PICĂTURA DE OTRAVĂ – Noaptea minții: cum a devenit instantaneu liberal un așa-zis naționalist


Aseară târziu, în cadrul unei emisiuni moderate de Rareș Bogdan, mai mulți jurnaliști apropiați ai postului Realitatea TV au încropit o dezbatere, din care trebuia să rezulte că Marian Munteanu este cel mai potrivit candidat al PNL pentru postul de primar general al Capitalei.

Pentru cei care nu sunt la curent cu evenimentele, Ludovic Orban a fost acuzat, acum două zile, de procurorii DNA, că ar fi cerut mită 50.000 de euro unui om de afaceri pentru a mitui doi oamenii cu funcții de răspundere în două televiziuni. Orban, după o vizită la DNA, a anunțat că renunță la candidatura la Primărie. După numai 24 de ore, liberalii au venit cu un candidat-surpriză. Marian Munteanu, un reprezentant al societății civile, fost lider al Pieței Universității, a fost băgat la repezeală în PNL și a devenit candidatul acestui partid la Primăria Bucureștiului.
Ei bine, multe s-au spus aseară la Realitatea TV despre candidatura lui Munteanu. Biografia i-a fost întoarsă pe toate fețele, s-a pedalat mult pe așa-zisele sale simpatii legionare, pe orentarea sa naționalistă și anti-occidentală, dar și pe anti-comunismul său și pe rolul jucat în protestul masiv din Piața Universității din perioada aprilie-iunie 1990.
Numai ce trebuia să se spună nu s-a spus. Munteanu a condus, imediat după Revoluție, Liga Studenților, cu care s-a dus drept în organizația Vatra Românească, o organizație naționalistă, coordonată, la vârf, de foști oameni de încredere ai Securității ceaușiste. Asta după ce, vreme de trei ani, Munteanu a condus Uniunea Asociațiilor Studenților Comuniști din Universitate, fiind și membru PCR. El spune că ar fi fost reținut și anchetat în mai multe rânduri, în anii 1988 și 1989, pentru că a organizat manifestări creștine, unde au fost omagiate personalități naționaliste. Este însă curios că aceste anchete nu i-au afectat poziția de secretar al UASC din Universitate. Adică, pe de o parte, putea să promoveze idei creștine și naționaliste și, pe de altă parte, putea să le vorbească studenților și despre politica marxist-leninistă și despre ceaușismul rudimentar al PCR.
Munteanu ar fi fost, potrivit informațiilor publicate pe site-ul său oficial, atât un adversar înverșunat al FSN, cât și un oponent de seamă al Convenției Democratice și al grupului ce-l înconjura pe Emil Constantinescu. Și atunci, în anul 2000, a pus de o colaborare cu Virgil Măgureanu, primul șef al SRI, acceptând o propunere de a candida la alegerile prezidențiale din partea Alianței Naționale, o combinație între două partide naționaliste. Unul era PUNR și celălalt era partidul lui Măgureanu. Să mai amintim și că Măgureanu a fost implicat în reprimarea manifestației din Piața Universității și că există nenumărate dovezi că securiști în civil au acționat, alături de mineri, în București, în ziua de 14 iunie 1990. Nu văd cum orice observator onest nu ar remarca faptul straniu că Marian Munteanu a acceptat să colaboreze tocmai cu unul din cei responsabili de drama pe care a trăit-o personal în iunie 1990, când a fost la un pas de a fi asasinat.
Munteanu a creat și un partid, Mișcarea pentru România, care a avut o viață scurtă și nu s-a bucurat de popularitate.
Mentorii declarați ai lui Marian Munteanu sunt Petre Țuțea și Ion Coja, care i-a fost profesor și care a scris adesea în termeni laudativi despre fostul său student. Ion Coja este cunoscut ca un negaționist al Holocaustului în România și ca autor al unor cărți despre Mișcarea Legionară.
Ei bine, dacă toate acestea sunt adevărate (și sunt!), întrebarea pe care nu și-au pus-o jurnaliștii invitați, aseară, la emisiunea lui Rareș Bogdan, este următoarea: cum se poate transforma, peste noapte, un naționalist autentic într-un politician liberal? Poate fi pus semnul de egalitate între naționalism și liberalism? Câte din ideile politice ale lui Marian Munteanu se vor regăsi, de acum încolo, în discursul liberalilor?
Și întrebarea cu pricina nu s-a pus pentru că singurul răspuns posibil ar fi fost acesta: candidatura lui Munteanu a fost impusă liberalilor, manevra intenționând să compromită, dintr-o singură lovitură, atât liberalismul, cât și naționalismul autentic.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s