O conversaţie de pe timpul când încă mai credeam că porcul zboară

 Însemnări din 24 mai 2007. Conversaţie pe chat cu doamna Scorpian, de pe vremea când încă mai credeam că porcul zboară.

Dacă ne-am putea mânca, la propriu, şi apoi s-o luăm de la capăt, am face-o!

[17:12] S: Cat se potrivesc amintirile astea, asteptarile astea, cu felul in care facem noi dragoste?
[17:14] Eu: Felul in care facem noi dragoste aduce mai mult a disperare si a foame de trupurile noastre. Mai e mult pana la rafinamente si subtilitati. Daca ne-am putea manca, la propriu, si apoi s-o luam de la capat, am face-o.
[17:16] S: Ai dreptate. Dar te intrebam cum se raporteaza la imaginatia ta de atunci in legatura cu noi. (Nota mea: cei doi se cunosc de cateva decenii, dar acum s-au regasit)
[17:17] Eu: Pentru mine esti aceasi femeie frumoasa de acum cateva decenii. Nu sunt in stare sa vad nicio deosebire.
[17:17] S: Vom ajunge, fireste, si la bucuria calma de a face dragoste. Dar nu cred ca se va intampla foarte curand.
[17:18] Eu: Nu se va intampla curand. Asta e sigur.
[17:18] S: Te intreb la imaginatia ta in legatura cu imaginara noastra dragoste fizica. E vreo legatura intre ce voiai atunci si ce se intampla acum cand facem dragoste?
[17:18] S: E rau ca nu se va intampla curand?
[17:20] Eu: Nu e rau sau bine. E pur si simplu asa cum e. Ce sa facem? Nu te imaginam in vreo pozitie anume. Dar simteam o caldura in tot corpul cand ma apropiam de tine, o emotie ciudata si un soi de bulversare generala. Vorbeam aiurea pentru ca nu stiam ce sa spun.

Niciodată nu mi-am imaginat cum facem dragoste
[17:21] S: Cu mine e simplu. Ti-am spus, niciodata nu mi-am imaginat cum facem dragoste. Te iubeam adanc, total, paralizant. Si atat.
[17:23] S: Emotia pe care am simtit-o in cl a 2-a, intr-a 5-a, gelozia pe Vera, toate sentimentele astea sun la fel de intense si azi pentru mine. Iti poti imagina ca nu suport numele de Vera. De-asta ma enerveaza si G. Calinescu: nevasta-sa e Vera si in literatura.
[17:25] Eu: Dar, de fapt, daca mi-a placut vreo tipa la varsta aceeea (in afara de tine, desigur), nu era Vera, ci Mara, cu un fizic care m-a zapacit adesea.
[17:26] Eu: Vera, in capul meu, era un soi de femeiusca usoara, pe cand Mara (ce nume frumos!) era delicata si senzuala.
[17:26] Eu: Dar barbatii isi doresc intotdeauna sa faca dragoste cu femeile care li se par lor accesibile.
[17:27] S: Pe bune, o placeai pe Mara mai mult decat pe mine?
[17:27] S: Cum oare simteam cat de tare iti place Mara?
[17:28] S: Nu-i vorba, era mai aproape, la scara vecina, ceea ce pe mine ma innebunea
[17:28] Eu: Curios fenomen: nu mi-a fost greu niciodata sa am sentimente pentru mai multe femei simultan. Oare din adolescenta venim cu un anumit tipar care ne urmareste toata viata?
[17:28] Eu: Chiar asa. Vecina cea mai apropiata e cea mai la indemana.
[17:29] Eu: Sunt curios cum mai arata Mara acum.
[17:29] Eu: dar nu si cum arata Vera
[17:29] S: Asta pentru ca nu ai avut niciodata un sentiment complet.
[17:30] Eu: Cred ca este corect sa nu polemizez si sa accept ca tu ma vezi mai bine decat ma vad eu.
[17:31] S: Daca gaseai persoana care sa iti satisfaca toate necesitatile (urat spus, dar adevarat), nu aveai nevoie sa iti acoperi diferitele zone afective cu persoane diferite. Gresesc?
[17:31] S: Dar unde polemizam?
[17:32] Eu: Cel mai greu e sa vorbesti despre tine insuti. Sunt sigur ca se vede mai bine din afara. Apoi, poate nu iti convine sa recunosti anumite lucruri. Te las pe tine sa ma descrii
[17:32] S: Pe Mara ai placut-o. Ai iubit-o?
[17:33] S: Sa te descriu cel de atunci sau cel de acum?
[17:33] Eu: Polemizam chiar aici. Ai scris: asta pentru ca nu ai avut niciodata un sentiment complet si urmatoarea. Nu pot sa vorbesc despre mine. Prefer sa te las pe tine
[17:33] Eu: Nu ma deranjeaza daca ai un spirit critic. Dar nu ma pune pe mine sa fiu sau nu de acord.
[17:33] S: Cand existau Mara si Vera, eu unde eram? Nu stiu de ce cred asta, dar cred ca nu prea eram.
[17:34] Eu: Pai asta e, ca era loc pentru toate.
[17:35] S: Fiecare iti acoperea o zona. Asa s-a intamplat toata viata. Ce-i asa de greu?
[17:35] Eu: OK. Fie cum spui tu.
[17:36] S: Maaaiii! nu e ok.
[17:37] S: Cand eram frati, atunci, in adolescenta tarzie, mai iubeai pe cineva?
[17:37] Eu: Pai poate ca era asa cum spui tu. Cand bagi maaaiii-ul asta zambesc automat. Te iubesc, printesa mea!

