PICĂTURA DE OTRAVĂ: Mai are România preşedinte?

Imigranţii islamişti din Germania şi-au dat în petec de Revelion. Acum, nu ştim cum e cu Revelionul pe la musulmani. Dacă se serbează cumva. Dacă are vreo semnificaţie. Dar în Germania a avut.

În mai multe oraşe ei au ieşit în grupuri în stradă şi s-au dedat la violenţe şi agresiuni sexuale. Numai la Koln au fost cam o mie de bărbaţi supăraţi pe viaţă. Dintre cei veniţi, cică, în căutarea unei existenţe mai bune şi a liniştii. Au format mai multe grupuri în zona gării din Koln şi, la miezul nopţii, profitând de zgomotul petardelor, au trecut la treabă. Există numeroase mărturii ale femeilor care au trecut prin acest infern. Chiar dacă de atunci au trecut câteva zile bune, poliţia se mişcă cu încetinitorul. Nu se ştie dacă se va ajunge la identificarea unor vinovaţi. Cu nume şi prenume.
Primăriţa din Koln, Henriette Reker, pune paie pe foc. Iese în presă şi declară că nemţoaicele sunt de vină pentru barbaria din noaptea de Revelion. S-au îmbrăcat provocator, au băut şampanie pe stradă, au cântat. O grămadă de infracţiuni, în ochii imigranţilor.
Adevărul e că nemţii şi-au făcut-o cu mâna lor. I-au invitat pe imigranţi în casele lor. Le-au promis marea cu sarea. Şi-au închipuit că fac rost de mână de lucru ieftină. Că ăia au venit ca să se înhame la jug pentru binele Germaniei. E, uite că s-au înşelat!
Dar ce ar fi de observat pentru România din întâmplarea asta? Că imigranţii nu pot fi obligaţi să stea în adăposturi. Că ei au dreptul să circule prin oraşe. Că au capacitatea organizatorică de a se organiza şi de a reacţiona atunci când ceva nu le convine. De unde putem deduce că au şi şefi. Iar cine spune că au fost o mie dintr-un milion de imigranţi, restul fiind copii cuminţi, se iluzionează. Au fost exact cât a fost nevoie pentru această acţiune. În altă împrejurare pot fi mai mulţi. Sau pot face altceva.
Problema noastră este că lumea internaţională fierbe, a se vedea şi tensiunile dintre Arabia Saudită şi Iran, iar preşedintele Klaus Iohannis lipseşte cu desăvârşire din peisaj. Nici chiar faptul că nu se îndură să se întoarcă din vacanţă nu e atât de grav, cât lipsa oricărei reacţii. Ne-a fericit Dumnezeu (şi noi înşine) cu un şef de stat atât de mut, de surd şi de orb cum nu cred să fi avut România vreodată.

„Imigranții nu numai că bat la porțile noastre, dar le sparg împotriva voinței noastre”

Discursul ţinut de premierul Viktor Orban în Parlamentul European – 21 septembrie 2015

Onorabile Președinte, onorați membri ai Parlamentului!

Am cerut cuvântul în deschiderea sesiunii de toamnă pentru a vă prezenta un raport asupra recentelor evenimente. Problema imigrației ilegale a explodat în viețile noastre cu o asemenea forță, că mă văd nevoit să-mi prezint raportul în fața acestei onorabilei adunări.

Totuși, înainte de a continua, aș dori să profit de această ocazie pentru a mulțumi călduros membrilor poliției și forțelor militare, care servesc la granițele noastre, în numele tuturor maghiarilor. Ei și-au făcut datoria într-un mod exemplar, disciplinat și ferm. Vă mulțumim pentru serviciul pe care l-ați făcut țării!

Doamnelor și domnilor.

Vreau să vă vorbesc despre ceea ce crede guvernul ungar că este natura problemei în contextul imigrației ilegale. Vreau să vă explic de ce avem dezacorduri cu Uniunea Europeană. Vreau să vă informez despre ceea ce am întreprins până în prezent pentru a opri imigrația și a proteja frontierele Ungariei și ale Europei și să vă precizez în câteva cuvinte la ce ne putem aștepta în următoarele luni.

Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: problema este imigrația în masă. Imigranții nu numai că bat la porțile noastre, dar le sparg împotriva voinței noastre. Aceștia nu sunt doar câteva sute, câteva mii, ci sute de mii chiar milioane de imigranți care asediază frontierele Ungariei și ale Europei. Nu vedem capătul acestui val. Milioane așteaptă, la rândul lor, să fie în măsură sa le traverseze și ceea ce urmează nu este o listă completă:

Irakul are o populație de 35 milioane de locuitori, dintre care 8 milioane au nevoie de ajutor umanitar și trăiesc numai datorită acestui ajutor și, potrivit previziunilor noastre, această cifră se va ridica la 10 milioane, de acum și până la sfârșitul anului. Din aceste 8 milioane putem estima că 4 milioane sunt refugiați interni.

Siria: 4 ani de război civil, 12 milioane de refugiați care beneficiază de ajutor umanitar: 7 600 000 sunt refugiați interni și 4 milioane dintre ei au fost forțați să fugă către țările vecine, unde trăiesc în acest moment în tabere.

Afganistan: 950 000 de refugiați afgani trăiesc în Iran și 1,5 milioane în Pakistan. Se desfășoară un război civil în Liban și insurecții fără sfârșit în Eritreea. Mali este confruntat cu un război civil și în Somalia este o situație asemănătoare. Daca adunăm aceste cifre, numărul de persoane și situațiile de război, putem concluziona că numărul refugiaților interni în Africa subsahariană se ridică la 12,5 milioane.

Acesta este un rezumat al situației. Linia de apărare nord africană s-a prăbușit: primăverile arabe au creat haos, vedem că instituțiile democrației reprezentative, considerate de noi, sau mai degrabă de către Occident, ca singura formă de Stat, nu sunt operaționale în țările în care nu există nicio voință de a le crea.

În plus, Uniunea Europeană este slabă. Deja, la începutul anului, au existat semne alarmante. Unii, mai vizionari decât alții, au prevăzut deja o escaladare a presiunii migratoare. Din ce în ce mai mulți oameni pleacă, traficanții de ființe umane au creat rute migratoare cu ajutorul autorităților și Europa nu numai că a deschis porțile și ferestrele, dar a trimis și invitații imigranților! Este natural să vrei să-ți protejezi propria familie. Este exact ceea ce noi facem acum. Ungaria a fost un membru respectat al marii familii europene timp de o mie de ani. Este o datorie istorică și morală de a proteja Europa, pentru că atunci și Ungaria este protejată. Reversul este deasemenea valabil: când noi protejăm frontierele Ungariei, protejăm deasemenea și Europa.

Mulțumită “mas-mediei” și Internetului este acum clar pentru întreaga lume că Europa este bogată și slabă. Este combinația cea mai periculoasă.

Pare perfect rezonabil să decidă, cei care trăiesc în condiții grele, să emigreze către o țară bogată dar slabă, pentru a-și lua porția de fericire, în acest caz în țările noastre. Noi îi înțelegem, am înțeles că mulți dintre ei sunt nevoiți să își părăsească țările în care unii comit atrocități contra propriului lor popor, unde economia se prăbușește și somajul bate toate recordurile. Imigranții, ei înseși, sunt victime ale proastelor decizii politice. În realitate, lumea a întors spatele acestor oameni, lumea a întors spatele acestor State, unde demnitatea umana este încălcată și situația se degradează pe zi ce trece. Înțelegem toate acestea, dar daca ne bazăm pe niște simple calcule matematice este ușor de văzut că Europa este incapabilă să preia asupra ei toate problemele omenirii.

Suntem incapabili să-i ajutăm pe toți imigranții economici. O simplă înțelegere a economiei ne face să înțelegem, și experiențele noastre de până acum sunt suficiente, că nu putem oferi de lucru la toată lumea. Pe de altă parte nu suntem chiar siguri că ei vor sa muncească din greu. Când vedem că unora dintre refugiați nu le place în Austria și pleacă în Germania, aceasta pune lucrurile în perspectivă; la fel când imigranții manifestează în Germania pentru că vor să plece în Suedia…

Situația este agravată și mai mult de izbucnirea unei epidemii de criminalitate. O Europă care cere celor 500 de milioane de cetățeni să-i respecte legile nu este capabilă să-i convingă pe imigranți să se supună unei simple proceduri de înregistrare. Politicile Bruxelles-ului și ale marilor puteri fac situația și mai dramatică, atunci când ele își dovedesc incapacitatea de a înțelege rădacina problemei și îi consideră pe imigranții economici ilegali drept refugiați.

Prin urmare, constatăm că frontierele noastre sunt în pericol, că modul nostru de viață, bazat pe respectarea legii, este în pericol, că Ungaria și toată Europa sunt în pericol. Ceea ce se întâmplă azi e o invazie: suntem invadați! A devenit o problemă cotidiană în Europa: cei care sunt invadați nu pot oferi adăpost.

