PICĂTURA DE OTRAVĂ: Arderea cadavrelor de la Timișoara, o poveste pe care nu trebuie s-o uităm


Haideți să ne amintim și de ceea ce nu ne convine. Să spunem ce s-a întâmplat cu adevărat atunci. Și să nu mai plecăm urechea la intoxicările securiștilor.

La 18 decembrie 1989, timișorenii erau în stradă. Încă nu foarte mulți. Dar tocmai de aceea foarte curajoși. Ei cereau înlăturarea lui Ceaușescu și a clicii care-l înconjura. Visau la democratizarea României. Că una și-au propus ei și alta s-a întâmplat e o altă discuție.
Câteva zeci de protestatari s-au adunat pe treptele Catedralei Mitropolitane. Nonviolenți, scandau lozinci și aveau, ca armă, iconițe și lumânări aprinse. Nu au pus în pericol tehnica militară. Nu au atacat clădiri oficiale. Acestea fiind situații în care Ceaușescu ar fi ordonat deschiderea focului. La un moment dat s-a declanșat iadul. Militarii dintr-un cordon aflat în apropiere au tras în plin cu pistoalele din dotare. Au fost omorâți 43 de oameni. Porțile Catedralei erau bine ferecate. Ca nu cumva protestatarii să se adăpostească în biserică. Poate că și acolo ar fi fost urmăriți și arestați, dar măcar nu ar fi fost împușcați.
Morții au fost duși la morga Spitalului Județean. De acolo, în timpul nopții, au fost transportați cu o mașină frigorifică la București. Operațiunea a fost coordonată de capi ai Miliției, ordinul venind de la Elena Ceaușescu. În Capitală, pe 19 decembrie 1989, cadavrele celor care au strigat lozinci cu lumânări și icoane în mâini au fost incinerate la crematoriul Cenușa. Povestea s-a încheiat prin aruncarea cenușii într-un canal de colectare la Popești-Leordeni.
Vinovații direcți pentru această oroare au fost pedepsiți. Elena Ceaușescu a fost condamnată la moarte și executată, Chițac și Stănculescu au primit pedepse grele cu închisoarea, capii locali ai PCR, Miliției și Securității au trecut și ei prin pușcărie.
Dar dincolo de aceste responsabilități juridice mai sunt și problemele morale. Ce guvern „democratic” era acela condus de Petre Roman dacă din el au făcut parte criminali de talia lui Chițac și Stănculescu? Cum l-a informat Iulian Vlad pe Nicolae Ceaușescu (aflat în Iran) în legătură cu acest episod? De ce s-a utilizat muniție de război pentru manifestanți neînarmați (lucru care avea să se întâmple și în Piața Universității, pe 21/22 decembrie 1989)? Cei care au executat operațiunea de transport și incinerare a cadavrelor știau adevărul sau doar o variantă confecționată de Securitate? Ce slujitori ai Bisericii au fost aceia care nu au permis accesul oamenilor în Catedrală, în astfel de împrejurări tragice?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s