Te iubesc, mirarea mea. DAR RĂSPUNDEEE!
[17:38] S: Te iubesc, mirarea mea. DAR RASPUNDEEE
[17:40] S: Cinstit? Eu cred ca tentatia de a fi cu mai multe femei vine dintr-un fel de… ceva care te face sa vrei sa ai tot timpul un back-up. Inlocuitor pentru. E firesc doar atunci cand nu ai incredere deplina in ceva sau in cineva.
[17:40] Eu: Am avut o relatie cu o tipa mai mare cu 9 ani ca mine, de la cenaclu, si una la munte, cu o gagica tot de la un cenaclu, chiar inainte de a te pupa pe tine fierbinte, acolo, pe hol. Prima se numea Anastasia (neam de grecoaica, statea in Colentina), iar a doua Cornelia (moldoveanca, din Bacau). Cu Cornelia mergeam prin cimitirul din Bacau si faceam tot felul de traznai.
[17:41] Eu: Dar in adolescenta nu prea am iubit pe nimeni. In armata, de exemplu, te iubeam si te visam numai pe tine. 9 luni pe muchie.

Nu pot uita senzaţia pe care mi-a lăsat-o sărutul ăla
[17:42] S: Eu nu pot uita senzatia pe care mi-a lasat-o sarutul ala. O simt si acum.
[17:42] Eu: A fost o chestie tare. Si ar fi trebuit sa aiba o consecinta.
[17:43] S: Si iti ajungea dragostea asta? Simteai ca mai ai nevoie si de altceva? NU VORBESC DE F…T: asta o puteam face, daca eram inteligenti si nu FRICOSI de noi insine
[17:44] S: Iubitul meu, consecintele se vad si se simt acum.
[17:44] Eu: Care consecinte?
[17:45] S: Consecinta aia de care ai zis cu sarutul de acum 25 de ani. Mie imi place la nebunie cum simt si cum imi amintesc consecintele astea.
[17:45] Eu: Femeile din viata mea sunt mai putine ca numar decat barbatii din viata ta. Daca mai scadem si 8 ani e simplu sa constatam ca ritmul la schimbat parteneri a fost mult mai intens la tine decat la mine.
[17:46] Eu: Dar la un moment dat trebuie sa te opresti, sa te uiti in urma si sa vezi ce e de facut cu viata ta. Cred ca eu am ajuns aici
[17:47] S: Da, dar asta inseamna nefericire la mine. Iar la tine obisnuinta, comoditate probabil, dar nu judec. La mine a fost o mare porcarie.
[17:48] Eu: Nu pot sa numesc porcarie relatiile mele cu cateva femei. De fiecare data mi-a placut ceva si am fost nitel indragostit.
[17:48] S: Cred ca Doamne Doamne ne-a adus pe amandoi in punctul de unde avem retro perspectiva intreaga si ne-a dat, simultan, dorinta de a face curat si de a trai bine impreuna cu El.
[17:50] Eu: Asta este adevarul. Dumnezeu ne-a dat sansa de a scrie cea mai frumoasa pagina din viata noastra. Noi n-am stat mult pe ganduri si am si inceput s-o scriem. Sa ne dea Dumnezeu putere si sanatate sa mergem impreuna pana la capat
[17:50] S: Nu stiu, cred ca doar vreo doua dintre relatiile mele pot iesi din paradigma cu minus.
[17:51] S: Depinde doar de noi, dragostea mea. Lui Dumnezeu sa-i cerem sanatate si ingaduinta. Restul El ni l-a dat cu asupra de masura.
[17:52] Eu: Asta-i Marinarul, care se pisa pe toti politicienii romani de cacao.
[17:53] S: Ce misto o sa fie cand o sa instaureze asta o ditamai dictatura bazata pe vointa poporului. O sa mor de ras. Asa a inceput si Hitler.