Pentru ce suntem în dispută cu Uniunea Europeană? Puteți să o constatați chiar dumneavostră: trebuie să ne batem pe două fronturi. Trebuie să protejăm frontierele Ungariei și ale Europei și, în același timp, să ne opunem viziunii politice pe termen scurt, care se întoarce contra voinței popoarelor europene. Am impresia că numeroase persoane nu doresc să vadă gravitatea amenințării. Mai întâi, ele nu vad imigrația de masă ca o problemă, ori o amenințare, ci ca o oportunitate de care ar trebui să profite.

Pot să înțeleg stânga europeană. Ea vede, în sfârșit, migrația ca o șansă de a destabiliza statul-națiune și de a-și realiza proiectul istoric: eliminarea națiunilor. Există un motiv în spatele criticilor forțelor politice cu privire la voința Ungariei de a-și apăra națiunea milenară, suveranitatea și independența sa suverană. Ne-am obișnuit cu asta după 2010. Dar nu este numai stânga care se cabrează în această atitudine: putem găsi oameni din tot spectrul politic care chiar i-au încurajat pe imigranți să-și părăsească țările pentru a veni în Europa, riscându-și viața în speranța uneia mai bune.

Consecințele, pentru noi și Europa, sunt dezastruoase: cum Europa este incapabilă să-și protejeze frontierele, un număr tot mai mare de frontiere din Europa se închid. Ori, una dintre cele mai importante reușite ale UE a fost libera circulație a bunurilor și a persoanelor în ceea ce este cunoscut sub numele de Spațiul Schengen. Suntem deci în conflict cu Bruxelles. Opiniile noastre diferă asupra problemei, asupra soluțiilor de rezolvare a ei și asupra consecințelor acesteia. Ideile noastre diferă asupra a ceea ce se va întâmpla, dacă luăm sau nu luăm anumite măsuri. Un lucru este sigur: trebuie să reconsiderăm o serie de realizări, de înțelegeri și de instituții.

Dar, între timp, nu putem sta aici și să nu facem nimic. Atât timp cât Europa va fi incapabilă să decidă cu privire la o acțiune comună, fiecare stat va fi obligat să se apere singur împotriva acestei amenințări brutale, într-o lupta acerbă, în mod proporțional cu mijloacele sale, și să facă sacrificii extraordinare. Am făcut tot ceea ce ne-a stat în putere, în limitele legii. Și vom continua să o facem și în viitor cu toate forțele noastre. Cred că acest lucru este ceea ce așteaptă cetățenii noștri de la noi. Mai mult de un milion de unguri și-au exprimat punctul de vedere asupra imigrației. Rezultatele consultării naționale sunt la dispoziția tuturor; le-am publicat pe Internet. Peste 80% din populația ungară crede că politica proastă de imigrație aleasă de Bruxelles a eșuat și, prin urmare, normele ar trebui să fie consolidate.

Poporul ungar a decis: țara trebuie apărată. Toate acțiunile întreprinse de guvernul ungar până azi și toate măsurile pe care el le va lua pe viitor se vor supune acestei dorințe imperioase. Două tendințe politice s-au configurat în prezent în Ungaria: prima urmărește să protejeze Ungaria și poporul ungar, cultura sa națională și identitatea sa europeană; a doua, din motive obscure, se opune.

Nu pentru a ne distra am construit și construim sute de kilometri de garduri. N-am cerut cu plăcere convocarea acestui onorabil Parlament în sesiune extraordinară pentru a vota amendamentele legislative care să ne permită să oprim imigrația în masă, ca să-i protejăm astfel pe cetățenii unguri și familiile lor. Și nu este excentricitatea cea care ne-a condus să utilizăm propriile nostre soluții: am încercat pur și simplu să ne respectăm obligațiile din tratat.

La ce ne putem aștepta? Nimeni nu trebuie să-și imagineze ca problema va dispărea peste noapte. Nimeni nu trebuie să se legene în iluzia că măsurile guvernamentale adoptate vor reduce fluxul de imigranți care pune presiune asupra întregii Europe. Dimpotrivă, trebuie să ne pregătim pentru o luptă de lungă durată. În numele Guvernului pot să vă asigur că noi vom face tot ce este posibil pentru a proteja Ungaria, frontierele sale și poporul sau. Le vom proteja și nu vom accepta niciun compromis. Dar, în absența unui plan european comun de acțiune nu putem pune capăt acestei probleme, ci doar să o administrăm în interiorul țării noastre, fără a o rezolva la nivelul întregii Europe. Noi avem propuneri pentru o soluție a problemei, care va conduce la elaborarea unui plan de acțiune la nivel european. Vorbim despre soluții simple și logice, dictate de bunul simț.

