PICĂTURA DE OTRAVĂ: Ceaușescu, lucrat ca la carte!


În dimineața zilei de 22 decembrie 1989, un număr impresionant de muncitori pleacă de pe marile platforme industriale ale Bucureștiului spre centrul orașului. Gestul lor, care se va dovedi decisiv în evoluția evenimentelor, s-a produs în urma unei mobilizări de amploare și după ce au fost informați despre vărsarea de sânge din Piața Universității din timpul nopții.

Interesant este că toate aceste uzine (Grivița Roșie, Vulcan, 23 August, Pipera, Republica, Întreprinderea de Mașini Unelte și Ansamble București) sunt astăzi oale și ulcele. În 1989 dădeau de lucru unui mare număr de oameni și reprezentau un reper al forței economice a țării. Cu alte cuvinte, muncitorii au reușit nu numai să-l elimine pe Ceaușescu, ci să-și și lichideze cu succes locurile de muncă. Două dintr-o lovitură, cum s-ar spune.
La ora 10.59, Nicolae Ceaușescu decretează starea de necesitate la nivel național. Între timp, generalul Milea, ministrul Apărării, se sinucisese. Sau, în tot cazul, așa i se spusese lui Ceaușescu. Președintele de atunci al României l-a numit pe Milea trădător. Pentru că „a sabotat aplicarea măsurilor și a lucrat în strânsă legătură cu străinii”.
Un anunț al postului național de radio, difuzat la ora 11, suna astfel: „Informăm că ministrul forțelor armate a acționat ca un trădător împotriva independenței și suveranității României și, dându-și seama că este descoperit, s-a sinucis”.
N-ar strica să medităm puțin la ce am pus între ghilimele. Cu câteva ore în urmă, Milea coordonase direct, din stradă, operațiunea în urma căreia Piața Universității fusese curățată de protestatari. Și nu oricum, ci prin utilizarea muniției letale și uciderea a 48 de manifestanți. Dacă ordinul lui Ceaușescu a fost acela de a lichida prin orice mijloace protestul din Piața Universității, atunci el nu l-ar fi putut numi trădător pe Milea. Care nu a făcut altceva decât să-i îndeplinească dispozițiile. Dar unde sunt aceste ordine ale lui Ceaușescu? Ceaușescu a cerut să i se aducă o delegație a protestatarilor, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Oare de ce? Dacă Milea „a lucrat în strânsă legătură cu străinii”, despre altceva trebuie să fie vorba. În tot cazul, nu despre faptul că el ar fi îndeplinit cu conștiinciozitate ordinele comandantului suprem al Armatei. De altfel, la Timișoara, Ceaușescu spusese clar să nu se permită atacurile asupra clădirilor oficiale și a unităților militare. În astfel de cazuri era autorizată deschiderea focului, trăgându-se la picioare și evitându-se, pe cât posibil, femeile și copiii. În loc de asta, au fost omorâte zeci de persoane care protestau pașnic, cu lumânări și icoane, pe treptele Catedralei Mitropolitane. La fel și la București, represiunea a vizat persoane neînarmate, care demonstrau pașnic și nu amenințau nicio instituție.
La ora 12.06, Ceaușescu este convins (de cine?) că singura lui șansă de a scăpa cu viață este să părăsească sediul Comitetului Central al PCR la bordul unui elicopter. La ora 15, Ceaușeștii erau deja arestați, în apropiere de Târgoviște. Iluștrii conducători deveniseră doi bătrânei antipatici, părăsiți de toată lumea. Se ascundeau printre pomii dintr-o livadă. Erau incomozi doar prin ceea ce știau. S-a rezolvat și asta, pe 25 decembrie 1989.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s