[17:54] Eu: O sa mori de ras sau de placere, daca tot l-ai invocat pe unchiul H?
[17:55] S: Sau o sa ma bage in lagar. Mor acolo, tragandu-mi-o cu tine prin gard. Ca pe fotoliu. Dar merita, ca doar noi l-am votat.
[17:57] Eu: Pe tine nu te baga nicaieri, ca poti prezenta dovada admiratiei pentru dictatura: textele din R…. Si eu pe cele din P…. Ne-am scos.
[17:57] S: SUPER!
[17:58] Eu: Doar ca atunci o sa-i f…m mai usor pe toti netrebnicii.
[18:00] S: Cred ca asa a o sa-mi placa la max. sa le-o tragem micutilor. Dar la ce bun? Nu vrei sa traim noi cu noi, fericiti? Nu asta vrem? Conversatia asta cu tine imi incarca bateriile la 100%.

De unde ştii că asta e imaginea mea ideală despre viaţa adevărată?

insula
[18:02] Eu: Iubitel, noi cu noi. Dar numai un pic sa ne distram si cu imbuibatii astia, sa-i dam pe mana poporului. Dupa care ne uschim cu G in vreo insula indepartata si ne vedem de treaba. Crestem capre si pasari, inotam, facem plaja, ne luam o masina de teren cu care sa ajungem la manastirea aflata la 200 km distanta si ne bagam picioarele in restul lumii
[18:02] Eu: Asta da paradis
[18:04] S: De unde stii ca asta este imaginea mea ideala despre viata adevarata? Nu ti-am spus-o niciodata. Si nici nu dau impresia ca visez la asa ceva. De unde stii?
[18:04] Eu: De unde stii? De unde stii? Noi suntem unul, S. Ce stii tu, stiu si eu. Si invers!
[18:05] S: Pot spune o prostie? MARE!?
[18:06] Eu: Acolo mancam ierburi si plante cultivate de noi, bem sucuri de fructe si ceaiuri, iar pentru G avem lapte si branza de la capre (f sanatoase), oua si carne de pasare.
[18:06] S: Te pot întreba ceva? O prostie imensa?
[18:06] Eu: Intreaba
[18:06] S: E un vis aproape realizabil. Si legat de prostia pe care o spun.
[18:07] Eu: Zi mai repede, ca innebunesc!
[18:08] S: Ti-ar placea sa ne mutam la Constanta? Exista de lucru in domeniu si ne putem lua o casa cu curte si gradina. Derventul e la 100 km. Sa nu te superi ca am spus asta.
[18:09] Eu: Chiar ca m-ai lasat masca cu propunerea asta. Ma mai gandesc si am sa zic ceva.
[18:11] S: Te-am rugat sa nu te superi, era doar o prostie. Dar parintele A ar putea aranja prin (…). Si cu lucrul, si cu altele. Basca marea la doi pasi. Stii cat iubesc eu marea…
[18:11] Eu: Si mie imi place enorm marea.
[18:11] S: Nu ne stresam cu asta, avem altele de facut, dar imi place sa visez. Ideal ar fi fost o insula in Grecia…
[18:12] S: Am fost pe insule acolo. Am calarit pe magarus pe niste strazi inguste. Casele erau mici si albe, cu flori rosii. Ca in rai.
[18:13] Eu: E nevoie oricum de un loc magic in capetele noastre. In afara de vise, care m-au purtat peste tot, eu nu am fost niciunde. Dar poate mergem sambata pe malul raului Ciorogarla
[18:14] S: Iubitul meu, mergem acolo, pe gura noastra de rai.
[18:15] Eu: ne-am bagat ca prostii in treaba cu parastasul. Mama vrea sa ne si intoarcem cu coliva sfintita, sa dam cateva pachete si prin bloc.