Dacă, de exemplu, prietenii noștri greci nu pot să protejeze frontierele Europei și pe cele ale Spațiului Schengen, trebuie să ne însărcinăm noi cu asta: cele 28 de state membre trebuie să-și asume partea lor de sarcină în protejarea frontierelor de sud ale Europei. În loc să deviem problema spre inima Europei, trebuie să mergem direct la sursa ei. Nu trebuie să instalăm tabere de refugiați, nu contează ce nume le dăm, în interiorul UE, ci în exteriorul ei. Trebuie să ajutăm țările care adăpostesc milioane de refugiați de război, pentru a le permite să ofere refugiaților care nu doresc să ajungă în Europa, condiții de viață mai decente. Propuneri, cum e cea a sistemului de cote, oferă o soluție temporară la consecințele acestei imigrații masive, dar nu rezolvă cu nimic cauzele ei.

Nu se poate rezolva nimic fără un plan de acțiune european. Filozofia care stă la baza sistemului de cote nu este destinată să oprească fluxul de imigranți economici către Europa sau să protejeze Europa și modul de viață european. Din contră, ea va accentua problema, bazată fiind, cred eu, pe recunoașterea tacită că imigranții care au intrat déjà ilegal în Europa vor fi reticenți să se reîntoarcă acasă.

Ca răspuns la aceasta, noi, ungurii, spunem: liderii de la Bruxelles au pus carul înaintea boilor! Vă propunem să punem în primul rând capăt imigrației în masă și odată ce am reușit să protejăm granițele noastre ar trebui să discutăm soarta celor care sunt déjà aici sau care doresc să vină.

Oricum, trebuie să-i convingem să respecte legile noastre. Trebuie să-i facem să înțeleagă că Europa este Europa, pentru că norme explicite guverneaza existența noastră. În Europa, statul de drept nu înseamnă opresiune, ci protecție și securitate.

De asemenea, trebuie subliniat că aici fiecare a muncit din greu pentru a trăi în pace și în siguranță: indivizii și comunitățile naționale au muncit din greu pentru asta. În Europa, bunăstarea nu vă este acordată în mod automat, din oficiu, este un drept pe care trebuie să-l câștigi prin munca ta.

Onorabili membri ai Parlamentului, în incheiere, vă rog, indiferent la ce partid sunteți afiliați, să sprijiniți guvernul în lupta sa contra imigrației în masă. Nu avem decât o țară și este datoria tuturor să o protejăm.

Vă mulțumesc pentru atenție!

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Ponta a devenit fanul imigranţilor islamişti

Premierul Victor Ponta a afirmat, aseară, într-o emisiunea televizată, că România a greşit atunci când a votat, prin reprezentanţii săi, la Consiliul JAI, alături de Slovacia şi Ungaria, împotriva cotelor obligatorii de refugiaţi.

Până la această declaraţie credeam, ca mai toată lumea, că Ponta este un mincinos patentat. Acum, însă, am ajuns la concluzia că este mult mai mult decât atât. Să vă spun de ce. Înainte de Consiliul JAI, unde România a fost reprezentată de vicepremierul Gabriel Oprea, a existat o adevărată dezbatere publică despre poziţia pe care trebuie s-o adopte România. Au existat voci din zona naţionalistă care au susţinut, la unison cu Traian Băsescu, că România nu trebuie să primească niciun refugiat musulman şi că orice alt gest ar reprezenta o încălcare a Constituţiei. Au mai existat şi poziţiile oficiale ale preşedintelui Klaus Iohannis şi ale prim-ministrului Victor Ponta, care au explicat că România are o capacitate limitată de integrare a solicitanţilor de azil, fapt pentru care nu poate primi decât aproape 1800 de imigranţi, aşa cum se stabilise cu câteva luni în urmă, tot la nivel european. Şi a mai fost şi o şedinţă CSAT, unde s-a discutat în acelaşi sens: România se opune cotelor obligatorii şi va găzdui imigranţi atât cât îşi va putea permite.
Pe această bază, Gabriel Oprea a primit mandat de la cel mai înalt nivel să voteze la Consiliul JAI împotriva cotelor obligatorii.
Şi acum vine Victor Ponta, care este vicepreşedintele CSAT şi şeful lui Oprea în Guvern, să ne spună că am greşit. Sigur, nu e foarte clar dacă am greşit pentru că am votat împotriva cotelor obligatorii sau dacă am greşit pentru că am fost pe aceeaşi poziţie cu Ungaria şi Slovacia. Acestea două fiind un fel de ţări proscrise în Uniunea Europeană, renumite pentru poziţiile lor independente şi pentru faptul că nu dau buzna să critice Rusia. Dar decizia de a vota într-un anume fel la Consiliul JAI a fost luată inclusiv prin consultarea lui Ponta. Cum adică am greşit? Autorităţile noastre au minţit? Avem capacităţi mult mai mari de găzduire şi integrare a imigranţilor şi le-am ascuns? Avem fonduri de rezervă care abia aşteaptă s-o apuce în direcţia azilanţilor? Tot ce ni se spunea despre lipsa de experienţă a României în acest domeniu şi despre dificultăţile financiare era vrăjeală curată?

