PICĂTURA DE OTRAVĂ: Teroristul numărul unu al ţării a fost, de fapt, Ion Iliescu


Toti cei puşi sub acuzare în dosarul Mineriadei din iunie 1990 sunt încadraţi de procurorii militari la articolul 439 din Codul Penal – Infracţiuni contra umanităţii.

Poate că ar fi util să cunoaştem ce conţine acest articol, ca să înţelegem mai bine unde s-ar putea încadra acuzaţii.

„(1) Săvârşirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populaţii civile, a uneia dintre următoarele fapte:
a) uciderea unor persoane;
b) supunerea unei populaţii sau părţi a acesteia, în scopul de a o distruge în tot sau în parte, la condiţii de viaţă menite să determine distrugerea fizică, totală sau parţială, a acesteia;
c) sclavia sau traficul de fiinţe umane, în special de femei sau copii;
d) deportarea sau transferarea forţată, cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau spre un alt teritoriu ori prin folosirea altor măsuri de constrângere;
e) torturarea unei persoane aflate sub paza făptuitorului sau asupra căreia acesta exercită controlul în orice alt mod, cauzându-i vătămări fizice sau psihice, ori suferinţe fizice sau psihice grave, ce depăşesc consecinţele sancţiunilor admise de către dreptul internaţional;
f) violul sau agresiunea sexuală, constrângerea la prostituţie, sterilizarea forţată sau detenţia ilegală a unei femei rămase gravidă în mod forţat, în scopul modificării compoziţiei etnice a unei populaţii;
g) vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unor persoane;
h) provocarea dispariţiei forţate a unei persoane, în scopul de a o sustrage de sub protecţia legii pentru o perioadă îndelungată, prin răpire, arestare sau deţinere, la ordinul unui stat sau al unei organizaţii politice ori cu autorizarea, sprijinul sau asentimentul acestora, urmate de refuzul de a admite că această persoană este privată de libertate sau de a furniza informaţii reale privind soarta care îi este rezervată ori locul unde se află, de îndată ce aceste informaţii au fost solicitate;
i) întemniţarea sau altă formă de privare gravă de libertate, cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional;
j) persecutarea unui grup sau a unei colectivităţi determinate, prin privare de drepturile fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, rasial, naţional, etnic, cultural, religios, sexual ori în funcţie de alte criterii recunoscute ca inadmisibile în dreptul internaţional;
k) alte asemenea fapte inumane ce cauzează suferinţe mari sau vătămări ale integrităţii fizice sau psihice,
se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.”

Tortură, crime, vătămarea integrităţii fizice sau psihice, încălcarea normelor de drept pentru cei întemniţaţi, persecutarea unei colectivităţi. Vă sună cunoscut? Pentru cei care au participat la evenimente nu am nicio îndoială că ei ştiu, unii pe propria piele, că aşa ceva s-a întâmplat. Pentru cei mai tineri, sunt convins că le e greu să creadă că în România, unde, cică, în decembrie 1989 fusese înlăturat Tiranul şi se instaurase democraţia, s-au putut întâmpla astfel de acte de teroare.
Lor ar trebui să li se explice că între momentul decembrie 1989 şi Mineriada din iunie 1990 există o strânsă legătură. Că, spre exemplu, diversiunea cu teroriştii de la Revoluţie a apărut imediat după ce, în Piaţa Palatului, mii de oameni au scandat FĂRĂ COMUNIŞTI atunci când Iliescu a încercat să ia cuvântul. Asta a fost spaima lor, a complotiştilor. Cocoţaţi la putere cu sprijinul neprecupeţit al serviciilor secrete străine, ei strigau pe toate drumurile JOS COMUNISMUL, dar erau îngroziţi de lozinca FĂRĂ COMUNIŞTI, pentru că asta însemna ca ei să fie îndepărtaţi de la ciolan. Şi câte erau de furat şi de distrus în România de la sfârşitul anului 1989! Cum să laşi din mână aşa ceva? Faci şi moarte de om pentru asta. Şi chiar aşa s-a procedat. Aşa-zişii terorişti au apărut la ţanc pentru a trimite lumea acasă şi pentru a abate atenţia de la jocurile lor din culise.
O mână de oameni, dacă ne raportăm la scara întregii ţări, a continuat să conteste, în Piaţa Universităţii, echipa lui Ion Iliescu, acuzată de neocomunism şi de distrugerea deliberată a economiei naţionale, pentru a face pe plac unor interese străine. Iar în iunie 1990, complotiştii au găsit momentul potrivit pentru a se răzbuna. De această dată, „teroriştii” care aveau să bage spaima în oameni au fost minerii, o categorie socială greu încercată şi care erau mai uşor de manipulat.
Ceea ce nu au crezut Iliescu şi compania e că faptele lor vor ieşi, într-o zi, la lumină. Bineînţeles că nu vor condamnaţi. Dar măcar nu vor mai avea linişte şi vor afla că minciuna, trădarea şi dispreţul pentru oameni au un preţ care trebuie plătit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s