Iubitul meu, aş vrea să te înfăşor în sufletul meu ca să nu mai resimţi niciun fel de răutate, indiferent de unde ţi-ar fi venit

[18:15] S: N-ai idee cat de bine ma simt.
(…)
[18:20] S: Imi place sa locuim, fie si pentru cateva ore, impreuna. Imi place sa pun masa si sa te stiu ca faci baie. Imi da imaginea de cuplu. Ideal. Asa cum suntem noi.
[18:21] Eu: Daca iti place tie, iti dai seama cam cum imi place mie. Cine stie pe unde te mai (sur)prind data viitoare?
[18:21] S: Stii cat te iubesc?
(…)
[18:27] S: Iubitul meu, as vrea sa te infasor in sufletul meu ca sa nu mai resimti niciun fel de rautate, indiferent de unde ti-ar fi venit.
[18:28] S: Si eu sunt impresionabila, te-ai prins de asta.
[18:28] Eu: adica acum par hotarat, dar suferinta ma impresioneaza. Indeosebi cea fizica.
[18:29] S: As vrea sa ne aparam unul pe altul de toate rautatile din lume. Si cred ca am putea. Impreuna si cu ajutorul lui Dumnezeu cred ca am putea face orice.
[18:30] S: Iti pot spune ca sufar fizic atunci cand nu esti cu mine?
[18:30] Eu: Incercam. dar raul e coplesitor si uneori te ia prin surprindere. Eu nu as vrea sa ma cert cu nimeni. Nici cu mama, nici cu C. Dar vad ca nu se poate.
[18:32] S: Iar cand ne suparam sunt cu adevarat bolnava. Poate ai inteles asta, dar as vrea sa stii ca prefer durerea punctuala in locul durerii profunde, fizice, pe care o am cand ne suparam. Pur si simplu zac fara vlaga. Cumplit.
[18:34] S: Pe mama ia-o asa cum e. Si iart-o. E tot ce ti-a ramas de facut cu ea. Si ea a patimit o viata intreaga. Suferinta C, indiferent ce face mama acum, sunt sigura ca a mantuit-o in avans.
[18:34] Eu: Gustave Thibon (1903-2001), ganditor francez: Adevaratii disperati nu fac revolutii, ci fug de lume. Tot Thibon spune in alt loc: Magarii pasc pe pasunile imbelsugate, dar saturate de ingrasaminte chimice ale societatii de consum, iar lupii alearga in urma carului revolutiei.. Primii rag de placere, ceilalti urla de furie.
[18:35] S: Asa cum dragostea ta pentru C, ca frate, te mantuieste. Ea e o sfanta, e inger, si ii poti cere ajutorul.
[18:36] S: Fug de lume si sfintii. Se retrag in pustie. Povestea cu insula noastra e adevarata.
[18:36] Eu: Thibon: Hristos s-a proclamat strain lumii. Eu nu sunt din lumea aceasta, dar tot el a spus, eu am biruit lumea. Afirmatiile nu se contrazic, caci formula a doua trebuie interpetata nu in sensul unei batalii date cu arme egale si pe acelasi teren, ci in sensul unei mutatii interioare care ne face insensibili la influentele lumii si invulnerabili la loviturile ei… dar cine e invulnerabil? Apatinand categoriilor deja amintite, aceia care nu se roaga deloc si aceia care cad din rugaciune, nesimtitii si stigmatizatii, ne ciocnim unii de altii si ne facem imens