PICĂTURA DE ORAVĂ: Azilanţii nu vor putea pleca din România când vor avea ei chef

Văd că se poartă o mică şmecherie din partea autorităţilor de la Bucureşti. Lansată chiar de premierul Victor Ponta. Şi anume că noi nu suntem ca ungurii. Nu vrem să punem tunurile cu apă, câinii şi bastoanele de cauciuc pe imigranţi. Noi, dacă tot facem o treabă, vrem să o facem bine. Mai spunea Ponta că noi avem o alocaţie zilnică jenantă pentru solicitanţii de azil, de trei lei pe zi. Din care azilantul primeşte, pentru cheltuieli personale, 90 de bani. 

Da, numai că asta e valabil pentru restul azilanţilor, nu pentru cei care urmează să fie repartizaţi în România pe baza sistemului cotelor obligatorii. Pentru aceştia, Bucureştiul va primi 6.000 de euro pe cap de om. Banii ăştia ar trebui să fie cheltuiţi într-un, timp în care azilantul cu pricina face un curs de limba română, dobândeşte o calificare, dacă nu are una, şi i se găseşte un loc de muncă. După aceea,el ar urma să se descurce pe cont propriu. Deci nu e vorba de 90 de bani pe zi. Oricâte cheltuieli ar avea statul, azilantul ar putea primi măcar 100 de euro pe lună. Asta în afară de faptul că îi vor fi asigurate cazarea, masa, asistenţa medicală, cursul de calificare, moscheea.
Dar nu asta e minciuna cea mai mare a lui Ponta despre imigranţi. Ci aceea că el susţine că noi nu-i vom ţine cu forţa pe imigranţi. Dacă ei vor dori să o ia spre Occident, vor fi liberi să o facă. Ori tocmai asta nu se va întâmpla. Pentru că nu acesta e sensul măsurii cu cotele obligatorii. Imigranţii care vor veni în România vor completa cereri de azil în ţara noastră. Numai pe baza acestora vor putea fi primiţi şi finanţaţi de stat. Altfel, nu există decât imigranţi ilegali. Dacă vor încălca legea şi-şi vor pierde statul de azilant, nu se vor putea întoarce în Occident, ci vor fi puşi la avion şi trimişi în ţările de origine. Sau vor ajunge la închisoare. Altfel de ce ar mai fi cotele obligatorii, dacă azilanţii nu ar avea nicio obligaţie?
În rezumat, zecile de mii de imigranţi care vor veni în România în lunile următoare vor fi ai noştri şi va trebui să ne spălăm cu ei pe cap. Singura salvare ar fi ca războiul civil din Siria să ia sfârşit. Ceea ce marile puteri nu prea doresc, deocamdată.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Noi nu avem voie să procedăm cu imigranţii precum americanii

O ştire peste care precis că televiziunile vor sări cu graţie este cea referitoare la modul în care americanii tratează problema refugiaţilor. Şi nu o vor băga în schema pentru că nu se potriveşte cu abordarea liderilor noştri, cuminţiţi între timp, după ce au primit scatoalcele de rigoare de la doamna Angela Merkel.

