Telenovelă cu un prost şi o jigodie – episodul „Bâlciul de la biserica din cartier”

Sâmbătă, 2 februarie 2013, la amiază. Întâlnire cu Vampiriţa şi Părintele duhovnic, la iniţiativa ei. Totul avea să se dovedească un aranjament de doi lei. Spun asta cu regret pentru Părintele X, care s-a angrenat într-un joc nu tocmai potrivit pentru un duhovnic. Până să ne întâlnim cu părintele, în interiorul Bisericii Y, Vampiriţa a adus o serie de obiecte cu maşina, pe care să mi le predea. Pe lista convenită era un televizor, icoane şi cărţi ortodoxe pe care le-am cumpărat împreună, reviste şi dvd-uri Hustler şi o jucărie sexuală. Vampiriţa mi-a prezentat un proces-verbal de predare-primire de pe care lipseau revistele şi dvd-urile Hustler şi jucăria sexuală, care trebuiau menţionate ca aruncate, cum susţine ea. De faţă la discuţia noastră mai era şi Marcel, prietenul nostru comun din copilărie. Am rupt procesul-verbal şi i-am spus că nu ţine cu şmecheriile. Vampiriţa a fost foarte senină (pentru că ştia ce se înţelesese cu Părintele X), m-a întrebat cât costă toată tărăşenia (ca să rezolvăm problema fără proces verbal), s-a dus frumuşel până acasă şi a adus 400 de lei.
Fiindcă Marcel era acolo, am vrut să audă şi el cum şi-a bătut joc de mine femeia asta. După ce mi-a spus şi mi-a scris în repetate rânduri că eu sunt bărbatul vieţii ei, am cheltuit împreună cei 20.000 de dolari, moştenirea de la mama. Iar după ce banii s-au terminat, în primele luni din 2011, Vampiriţa s-a plictisit de mine. Cel puţin aşa a susţinut ea acum, că relaţia noastră a început să scârţâie de vreun an şi jumătate. Cât despre motive, Vampiriţa a spus că a ajuns la menopauză şi i s-a părut că este folosită şi că eu nu fac nimic prin casă, cu excepţia faptului că profit de ea. Şi că nu mă mai putea ţine. Printre atâtea vorbe grele, au existat şi momente amuzante. Vampiriţa a afirmat că nu mai putea îndura atâtea declaraţii de dragoste. Din oră în oră îi dădeam telefon sau îi scriam şi îi ziceam că o iubesc. Aşa ceva nu se există! Cine poate să îndure un asemenea potop de declaraţii? În schimb, declaraţiile ei de dragoste nu mai erau de multă vreme sincere, ci o simplă rutină. Sărmana femeie nu avea încotro. Dacă eu îi tocam nervii cu „te iubesc”, se prefăcea şi ea, cu chiu cu vai, că ţine la mine. Şi uite aşa, fără ca eu, în nesimţirea mea, să-mi dau seama, Vampiriţa se prefăcea şi atunci când scotea tot felul de sunete când ne iubeam, şi când îmi spunea că este extraordinar cu mine. Şi când, în aceste ultime 18 luni, am fost la Mănăstirea Curtea de Argeş şi, de nervoasă ce era, a vrut să stăm în plus peste ce am convenit. Şi când am revenit la Mănăstirea Cheia, în septembrie 2012, şi am rămas câteva zile să suferim împreună. Şi când am fost la o grămadă de alte mănăstiri şi biserici… Numai chin şi jale, pentru a-mi face mie pe plac.
Vampiriţa a mai zis şi că eu ştiu foarte bine ce a vrut ea să spună când a afirmat că nu am fost niciodată bărbat. Că nu de sex era vorba. Nu a intrat în detalii, dar înţeleg (din ceea ce ştiu despre alte relaţii ale ei) că un bărbat adevărat este cel care nu aduce toţi banii acasă, care mai vine şi el la domiciliu mirosind a ţigări şi alcool, care mai iese cu băieţii, care îi mai arde câte o palmă-două consoartei, care bate cu pumnul în masă, care nu se prosteşte mergând la cumpărături şi fâcând curăţenie prin casă, căruia nu-i pasă de copil şi de animăluţele din jur, care nici nu vrea să audă de părinţii ei şi care îşi înşeală femeia în loc să fie topit după ea (culmea idioţeniei!), spre a-şi dovedi bărbăţia.