rau. Daca printre cei doi munti care se izbesc in capete se mai poate strecura cate o fiinta fara a fi zdrobita este mare minune. Poate ea chiar este privighetoarea, mesagerul angelic pe care aceasta lume nu-l poate rani. In schimb mielul inroseste cu propriul sau sange trupurile colturoase ale muntilor. El trece prin cele doua mase pietroase, printre capetele de lup si de magar ce ranjesc si stie ca fie coltii unuia, fie ai altuia il vor sfarteca. Cine dintre noi, dupa ani si ani de meditatie si efort interior, a inteles ca nu e nici fiara, nici pasare, atunci cu siguranta va afla ca este miel. Si atunci pleaca la drum, adica spre moarte. S-a hotarat sa iasa din lume si fiecare centimetru strabatut din sacrificiala sa calatorie este o sfasiere a vietii pana cand fericit isi va da duhul si va vedea lumina de dincolo de munti.
[18:38] Eu: am gasit chestia asta in suplimentul Aldine al cotidianului Romania Libera. M-a impresionat textul si ti l-am trimis si tie
[18:39] S: te rog pastreaza-l sau da-mi adresa. vreau sa-l trec in lucrare
[18:40] Eu: Herzen (filosof si scriitor rus, 1812–1870): Virtutea nu este o indatorire, o norma, o porunca impusa din afara fiintei noastre, caci atunci nu poate fi iubita, pretuita in sine – fiindca astfel trebuie sa faci sacrificii pentru ea, si te supui ei din calcul, din interes, asteptand o rasplata, adica o fericire inferioara. Virtutea este in sine insasi o fericire.
[18:41] Eu: Virgilius: Lacum virtus habet inter astra – Virtutea isi are salasul printre astre
[18:41] S: vreau sa-ti scriu ceva cinematografic. dar dureaza putin. Vrei?
[18:42] S: Te rog pastreaza astea si da-mi-le pe mail.
(…)
[18:44] Eu: Cred ca vorbele lui Herzen despre virtute se potrivesc perfect la Tarkovski.
[18:47] S: Prima secventa: povestea de la T. Bulandra din foaier. Secventa urmatoare: povestea de ieri, cu fotoliul (altfel mi-e si rusine sa zic). Fara cuvinte, doar muzica. Si comentariu din off, ceea ce vorbeam noi atunci. Iar in jur se poate broda. E un flux al amintirii superb cinematografic. Vezi filmul?
[18:49] Eu: Il vad. Dar noi suntem si actori. Cred ca pana la urma o sa ne filmam cu telefonul meu mobil. Editam imaginile, le punem sunet, telefonul permite astfel de operatiuni. Facem un filmulet si cand suntem epuizati il vizionam in pat. Apoi il stergem.
[18:51] S: Apropo: azi pe strada ma gandeam la tine. Si am vazut o pereche foarte frumoasa. In varsta, ea subtire si frumoasa, discret fardata si eleganta. Mergeau de mana si pareau fericiti.
[18:52] Eu: Imi amintesc cand ne pupam in draci printre blocuri, aproape de campul cu porumb, la margine de oras, pe la inceputurile visului nostru, care este si realitate deopotriva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s