Anne Richards, Asistenta Secretarului pentru Biroul Populaţiei, Refugiaţi şi Migraţie din Departamentul de Stat American, a declarat, ieri, la New York, că primirea solicitărilor de emigrare în SUA cu statut de refugiat se face în centrele pentru refugiaţi din afara graniţelor SUA, după care sunt intervievaţi de funcţionari din cadrul Departamentului de Securitate Internă (DHS), apoi sunt transportaţi în Statele Unite şi alocaţi pe regiuni geografice.
Întregul proces de sortare şi procesare până la strămutarea în Statele Unite durează până la doi ani, pentru fiecare caz.
Dacă traducem asta pentru imigranţii actuali din Europa, azilanţii care doresc să vină în România ar trebui să completeze cereri de azil politic (şi nu economic) în ţara unde se află acum. Apoi ei ar trebui să fie intervievaţi de specialişti români în astfel de probleme, iar dosarul fiecărui solicitant să fie examinat cu grijă vreme de câteva luni. Numai după aceea ei ar putea să vină în ţara noastră.
Se va întâmpla ceva din toate acestea? De nicio culoare. România nu va avea niciun rol în selectarea imigranţilor cu care vom fi pricopsiţi în baza deciziei privind cotele obligatorii. Iar imigranţii nu vor completa nicio cerere de azil, pentru că ei nu vor în România. Atunci cum îi vom ţine aici şi ce statut vor avea? Sunt întrebări aiurea, pentru că nu există niciun răspuns la ele.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: România va primi oricât de mulţi refugiaţi

România a fost învinsă la Consiliul JAI. Chestiunea cotelor obligatorii, unde nu s-a putut ajunge la consens, a fost supusă la vot şi a trecut fără probleme. Împotrivă au votat, în afară de România, Cehia, Slovacia şi Ungaria. Doar că Ungaria are o situaţie diferită, pentru că, potrivit planului U.E., această ţară vă distribui imigranţi şi nu va primi niciunul.

Dar tocmai votul Ungariei ar trebui să ne facă să înţelegem cum stau lucrurile. Pentru că nu este vorba doar de acest val de 120.000 de imigranţi care urmează să fie redistribuit acum. Ci şi de cote procentuale impuse ţărilor membre ale Uniunii Europene. Ceea ce înseamnă că, pe măsură ce noi imigranţi sosesc în Europa, ei vor putea fi redistribuiţi cu un minimum de formalităţi în ţările membre. Iar România a acceptat, în iunie, o cotă de 3,87 la sută, când era vorba, ce-i drept, doar de 40.000 de imigranţi. Acum, potrivit estimărilor ONU,până la sfârşitul acestui an vom avea un milion de imigranţi, la care se va adăuga încă un milion în 2016. Ceea ce înseamnă pentru România aproape 80.000 de imigranţi.
Sunt unii care spun că nu va fi nicio problemă. Pentru că imigranţii nu vor în România şi-şi vor lua repede tălpăşiţa. Cine gândeşte aşa se iluzionează. Ţara care primeşte imigranţi ia bani pentru ei, 6.000 de euro de căciulă, şi răspunde de ceea ce se întâmplă. Păi ce sens ar avea să fie trimişi, să zicem, 10.000 de imigranţi şi a doua zi ei să se îndrepte spre graniţa cu Serbia, spre Occident? Sistemul nu este conceput aşa, pentru că, dacă lucrurile ar sta astfel, nu ar avea niciun sens să fie pus în practică. Imigranţii nu vor putea pleca din România la voia lor. Aşa că tot ce ne rămâne de făcut este să ne spălăm cu ei pe cap.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Imigranţii ne dau târcoale

În vestul ţării, în apropierea graniţei cu Serbia, au loc exerciţii de amploare ale forţelor ministerului de Interne. Ziua Z se apropie cu paşi repezi. Refugiaţii vor descoperi, până la urmă, şi traseul românesc către Occident. Serbia, Croaţia, Slovenia, Ungaria dau semne de nervozitate. S-au săturat de zecile de mii de imigranţi care au năvălit peste locuitorii lor.

