PICĂTURA DE OTRAVĂ: REVOLUȚIA, ca la piață!


Procurorii vor lua la puricat indemnizațiile revoluționarilor. Asta după ce Corpul de Control al Guvernului a descoperit o serie de curiozități. Una dintre ele este faptul că printre beneficiarii acestei indemnizații se numără și un tânăr din Craiova. La vremea evenimentelor din decembrie 1989 el avea frumoasa vârstă de cinci ani.

Acum, ce crede el despre acea perioadă din istoria României e o problemă care nu ne privește pe noi. Dar cum a ajuns să ia indemnizație de revoluționar, este o poveste ce merită cunoscută. Și care spune multe despre țara în care trăim și, mai ales, despre oamenii care o populează.
Băiețelul se afla prin centrul Craiovei și era ținut în brațe de bunica sa. Strada, plină și animată. Oamenii strigau tot felul de chestii, așa cum se obișnuiește în astfel de ocazii. Eroul nostru a reținut una mai simplă și a scandat-o și el. A zis de mai multe ori VICTORIE și a ridicat două degete, făcând semnul atât de popular atunci. Întâmplarea a făcut că bunica s-a împiedicat și băiețelul a căzut. S-a lovit puțin, nu are acte doveditoare de la medic în acest sens, dar asta nu înseamnă că nu merită crezut.
Totul s-a materializat într-un dosar. Au existat martori, a existat o comisie. Ce mai, tot tacâmul. După care s-a ajuns la concluzia că o indemnizație ar putea compensa, cumva, juliturile produse atunci când bunica s-a împiedicat.
Chestia asta seamănă puțin cu faptele de vitejie ale revoluționarului Tiberiu Nițu, fostul Procuror General. Aflat în sediul televiziunii din Calea Dorobanți, unde își făcea stagiul militar în cadrul trupelor de Securitate, Nițu s-a trezit deschizând focul (încă din 21 decembrie 1989, după propria lui declarație olografă) împotriva nu se știe cui. Suficient pentru a beneficia de tot ce înseamnă să fii revoluționar.
Vorbeam de calitatea unora dintre oamenii care populează țara noastră pentru că nu solicitările revoluționarilor de carton șochează, ci faptul că au trecut ca prin brânză printr-un întreg filtru. Mai pe șleau spus, titlurile de revoluționar s-au negociat, în unele cazuri, ca la piață. Mai dai tu ceva, mai lăsăm și noi, ne înțelegem cumva. Dacă un tren deraiază din prima de pe șine (cum a fost cazul în decembrie 1989) și tot ce facem noi este să înlocuim geamurile sparte ale vagoanelor, cum de ne închipuim că acel tren va mai transporta vreodată călători?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s