PICĂTURA DE OTRAVĂ: Câteva consideraţii la moartea unui criminal dovedit – Victor Atanasie Stănculescu


Fostul general Victor Atanasie Stănculescu a murit într-un azil de bătrâni, la frumoasa vârstă de 88 de ani. Omul a murit soldat. Nu general, cum îi tot spun unii. A fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru rolul jucat în reprimarea Revoluţiei de la Timişoara. Iar sentinţa l-a obligat la plata unor despăgubiri, în solidar cu Ministerul Apărării Naţionale. Bani datoraţi sutelor de morţi de la Timişoara. Oameni ucişi de forţele de represiune coordonate de Stănculescu numai pentru că au avut curajul să conteste conducerea comunistă de la Bucureşti. Sentinţa definitivă pronunţată de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a hotârât şi că Stănculescu nu mai poate purta titlul de general, fiind degradat la gradul de soldat.

Personajul a fost unul fabulos. Şi-a pus piciorul în ghips la ţanc, pentru a-l împiedica pe Ceauşescu să-l pună să repete „performanţa” de la Timişoara şi la Bucureşti. Apropiat al Ceauşeştilor şi răsfăţat al acestora, Stănculescu, pentru a-şi salva pielea, i-a trădat fără nicio tresărire de conştiinţă. I-a îndemnat să se urce în elicopter, a trimis armata în cazărmi şi a coordonat simulacrul de proces de la Târgovişte. Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost executaţi după o judecată care a durat puţin peste o oră. Pe baza unor acuzaţii false, fără a avea posibilitatea să se apere şi fără a avea şansa unui recurs. Nici măcar execuţia nu s-a făcut cu respectarea regulilor şi a legislaţiei. Cei doi au fost mitraliaţi lângă un zid al cazărmii din Târgovişte, de câţiva militari desemnaţi de Stănculescu. Cel care pe atunci era general a fost prezent tot timpul în sala de judecată. Iar Ceauşeştii au rămas interzişi constatând că omul lor de casă i-a trădat.
A deţinut, pe rând, portofoliile de ministru al Economiei şi ministru al Apărării în Guvernul condus de Petre Roman. Dar a fost numit ministru al Apărării şi de Nicolae Ceauşescu pe 22 decembrie 1989, după moartea generalului Vasile Milea.
Cu alte cuvinte, Stănculescu a fost un profitor şi înainte şi după evenimentele sângeroase din decembrie 1989. După ce l-a lins în fund pe Ceauşescu, a schimbat stăpânul şi a făcut acelaşi lucru şi cu Ion Iliescu. Toate aceste manevre nu i-au fost de niciun folos în faţa magistraţilor.
În octombrie 2008, Curtea Supremă a respins recursul lui Stănculescu, condamnarea sa la 15 ani de închisoare rămânând definitivă. A făcut numai cinci ani de puşcărie, fiind eliberat condiţionat din cauza stării precare de sănătate şi a vârstei înaintate.
I-a plăcut mereu să facă pe isteţul şi să povestească tot felul de versiuni despre Revoluţie, unele mai abracadabrante ca altele. Printre altele, a susţinut că are şi o serie de înregistrări depuse în siguranţă, undeva în străinătate, care vor fi aduse la lumină numai după moartea sa. Iată că evenimentul s-a întâmplat. Putem pune pariu că nu vom vedea nicio dezvăluire. Un criminal, şi faţă de Ceauşescu şi faţă de timişoreni, a murit. Oricum, a trăit prea mult prin raportare la faptele sale oribile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s