Sunt foarte curios cum se va împăca discursul pacifist şi european al premierului Victor Ponta cu realitatea din teren. Până acum am aflat cum nu vom proceda. Nu vom ridica garduri la frontieră, nu-i vom atinge pe refugiaţi nici cu o floare, ca să nu semănăm cu fasciştii unguri, nu-i vom aia, nu-i vom ailaltă.
Dar este foarte curios că Victor Ponta sau Gabriel Oprea nu simt nevoia să ne spună ce vom face, concret, dacă ne vom confrunta cu o situaţie precum cea din Serbia sau cea din Ungaria.
Noi am discutat, până acum, de numărul refugiaţilor pe care ar trebui să-i primim în urma unei înţelegeri la care se va ajunge la nivelul Uniunii Europene. Dar şi aici a rămas în coadă de peşte. Adică noi putem 1785, dar vom primi peste 6.000, iniţial, şi oricât de mulţi alţii, potrivit unei cote de 3,75 la sută, acordată României. În cea mai optimistă variantă, până la sfârşitul acestui an, vor ajunge în Europa circa un milion de imigranţi. Ceea ce înseamnă că în câteva luni va trebui să primim aproape 40.000 de imigranţi.
Dar acum nu de asta e vorba. Ci de o situaţie în care zeci de mii de imigranţi ar vrea să aleagă ruta românească pentru a ajunge în Occident. Potrivit reglementărilor europene, azilanţii care sosesc la graniţă trebuie să se înregistreze şi să solicite azil în ţara noastră sau, în caz contrar, trebuie trataţi ca infractori care au pătruns ilegal pe teritoriul României. Pentru asta ar trebui arestaţi, judecaţi şi condamnaţi. Sunt foarte curios cum se poate întâmpla aşa ceva fără oarece conflicte între forţele de ordine şi imigranţi.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Va trebui să ne spălăm pe cap cu refugiaţii care vor fi repartizaţi în România

E ceva în neregulă în cele spuse de preşedintele Klaus Iohannis despre refugiaţi după şedinţa CSAT. 

Ca să vedem dacă putem ajunge cu toţii la o concluzie identică, să urmărim, înainte de toate, ce a spus şeful statului: „Tematica cea mai aşteptată – cea a migraţiei. Am avut informări foarte bune. S-a discutat modul în care România se va prezenta la Consiliul JAI de săptămâna viitoare. S-a explicat membrilor CSAT care este poziţia României. Ministrul de Interne va avea un mandat foarte asemănător – România e solidară cu celelalte state UE, dar nu putem să considerăm cotele obligatorii o soluţie. Am discutat ce se întâmplă şi după. Parlamentul European a votat o recomandare care, din păcate, conţine cote obligatorii. E posibil ca printr-o procedură care va fi aplicată săptămâna viitoare Uniunea Europeană să ne oblige să primim mai mulţi refugiaţi decât am oferit noi locuri. E un scenariu pe care nu ni-l dorim, nu credem că ajută la rezolvarea problemei. Am discutat ce se poate întâmpla. Dacă se întâmplă aşa ceva, trebuie să întreprindem ceva, în speţă s-a vehiculat ideea care probabil ar putea duce la o soluţie, de a folosi fonduri europene pentru extinderea facilităţilor pentru refugiaţi sau în extremis pentru construirea altor centre pentru refugiaţi.”
Mai pe scurt, Iohannis a afirmat că s-ar putea să fim obligaţi să primim mai mulţi refugiaţi decât ne-am dorit. Dar că am putea beneficia de fonduri europene pentru extinderea facilităţilor pentru refugiaţi sau chiar, în caz de nevoie, pentru construirea unor centre noi.
Dar până mai ieri nu aceasta era abordarea preşedintelui Iohannis. Când a fost întrebat de jurnalişti cum vede propunerea lui Gigi Becali de a găzdui şi hrăni 1.000 de refugiaţi, Iohannis a avut o replică fără echivoc: cazarea şi hrănirea sunt ultimele probleme când vine vorba de imigranţi. Noi, zicea Iohannis, nu ne putem permite decât 1.785 de refugiaţi pentru că trebuie să ne preocupe integrarea lor în societate: învăţarea limbii române, şcoli, lăcaşuri de rugăciune, locuri de muncă.
Iar acum, acelaşi Iohannis este preocupat doar de găsirea mai multor locuri de cazare, problemă care, de fapt, nici nu a existat vreodată.
Ei bine, nu cred că este vorba de o greşeală în discursul lui Iohannis. Situaţia se prezintă astfel: când cotele obligatorii vor deveni literă de lege, adică foarte curând, România va primi 3,75 la sută din toţi refugiaţii. Nu va exista o limită superioară. Iar banii de la UE nu se vor da pentru extinderea facilităţilor, ci pentru întreţinerea şi integrarea acestor refugiaţi, care nu vor mai avea voie să părăsească România decât dacă doresc să se întoarcă în ţările lor de origine. Pentru primul an vom primi 6.000 de euro de refugiat. Şi atât. Pentru că din al doilea an, ei trebuie să fie integraţi şi să-şi câştige singuri existenţa.

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Cum a inventat Ponta gardurile electrificate şi muniţia letală

Premierul Victor Ponta a făcut, astăzi, în cadrul şedinţei de Guvern, o declaraţie care a pus şi mai multe paie pe foc în relaţiile ţării noastre cu Ungaria.

