PICĂTURA DE OTRAVĂ: Siria, un puzzle imposibil de rezolvat


O să facem, în rândurile care urmează, a radiografie a situaţiei complexe din Siria, trecând în revistă principalele puteri străine implicate pe teren. Interesele divergente, numeroase grupări implicate în lupta la sol, lipsa de coordonare dintre Rusia şi Statele Unite, ca şi viziunile diferite asupra a ceea ce ar trebui să se întâmple, până la urmă, în Siria, fac ca găsirea unei soluţii acceptabile pentru toată lumea să fie, cel puţin deocamdată, mai mult o himeră.

Chiar şi Moscova, care vrea să pară că are o intervenţie în forţă, a recunoscut că bombardamentele vor avea loc vreo trei-patru luni.
Toate acestea vor face ca un număr imens de refugiaţi să-şi propună în continuare să ajungă în Europa pentru a scăpa de iadul războiului. Cum ţinta principală a atacurilor aeriene este gruparea Statul Islamic, este de aşteptat ca aceasta să contraatace pe bătrânul continent. Să strecoare jihadişti printre refugiaţi, să organizeze atentate teroriste, să tulbure în orice fel liniştea celor care cred că pot să ducă o viaţă tihnită în timp ce armatele ţărilor lor duc războaie la distanţe apreciabile de propriile granite.
Ca graniţă de timp, nu cred că anul 2016 va aduce o rezolvare a conflictului din Siria, ci vom asista doar la o intensificare a acestuia, coroborată şi cu o deteriorare a situaţiei în Europa, care va fi copleşită de milioanele de refugiaţi.
Tabloul cu puterile implicate în Siria este doar tradus de mine, el fiind preluat de pe bbc.com.

RUSIA

Rusia este cel mai important susţinător pe plan extern al preşedintelui sirian Bashar al-Assad şi supravieţuirea regimului este vitală pentru protejarea intereselor ruseşti în această ţară răvăşită de război.
Moscova a blocat rezoluţiile critice la adresa preşedintelui Assad din Consiliul de Securitate al ONU şi a continuat să furnizeze armament regimului militar sirian în ciuda criticilor internaţionale.
Moscova doreşte să protejeze o facilitate navală vitală pe care o are în portul sirian Tartous, unde se găseşte singura bază rusească din Marea Mediterană pentru flota Mării Negre, şi are forţe la aerodromul din Latakia, ţinutul natal al preşedintelui Assad şi fief al şiiţilor alawiţi, care îl susţin.
În septembrie 2015, Rusia a început să lanseze lovituri aeriene împotriva rebelilor, spunând că ţintele sunt reprezentate atât de Statul Islamic, cât şi de toţi “teroriştii”. Totuşi, au fost lovite şi grupurile sprijinite de Occident.
Preşedintele Putin a spus, totuşi, că numai o soluţie politică poate pune capăt conflictului.

STATELE UNITE

Statele Unite susţin că preşedintele Assad poartă responsabilitatea unor atrocităţi comise pe scară largă şi că el trebuie să plece. Dar americanii sunt de acord că este nevoie de o soluţie negociată pentru a pune capăt războiului şi pentru a se ajunge la o administraţie de tranziţie.
Statele Unite sprijină principala alianţă a opoziţiei din Siria, Consiliul Naţional, şi furnizează asistenţă militară limitată rebelilor “moderaţi”.
Din septembrie 2014, SUA efectuează lovituri aeriene împotriva ISIS şi a altor grupuri jihadiste din Siria ca parte a unei coaliţii internaţionale împotriva Statului Islamic. Dar a evitat atacurile de care ar putea beneficia forţele lui Assad sau intervenţiile în luptele dintre acestea şi rebeli.
Un program de antrenare şi înarmare a 5.000 de rebeli sirieni pentru a lupta împotriva Statului Islamic pe teren a suferit un recul semnificativ, puţini dintre aceştia ajungând pe linia frontului.

ARABIA SAUDITĂ

Regatul sunnit din Gold susţine că preşedintele Assad nu poate fi parte a unei soluţii a conflictului şi trebuie să predea puterea unei administraţii de tranziţie sau să fie înlocuit prin forţă.
Riyadh-ul este un furnizor major de asistenţă militară şi financiară pentru unele grupuri rebele, incluzându-le şi pe acelea cu ideologii islamiste şi a cerut crearea unei zone de interdicţie aeriană pentru a proteja civilii de bombardamentele forţelor guvernamentale siriene.
Liderii saudiţi au criticat decizia administraţiei Obama de a nu interveni militar în Siria după atacul chimic din 2013 pus pe seama forţelor lui Assad.
Ei au fost ulterior de acord să facă parte din coaliţia condusă de SUA, care efectuează lovituri aeriene împotriva Statului Islamic, preocupaţi de câştigurile teritoriale ale grupului şi de popularitatea acestuia în rândurile unei minorităţi a saudiţilor.

TURCIA

Guvernul turc este un critic ferm al lui Assad încă de la începutul revoltelor din Siria.
Preşedintele Recep Erdogan a spus că este imposibil pentru sirieni „să accepte un dictator responsabil de moartea a 350.000 de oameni”.
Turcia este un susţinător important al opoziţiei siriene şi se confruntă cu uriaşele dificultăţi generate de găzduirea a două milioane de refugiaţi. Dar politica sa de a permite luptătorilor rebeli, transporturilor de armament şi refugiaţilor să traverseze teritoriul său a fost exploatată de jihadiştii străini care au vrut să se alăture ISIS.
Turcia a fost de acord ca Statele Unite şi aliaţii lor să utilizeze bazele sale aeriene pentru lovituri împotriva ISIS după un atentat comis de Statul Islamic în iulie 2015.
Turcia critică sprijinul coaliţiei pentru Unităţile Populare Kurde de Protecţie din Siria, afiliate Partidului Muncitorilor din Kurdistan, interzis în Turcia şi considerat un grup terorist de Uniunea Europeană şi de Statele Unite.

IRAN

Se estimează că Iranul, o putere regională şiită, cheltuieşte anual miliarde de dolari pentru a-l sprijini pe preşedintele Assad şi guvernul acestuia dominat de alawiţi, furnizând consilieri militari şi armament, dar şi linii de credit şi transferuri de petrol.
Assad este cel mai apropiat aliat arab al Iranului şi Siria este principalul punct de tranziţie al armelor iraniene furnizate mişcării şiite islamiste din Liban Hezbollah.
Se crede că Iranul a avut o influenţă decisivă în decizia luată de Hezbollah de a trimite luptători în vestul Siriei pentru a acorda asistenţă forţelor pro-Assad.
Militari din Iran şi Irak care spun că protejează locurile sfinte ale şiiţilor luptă de asemenea alături de trupele siriene.
Iranul a propus o tranziţie paşnică în Siria care ar putea culmina cu alegeri libere, cu mai multe partide, dar nu s-a implicat în negocierile de pace privind Siria, deocamdată infructuoase, organizate sub egida Naţiunilor Unite.

Tomiţă Stoicuţ

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s