PICĂTURA DE OTRAVĂ: Tobă de carte sau tobă de tinichea?


Petre Tobă nu a avut parte de prea multe zile liniştite în fruntea ministerului de Interne.

Jurnalista de investigaţii Emilia Şercan tocmai a descoperit că Tobă e un mare ţepar. Teza sa de doctorat, susţinută la 15 februarie 2011, are peste 250 de pagini copiate dintr-un total de 390. Şi aceste pagini nu sunt copiate oricum. Ci ad litteram din lucrări de specialitate sau din referate postate pe internet, fără utilizarea ghilimelelor și fără a respecta normele naționale și internaționale de citare în opere științifice.
Tobă a declarat, pentru site-ul pressone, unde au fost publicate aceste dezvăluiri, că el a lucrat cu bună credinţă la teza de doctorat: „Ce pot să vă garantez este că am lucrat la teza de doctorat cu bună-credință, că am făcut o lucrare aplicată și că am avut șansa să pun în practică ceea ce am studiat acolo în cel de-al doilea mandat de inspector general al Poliției Române”.
Titlul tezei sale este „Poliția Română – forță de stabilitate și securitate. Optimizarea managementului cooperării internaționale în vederea combaterii amenințărilor neconvenționale”.
Coordonator de doctorat i-a fost chestorul general de Poliție (r) Anghel Andreescu. Acesta a deținut, pe rând, funcțiile de director al Serviciului de Pază și Protecție (1998-1999), comandant al Jandarmeriei (1999-2001) și secretar de stat în Ministerul de Interne (2005–2013).
Cam acestea sunt informaţiile publicate de Emilia Şercan. Acum să ne oprim puţin la ce a spus Petre Tobă. Cum naiba să garantezi că ai lucrat cu bună credinţă la teza de doctorat când două treimi din ea sunt copiate cuvânt cu cuvânt? Păi oricâtă bună credinţă ai avea şi oricât de aplicată ar fi lucrarea, nu ai cum să pici exact peste cuvintele publicate deja de alţii şi încă într-o asemenea proporţie decât dacă ai copiat.
Poziţia lui Tobă are o singură explicaţie logică. Omul nu are nicio legătură cu lucrarea sa de doctorat. Treaba s-a rezolvat milităreşte. Cineva a primit ordin să se ocupe şi s-a ocupat în stil românesc. A încropit o lucrare, furând de la unul şi de la altul, toată lumea fiind conştientă că nimeni nu o va citi, iar susţinerea lucrării va fi o formalitate. Ăia de la care s-a furat fie nu au ştiut, fie au fost foarte de acord să ajute un ditamai barosan din Poliţie. Că nu se ştie niciodată când ai nevoie de poliţişti. Dacă nu ai tu nevoie de ei, au ei nevoie de tine şi te intersectezi cumva. Aşa că ciocul mic este cea mai bună metodă de urmat.
Partea mai nasoală e că mai sunt jurnalişti ca Emilia Şercan (în acest caz) sau Cătălin Tolontan şi colegii săi (în cazul ISU+ARAFAT) care se încăpăţânează să creadă că mai există puţin loc şi pentru dreptate şi justiţie în ţara asta. Să nu-i lăsăm singuri!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s