PICĂTURA DE OTRAVĂ: Procurorii au dat verdictul: în decembrie 1989 a fost o mare bulibăşeală


Procurorii au decis clasarea dosarului Revoluţiei. Cauza a fost clasată sub aspectul infracţiunii contra umanităţii, singura care nu avea termen de prescriere, pentru că „faptele cercetate nu sunt prevăzute de legea penală, nefiind caracterizate de tipicitate în raport cu normele legale incriminatoare”.

Procurorii au simţit nevoia să fie mai deştepţi decât e cazul, explicându-se ce s-a întâmplat cu noi şi cu România în zilele ferbinţi de după răsturnarea regimului Nicolae Ceauşescu. Ne-am bătut singuri, ne-am enervat degeaba, am fost confuzi şi haotici, nu ştia stânga ce face dreapta, ne-am grăbit să deschidem focul, am făcut pe noi de frică, ne-am îmbolnăvit de nervi, am fost stresaţi. Şi tot aşa. Basme de adormit copiii. Pentru morţii şi răniţii de după 22 decembrie 1989 nu răspunde nimeni.
Dar, vedeţi dumneavoastră, şi în ţările vecine, care au fost sub talpa Moscovei, erau tot regimuri autoritare. De ce acolo nu s-a tras un foc de armă, iar la noi, regimul Iliescu s-a cocoţat la putere pe o piramidă de peste 1000 de morţi? Cum de am fost noi atât de confuzi şi stângaci, omorându-ne unii pe alţii, într-o veselie, iar vecinii nu? Ce am avut noi în plus sau în minus de am fost atât de tâmpiţi şi de handicapaţi în comparaţie cu ei?
Dacă nu au existat terorişti, în sensul utilizat astăzi, adică indivizi care comit atentate sinucigaşe, care iau ostatici, care ocupă, temporar, şcoli, spitale sau magazine, nu înseamnă că nu a existat un plan de rezistenţă pentru situaţia în care ţara ar fi fost ocupată de forţe străine şi conducerea statului ar fi fost obligată să părăsească Bucureştiul. Şi nu înseamnă nici că membrii acestei forţe nu au putut fi folosiţi în beneficiu propriu de noua putere.
Dacă totul era din pricina hazardului, cine erau cei care trăgeau asupra sediului televiziunii sau asupra Comitetului Central? Ce fel de confuzie era aici? Şi de ce aceste tiruri au fost permise mai multe zile, când clădirile de unde se deschidea focul puteau fi ocupate, pur şi simplu, de militari? Ce fel de civili erau aceia care au folosit o muniţie specială, care nu se găsea în dotarea Armatei sau a Securităţii, şi care au omorât oameni de la o distanţă apreciabilă, cu un singur foc? De ce nu s-au efectuat autopsii pentru astfel de cazuri? Ce fel de civili erau aceia care au făcut ca pe radarele militare să apară o sumedenie de ţinte false?
Toate aceste întrebări, şi multe altele de acelaşi gen, nu duc deloc în direcţia unei interpretări potrivit căreia totul a fost o întâmplare nefericită, ci dimpotrivă.
Şi încă ceva: dacă oamenii s-au omorât între ei, de ce avem revoluţionari? Căci potrivit teoriei procurorilor, revoluţionarii au fost doar cei mai şmecheri sau mai norocoşi, care i-au omorât pe ceilalţi, la fel de revoluţionari ca şi ei, înainte să fie ei ucişi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s