi nu îmi pare rău de nimic din ceea ce am făcut. Aş vrea să vă aduceţi aminte de mine şi tind să cred că pentru voi am însemnat ceva. Să fredonăm împreună: ”Hei tramvai … şi tras de cai… hei joben cum veneai la Mon Jarden”

Ce tânăr eram atunci şi plin de viaţă. Cum am primit vestea?!
Ei bine dragilor rău. Există un moment în viaţă când fiecare trebuie să îşi ia rămas bun. Toţi veţi fi în locul meu cândva. Chiar tu care citeşti aceste rânduri cândva va trebui să îţi înfrunţi propria moarte. Pe de-o parte mă înspăimântă cum ar fi să nu mai fiu cu voi cei care aţi ţinut la mine, să nu vă mai văd 100 de ani… 1000 de ani… 1 miliard de ani… o eternitate, o veşnicie, un infinit, un neant.

Eu Florian Pittiş nu voi mai fi, copiii voştri poate nu vor apuca să asculte Pasărea Colibri, nu vor apuca să vadă emisiunile la Teleenciclopedia titrate de mine. Încet, încet voi fi uitat de toţi sau sper eu nu chiar de toţi..
Ce mesaj să vă transmit acum? Nu ştiu dragilor, trăiesc într-un vis rău şi mă gândesc că toate astea nu mi se întâmplă mie. Marea trecere spre neant, spre nefiinţă. Trebuie să am curaj, o singură dată în viaţă treci într-o alta etapă.

Aş vrea să vă spun să vă iubiţi mai mult, să preţuiţi fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima. Eu vă iubesc pe toţi şi se pare că EL mă va chema în ceruri. Îmi pare rău că nu am realizat tot ceea ce îmi doream, îmi pare rău că am lăsat atâtea lucruri neîmplinite, dar NU îmi pare rău de viaţa ce am trăit. Îţi mulţumesc Dumnezeule pentru viaţa ce mi-ai hărăzit, pentru iubirea ce mi-ai dăruit.
Îmi pare rău că mă chemi aşa curând la tine, voiam să fac mai multe Doamne. Voiam să fac mai multe… Neantul mă cheamă şi mă înspăimântă în acelaşi timp. Eu să nu mai fiu, EU? Să nu mai exist să dispar pur şi simplu în bezna uitării?

Ce înseamnă Doamne să nu mai fiu!?! Mă pui la grea încercare, ultima din viaţa mea. Dumnezeule mă ia o frica mare, oare exişti?? Doamne nu mă lăsa în bezna nefiinţei, eu vreau ca să mai fiu. Te rog… Nu vreau să fiu doar o cruce într-un cimitir.

CREZ – RADU GYR

Cred într-unul Dumnezeu,
Tatăl ziditorul,
dar mai cred şi-n neamul meu,
înfrăţit cu dorul.
Cred în sfinţi, dar şi-n voinici,
cred în flori şi-n cremeni,
căci tăcuţii mucenici
cu haiducii-s gemeni.
Dar mai cred că într-o zi,
aspru, din furtună,
neamul meu se va trezi
cu securea-n mână.

Şi-atunci ierte Cel din cer
liftele spurcate,
căci prin sânge şi prin fier
ne-om croi dreptate.

Cred într-unul Dumnezeu,
Tatăl ziditorul,
ce-a-nfrăţit în neamul meu
sfântul crez cu dorul!

Paula Seling – COLINDE

1.Paula Seling- Ridica-voi Ochii
2.Paula Seling- Astazi S-a Nascut Hristos
3.Paula Seling- Auzi Cerule
4.Paula Seling- Ave Maria
5.Paula Seling- Cerul Si Pamantul
6.Paula Seling- Colindam Colindam
7.Paula Seling- Colo’n Josu
8.Paula Seling- Colo’n Susu
9.Paula Seling- Domn Domn Sa Inaltam
10.Paula Seling- Florile Dalbe
11.Paula Seling- O Ce Veste Minunata
12.Paula Seling- Pe-un Podet De Raiu
13.Paula Seling- Poveste Din Viflaim
14.Paula Seling- Ridica-voi Ochii
15.Paula Seling- Ruga
16.Paula Seling- Steaua Sus Rasare
17.Paula Seling- Sus La Poarta Raiului
18.Paula Seling- Trei Pastori

TRAIAN DORZ: Un tren lung ne pare viața…

Un lung tren ne pare viața, ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama unde ne-am suit și când.
Fericirile sunt halte, unde stăm câte-un minut;
Până când să ne dăm seama, sună, pleacă, a trecut….

Iar durerile sunt stații lungi, de nu se mai sfârșesc,
Şi în ciuda noastră parcă tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerabdare înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă la vreo țintă ce-o dorim.

Ne trec zilele și anii, clipe scumpe și dureri,
Noi trăim hrăniți de visuri și-nsetați după plăceri.
Mulți copii voioși se urcă, câți în drum n-am întâlnit!…
Iar câte-un bătrân coboară trist, și frânt, și istovit.

Vine odată însă vremea să ne coborâm și noi;
Ce n-am da, atunci, o clipă să ne-ntoarcem înapoi?
Dar, pe când, privind în urmă, plângem timpul ce-a trecut,
Sună-n Gara Veșniciei; am trăit și n-am știut!…

O POVESTE EMOŢIONANTĂ

Viaţa bate filmul!

In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, Doamna Thompson, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar – ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai ca ii iubeste pe toti la fel de mult.
Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard.
Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul.
Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4.
La scoala la care preda doamna Thompson, trebuiau revizuite toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy l-a lasat intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese „Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in preajma lui”.
Profesoara din clasa a 2-a scrisese „Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea”
Profesoara din clasa a 3-a scrisese „Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva”
Profesoara dintr-a 4-a a scris „Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei”
De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy… cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala.. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos.
Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune „Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama”.
Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. Din acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa… ii invete pe elevi.
Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea lui a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau.
Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata.
Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse.
Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara.
Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.
Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori. Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy.
S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche „Multumesc pentru ca ai crezut in mine. Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva.”
Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi „Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine.”

MORALA:

Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti (si ar fi ideal daca ar fi in bine).

Si nu uita!:
Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoana de sus, decat in momentul in care se apleaca si ii intinde o mana pentru a-l ajuta sa se ridice!