PICĂTURA DE OTRAVĂ: Cum poate fi distrusă o ţară pe baza unor informaţii falsificate intenţionat


Un raport al unei comisii parlamentare din Marea Britanie a ajuns la concluzia că intervenţia militară din Irak din anul 2003 a fost o agresiune militară lansată sub un pretext fals.

Raportul Chilcot, cum este el cunoscut, după numele şefului comisiei de anchetă, a fost elaborat pe parcursul a mai mulţi ani. Membrii comisiei susţin că militarii britanici care au participat la invazia din Irak au fost prost pregătiţi. Dar şi că Londra nu a evaluat corect consecinţele atacului.
Poate şi mai importante sunt afirmaţiile făcute de Sir John Chilcot, potrivita cărora nu exista o ameninţare iminentă din partea lui Saddam Hussein şi că dosarul furnizat de serviciile de informaţii a fost prefabricat.
Tot comisia susţine că Statele Unite au împins Marea Britanie în această aventură, deşi ar fi fost mai sigur ca inspectorilor ONU din Irak să li se mai ofere încă şase luni pentru a-şi continua activitatea.
Un purtător de cuvânt al familiilor celor 179 de militari britanici ucişi în Irak în perioada 2003-2009 a spus că reportul deschide calea unor procese civile în care să se ceară daune guvernului pentru moartea nemotivată şi fără o cauză justă a celor trimişi pe câmpul de luptă.
În 2003, preşedintele Americii era George Bush, iar premierul britanic era laburistul Tony Blair. Americanii au spus că nu vor comenta în niciun fel Raportul Chilcot, iar Tony Blair şi-a asumat responsabilitatea pentru greşelile de acţiune şi de planificare identificate de raport şi şi-a exprimat regretul pentru pierderile de vieţi suferite.
Cam aşa se încheie o afacere murdară. Inspectorii ONU din teren nu au descoperit niciun fel de arme de distrugere în masă în Irak. Dar serviciile de spionaj americane şi britanice au construit o altă variantă, promovată la acea vreme, pe toate canalele posibile, de Secretarul Apărării Donald Rumsfeld.
Atacul a fost lansat fără să se aştepte o rezoluţie a Consiliului de Securitate al ONU, motivaţia principală fiind tocmai existenţa armelor de distrugere în masă şi necesitatea distrugerii urgente a depozitelor unde acestea erau ascunse. Regimul autoritar al lui Saddam Hussein a fost înlăturat. Saddam Hussein a fost capturat, judecat, condamnat la moarte şi executat. Ţara a fost devastată de un război civil pustiitor. Ofiţerii lui Saddam Hussein, beneficiari ai unei pregătiri militare excepţionale, au devenit consilieri sau chiar lideri ai unor grupări sunnite radicale, cum ar fi Statul Islamic sau aripi locale ale Al-Qaida. Chiar şi astăzi, la 13 ani de la invazie, nu este linişte în Irak. În fiecare zi sunt semnalate atentate sângeroase şi confruntări militare.
În aceeaşi situaţie sunt şi Libia şi Siria. Ţări altădată prospere, dar acum fără o conducere recunoscută şi dependente complet de sponsorii străini, fie ei Statele Unite, Rusia sau ţările bogate din Golf.
Este greu de crezut că serviciile de spionaj britanice şi americane şi-au intoxicat intenţionat liderii politici. Mult mai credibilă este varianta că ele au primit ordin să ducă lucrurile într-o anumită direcţie şi că Bush şi Blair au ştiut de fapt adevărul. Intoxicarea viza, însă, opinia publică din ţările respective.
Cât despre beneficiarii distrugerii Irakului, Libiei şi Siriei, aceştia nu sunt prea greu de identificat. Israelul, de exemplu, este foarte mulţumit dacă lumea arabă este divizată şi măcinată de războaie. Este mult mai uşor să te lupţi cu aceste grupări teroriste decât cu state care, unite, beneficiau de o forţă militară apreciabilă. Şi care dispuneau şi de resurse economice apreciabile, pe care le puteau gestiona în folos propriu. Ceea ce acum nu mai e posibil.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s