DSCF3516
Din partea mea, Vampiriţa şi Marcel au aflat că am stat cinci ani cu o jigodie ordinară, care m-a tratat, în decembrie 2012, ca pe un gunoi. Dacă ea s-a plictisit şi se simţea obosită, ce era de făcut? Simplu. Să-mi dea un şut în fund şi să mă arunce afară din casa unde contribuisem şi eu cu câte ceva, bune şi rele, vreme de cinci ani. Deşi ştia perfect că este o lovitură extraordinară pentru mine, care, în toţi aceşti cinci ani, nici prin cap nu mi-a trecut  să trec pe la garsoniera unde locuia Zombi sau să o ajut cu ceva.
Şi acum despre întâlnirea de gradul zero cu Părintele X. Am stat toţi trei pe scaune, în biserică. Mai mult am vorbit eu. Vampiriţa a zis că eu vreau să-i spun lui Goedin că este un copil adoptat şi că tatăl lui adoptiv a comis, fiind la volan, un accident rutier în urma căruia a murit o personalitate a culturii româneşti. Eu i-am spus Părintelui X că gestul incalificabil al Vampiriţei (aici nu am mai făcut-o jigodie) de a mă goni din casă, după şase ani în care am iubit-o cum nu am iubit pe nimeni pe lumea asta, mi-a produs o suferinţă extraordinară şi că nu este de conceput ca ea să se simtă bine şi eu atât de rău. Şi atunci, intenţia mea nu e să-i spun ceva lui Goedin, ci să fac în aşa fel ca un număr cât mai mare de oameni să cunoască în amănunt biografia Vampiriţei Scorpian, o persoană publică. Pentru asta doresc să public o carte, cu o variantă mai elaborată pe internet, în care să descriu, cu un respect desăvârşit pentru adevăr, cum s-a purtat cu mine şi cu alţii Vampiriţa şi care este comportamentul ei, dincolo de pojghiţa asta de fiinţă morală şi cu dragoste de Dumnezeu care te poate induce în eroare. Comentariile mele acolo vor fi puţine. Vor fi multe documente, conversaţii, fotografii. Părintele mi-a atras atenţia că acesta nu este un comportament creştinesc şi că spălarea rufelor în public nu-mi aduce niciun beneficiu. I-am spus că nu vreau să am nimic de câştigat, dar nu e de conceput ca numai eu să pierd în urma acestei atitudini a Vampiriţei. A apărut din nou problema că cine citeşte aşa ceva. Evident că toţi ştim că o astfel de carte va fi mult mai citită decât, de exemplu, lucrarea ei de doctorat tipărită într-un volum.
Nu cred că are dreptul să fie fericită după ce pe mine m-a nenorocit. Trebuie să fim umani şi creştini cu cei care pun preţ pe astfel de valori. Dacă Vampiriţa şi-a bătut joc de viaţa mea şi m-a dat afară fără menajamente în postul Naşterii Domnului, înseamnă că e gata să-şi asume şi consecinţele. Nu poţi să te joci cu viaţa unui om şi pe urmă să spui că eşti la menopauză şi se întâmplă să mai vezi lucrurile şi anapoda, ce mare chestie!!!
Cam aşa a decurs discuţia asta în trei. Părintele era puţin grăbit şi, până la urmă, m-a întrebat ce doresc. I-am zis că o comunicare lunară din partea ei, în scris (2000 de semne), cu ce se întâmplă pe acasă (Goedin, pisici, câini, vrăbiuţe, cactuşi, părinţii ei, vecini) ar fi suficientă. Asta trebuie să facă Vampiriţa. Eu nu m-am angajat la nimic. Că doar nu numai ea are dreptul să vorbească şi eu să tac. Şi tot din grabă, Părintele a uitat că noi doi trebuia să ne iertăm reciproc şi să ne împăcăm. Ca să putem să ne împărtăşim. Aşa că momentul ăsta nu s-a produs cu ceremonialul necesar. Vampiriţa a încercat să zică vreo două vorbe, la plecare, dar ea le-a zis, ea le-a auzit. Când o să am ocazia să vorbesc cu Părintele X, am să-i spun că eu nu o iert şi nu mă împac cu Vampiriţa doar ca să ne aflăm în treabă. Pentru asta, Vampiriţa ar trebui să reuşească să vorbească normal cu mine şi să ne întâlnim din când în când. Să ne ducem la teatru, să ne plimbăm, să bem un ceai, să mergem la slujbe la mănăstiri aşa cum am făcut-o ani la rând. Aşa că, din punctul meu de vedere, Vampiriţa nu se poate împărtăşi. Fiindcă nu regretă sincer ce a făcut şi fiindcă nu pare a suferi mai deloc. Nu se poate să faci atâta rău, să pretinzi că eşti creştin şi să mai ţii şi coada sus.
De ce am vorbit, la început, de un aranjament de doi lei? Pentru că treaba Părintelui X era, în primul rând, să încerce să ne apropie şi să afle de ce am fost gonit şi nu să supervizeze condiţiile în care vom comunica pe viitor. Doi din fiii lui duhovniceşti aveau o problemă. Păi duhovnicul le spune „îndepărtaţi-vă, copiii mei, şi vedeţi-vă fiecare de treaba lui”, sau încearcă să salveze doi oameni credincioşi, care poate că au luat-o razna şi trebuie aduşi pe calea cea bună?

P.S. – Textul de mai sus este scris în februarie 2013. Între timp, prin vară m-am întâlnit cu Părintele X şi am înţeles mult mai multe lucruri despre ce s-a întâmplat atunci. Dar cum totul s-a petrecut la spovedanie, nu pot să vă ofer niciun amănunt. Cât despre oferta pe care o făceam atunci Vampiriţei, de a ne întâlni şi a ne împăca de-adevăratelea, ea nu mai este valabilă. Continuăm aşa, pentru că mai sunt multe lucruri de spus!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s