PICĂTURA DE OTRAVĂ: De ce uităm atât de repede?


Am impresia că suntem cam uituci. Urmărim ce ce întâmplă astăzi, eventual şi ieri. Dar atât. La alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014, a existat acuzaţia că puterea din acea vreme, reprezentată în primul rând de premierul Victor Ponta, care era şi candidat la preşedinţie, a făcut tot ce se poate pentru a îngreuna participarea la vot a românilor din străinătate. Sigur că de la suspiciune până la certitudine e cale lungă. Dar nu mai ştim nimic de ancheta parchetului pe această temă. Nici că ea continuă, nici că s-a dat neînceperea urmăririi penale. S-a apelat la sfânta soluţie românească: trece timpul şi băgăm totul sub preş. 

Ca să nu fim acuzaţi de partizanat, să ne mutăm puţin şi în tabăra lui Klaus Iohannis. Când s-a descoperit că o parte din banii cu care a fost alimentată campania pentru prezidenţiale a lui Traian Băsescu şi Mircea Geoană a provenit din fonduri nu tocmai oficiale, s-a făcut o observaţie cât se poate de decentă. Campaniile prezidenţiale din 2014 ale lui Ponta şi Iohannis din ce fonduri au fost alimentate, din moment ce numai afişele din toată ţara întreceau cu mult banii care puteau fi alocaţi legal? Genul ăsta de întrebare se pune după fiecare campanie electorală. Se face oleacă de zgomot, după care se pune batista pe ţambal, deşi e clar că aici e un izvor extraordinar de corupţie.
Câţiva procurori au luat decizia de a închide dosarul Revoluţiei din decembrie 1989. Măiculiţă, ce mai zgomot, ce mai scandal a ieşit. E vorba, totuşi, de peste 1000 de oameni care au murit în zilele ce au urmat capturării lui Nicolae Ceauşescu, în condiţiile în care nu s-a găsit niciun terorist. Dar minunea a durat puţin, foarte puţin. Astăzi nimeni nu mai scrie despre aşa ceva.
La referendumul din 2009, românii au votat pentru un parlament unicameral, cu 300 de aleşi. Răspunsul politicienilor a fost unul în bătaie de joc: aproape 600 de parlamentari în 2012 şi 450 în 2016. Adică după şapte ani de la refendum ni se propune un parlament bicameral, cu 50 la sută mai mulţi aleşi decât am votat noi la referendum. Credeţi că îi pasă cuiva? Mai aminteşte din când în când Băsescu de chestia asta, dar nici el nu pare prea afectat.
Sunt multe astfel de exemple care pot fi date. Ele demonstrează că presa nu poate ţine un subiect în prim plan mai mult de câteva zile, iar publicul este mai degrabă indiferent şi nu mai speră la nimic bun de la clasa politică.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s