PICĂTURA DE OTRAVĂ: Noaptea schimbării la faţă a securiştilor


În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, forţele militare prezente în zona care înconjura Comitetul Central al PCR s-au retras, permiţând accesul manifestanţilor. Era vorba de zeci de mii de manifestanţi, care veneau de pe principalele platforme industriale.

Retragerea s-a făcut din considerente tactice, indiferent de gargara lui Iulian Vlad. Aceleaşi forţe participaseră la represiunea din timpul nopţii, soldată cu 49 de morţi, zeci de răniţi şi sute de arestaţi. Este exclus ca aceiaşi comandanţi care coordonaseră represiunea să se fi transformat instantaneu în nişte democraţi. Vlad ţine mereu să spună că, dacă securiştii lui ar fi deschis focul în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, ar fi murit un număr foarte mare de oameni. Da, dar situaţia nu mai putea fi blocată, iar soarta securiştilor, într-o asemenea variantă, ar fi fost pecetluită. Niciunul dintre ei nu ar fi ajuns mare om de afaceri pentru simplul motiv că nu ar mai fi fost în viaţă. Vlad şi tovarăşii săi s-au despărţit de Ceauşescu după ce au participat activ la represiunea de la Timişoara şi după ce au executat misiuni în Piaţa Universităţii în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989.
Există şi o altă interpretare, potrivit căreia chiar ei, securiştii, au contribuit activ la căderea lui Ceauşescu. De exemplu, ei i-ar fi furnizat intenţionat informaţii eronate cu privire la implicarea agenţilor străini în Revoluţie, lucru care l-ar fi determinat pe Ceauşescu să dea ordine de reprimare violentă a tulburărilor de stradă, la care n-ar fi participat muncitori, ci elemente teroriste, aflate în slujba altor ţări. Tot ei ar fi cei care ar fi regizat protestul din 21 decembrie 1989 din Piaţa Universităţii, unde ar fi participat activ, cu câteva sute de cadre care, întocmai ca şi ceilalţi manifestanţi, au strigat de zor JOS CEAUŞESCU. În sprijinul acestei ipoteze stă şi faptul că mulţi securişti prezenţi în Piaţa Universităţii au obţinut certificate de revoluţionari, pe baza mărturiilor unor oameni care chiar i-au văzut acolo.
Iar începutul sfârşitului lui Ceauşescu a fost mitingul din Piaţa Palatului, din 21 decembrie 1989. Acesta nu putea fi organizat fără garanţii din partea Securităţii şi fără informaţii că totul va fi în ordine. Dacă Nicolae Ceauşescu nu era tâmpit cu totul, înseamnă că el a fost păcălit cu privire la cele se se întâmplaseră la Timişoara, unde, din 20 decembrie, controlul oraşului fusese preluat de revoluţionari, împreună cu o parte din ofiţerii Armatei.
Cum să permiţi unei mulţimi de peste 10.000 de oameni să vină în Piaţa Palatului, dacă nu eşti sigur că deţii controlul?
Dar, dincolo de toate acestea, entuziasmul a durat puţin. Doar câteva ore. Spre seară, după ce Ion Iliescu a fost huiduit în Piaţa Palatului şi mulţimea a strigat FĂRĂ COMUNIŞTI, a început să se tragă. Nu chiar toţi cei care au tras s-au prefăcut. În zilele următoare au murit în jur de o mie de oameni. Comunicatele oficiale din acele zile sunt pline de termeni precum TERORIŞTI, ASASINI, COPIII LUI CEAUŞESCU. Niciun terorist nu a ajuns în faţa unui tribunal. Acum se spune că nici nu au existat. Dar chiar dacă nu au existat, ei şi-au făcut treaba: au contribuit la instalarea la putere a nomenclaturiştilor şi securiştilor, indivizi care au distrus industria şi agricultura românească şi au vândut pe nimic avuţiile ţării.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s