PICĂTURA DE OTRAVĂ: Adevărata relaţie dintre medici şi bolnavi: cine nu dă şpagă e ca şi mort


Am putea să spunem, fără teama de a greși, că, din pricina profesiei noastre, suntem imuni cam la orice gen de știri. Ne trec prin fața ochilor sute de știri zilnic. Unele, din păcate, cu un număr mare de morți. Nu trece o zi fără atentate, crime în serie, accidente oribile, calamități naturale, războaie locale.

Dar o informație pe care am aflat-o de la Pro TV este prea mult chiar și pentru noi. Nu a murit nimeni, deocamdată, dar o indiferență și o răutate strigătoare la cer te izbește drept în moalele capului.
Un bărbat de aproximativ 46 de ani a zăcut șapte zile în parcul din imediata apropiere a Spitalului Universitar din București. La doar trei metri de locul unde parchează medicii. Era îmbrăcat într-o pijama din aceea care se distribuie în spital. Fusese externat din respectiva unitate medicală și, după unele relatări, dus de paznici în parc și abandonat acolo, ca un gunoi. Sigur că un spital nu e un azil pentru săraci. Dar nici lagăr de exterminare nu ar trebui să fie.
Bărbatul era atât de bolnav și de slăbit încât s-a prăbușit în parc și nu s-a mai putut urni de acolo. Fără mâncare, fără un loc unde să se odihnească, starea lui s-a agravat.
Cum naiba să fii medic, să depui un jurământ și să dai afară un pacient fără să-ți pese ce se întâmplă cu el? Cum să parchezi zilnic mașina la o distanță de câțiva metri de acest amărât și să nu ai nicio tresărire de conștiință? Să nu-ți pui tu, ca medic, o cât de modestă întrebare. Băi, frate, da ce o fi cu ăsta acolo? Trec zilele și el nu se mișcă. Oare nu ar trebui să fac ceva pentru el?
Printre atâția neoameni a fost și un om care a vrut să-l ajute. I-a adus haine și ceva de mâncare și a sunat la 112. Nu uitați că suntem la o distanță foarte mică de Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Universitar. Știți în cât timp a venit ambulanța? În două ore și 40 de minute.
Ăsta este sistemul medical românesc. Degeaba ne mințim. Că nu sunt bani, că șpaga e firească sau că nu avem dotări ca afară. Cât costă să fii om? De câți bani e nevoie pentru a nu trece indiferent pe lângă un semen în suferință? Câtă şcoală e necesară pentru câteva cuvinte de încurajare și pentru puțin respect pentru viață? Nu numai de lipsa unui buget corespunzător e vorba. Ci și, mai ales, de lipsa omeniei și a caracterului.
Vă mai spun doar atât. Un medic din Galaţi, condamnat definitiv cu suspendare pentru că a luat mită 1000 de lei de la un bolnav pentru o operaţie, a reclamat la 112 o pacientă care i-a dat 50 de lei pentru o reţetă. Doctorul a devenit mai catolic decât Papa. Dar de unde ştia femeia care este „preţul” unei reţete? Nu cumva acesta era obiceiul locului? Suntem vinovaţi, deopotrivă, medici şi pacienţi. Dacă dăm şpagă şi pentru o reţetă compensată…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s