Iată ce a spus Ponta: „Facem toate eforturile, atât pe plan european, cât și privește teritoriul național, pentru a gestiona criza numărul unu pentru Europa, și anume situația refugiaților. Vreau să spun că toate instituțiile României au o opinie coordonată vis a vis de posibilitățile noastre. România nu este de acord și nu va aplica măsuri antidemocratice, împotriva regulilor europene, precum câini de pază, garduri electrificate și armată. Este o rușine pentru Europa secolului 21 să se recurgă la metode de acum 100 de ani. Cred că împreună putem rezolva o criză uriașă pentru care nimeni nu era pregătit”.
Cum singurii care au construit un gard la frontieră în această perioadă sunt ungurii, e limpede la cine s-a referit prim-ministrul român. Partea proastă pentru Victor Ponta este că în cele 109 cuvinte despre situaţia refugiaţilor, a comis, aproape sigur în mod intenţionat, mai multe erori grosolane. Asta după ce, aseară, Mihai Gâdea, la Antena 3, i-a ridicat mingea la fileu în mod repetat, punându-şi întrebarea ce se va întâmpla dacă militarii maghiari vor deschide focul împotriva imigranţilor.
Numai că lucrurile nu stau deloc aşa. Toate măsurile adoptate de Ungaria pentru a stăvili fluxul de refugiaţi au trecut prin Parlament. Gardul, după cum se poate vedea şi în reportajele de televiziune, este din sârmă ghimpată, dar nu este electrificat. Chestia cu sârma ghimpată parcursă de curent electric de înaltă tensiune făcea trimitere directă la lagărele ruseşti şi germane din Al Doilea Război Mondial. Pentru că am uitat să vă spun, autorităţile maghiare, la pachet cu Traian Băsescu, sunt acuzate de fascism şi antisemitism. Curat antisemitism este să nu permiţi accesul necontrolat al musulmanilo arabi în Europa! Iar armata a fost autorizată prin lege de Parlamentul de la Budapesta să intervină în zonele de graniţă, la nevoie, pentru a suplimenta forţele de poliţie. Dar, atenţie, este permisă numai utilizarea gloanţelor de cauciuc, gazelor lacrimogene şi câinilor special dresaţi. Nicidecum a muniţiei de război, cu efect letal.
Iar dacă noi, spune Victor Ponta, nu vom proceda ca ungurii, poate să zică premierul cum vom acţiona în cazul când zeci de mii de imigranţi vor dori să tranziteze prin România în drumul lor spre Germania şi ne vom trezi, ulterior, că ei rămân blocaţi pe meleagurile noastre, fiindcă nimeni nu doreşte să-i preia? Ştim ce nu vom face. Nu vom folosi instituţiile de forţă şi nu vom construi un gard. Şi atunci ce ne rămâne? Îi vom primi cu flori, oamenii de afaceri şi demnitarii de rang înalt vor renunţa la o parte din economiile lor şi îi vor hrăni pe aceşti amărâţi, miniştrii, prefecţii, primarii le vor oferi câte o cameră din surplusul lor, pe modelul occidental, le vom crea locuri de muncă plătite cu salariul minim ş.a.m.d. Sunteţi sigur că aşa vom face?

Germania s-a săturat de imigranți și suspendă acordurile Schengen

Guvernul german a decis să reintroducă provizoriu controalele la frontiera cu Austria, de unde vin zeci de mii de refugiați, suspendând astfel acordurile Schengen privind libera circulație în Europa, au scris azi ziarele germane Bild şi Der Spiegel. În cursul după-amiezii, ministrul german de interne, Thomas de Maiziere a confirmat informaţia într-o declaraţie de presă.

Germania va introduce temporar controale la frontiera cu Austria din cauza afluxului masiv de refugiați care vin dinspre această ţară către Germania, a anunțat duminică ministrul de interne german Thomas de Maiziere.
Toți polițiștii federali au fost plasați în stare de alertă, scrie Der Spiegel pe site-ul său și „toți polițiștii disponibili vor fi trimiși în landul Bavaria pentru a închide frontierele”. Potrivit Der Spiegel, cancelarul german Angela Merkel l-a informat deja telefonic pe omologul austriac Werner Faymann despre noile măsuri.
În numai două săptămâni, 63.000 de refugiați au ajuns la Munchen, din care 13.000 au sosit doar sâmbătă, orașul din sudul Germaniei ajungând la punctul de saturație. (stiripesurse.ro)