PICĂTURA DE OTRAVĂ: Băsescu şi Securitatea – de ce trebuie demonstrat ceea ce e evident?


Bag de seamă că unele posturi de televiziune se chinuie să demonstreze relaţia de amiciţie dintre Traian Băsescu şi Securitatea ceauşistă pe baza unui document falsificat. Dar şi pe baza mărturiilor unui fost ofiţer de Securitate, care a lucrat în sectorul extern. Silvian Ionescu, căci despre el este vorba, a fost demnitar şi fruntaş al defunctului Partid Democrat, până ce s-a supărat ca văcarul pe sat. Posesor al unui limbaj colorat şi al unui cont de Facebook unde dovedeşte necunoaşterea limbii române, pe care o masacrează la fiecare postare, Silvian Ionescu bate câmpii cu graţie despre rolul patriotic pe care l-a jucat el în Securitatea ceauşistă, furând tehnică de vârf din Occident. Cică tot ce a făcut a fost în beneficiul ţării şi nu al lui Ceauşescu, de parcă cele două planuri ar putea fi separate. Şi de parcă nu ar fi existat imensul aparat propagandistic ce punea pe seama geniului Marelui Cârmaci tot ce se întâmpla de bine în ţărişoara asta.

Silvian Ionescu nu e primul pe acest teritoriu. A mai combătut aici şi Mugur Ciuvică, cu fantomaticul lui Grup de Investigaţii Politice, care “a demonstrat” şi el, până s-a plicitisit, cum a turnat Băsescu pentru Securitate.
Abordările astea, pe bază de documente mai mult sau mai puţin trucate, vor duce întotdeauna într-o fundătură. Mereu se va găsi cineva să le conteste. Până una alta, Băsescu a fost verificat în multe rânduri de CNSAS şi a fost găsit curat de fiecare dată. Sigur că CNSAS lucrează numai cu documentele pe care le are la dispoziţie. Şi stabileşte numai dacă persoana în cauză a lucrat pentru sau a colaborat cu Securitatea ca poliţie politică. Ceea ce exclude din start categoria spionilor sau a colaboratorilor Direcţiei de Informaţii Externe, care era parte componentă a Securităţii, dar avea misiuni externe.
Dar să lăsăm documentele de o parte şi să gândim puţin cu propriile noastre capete.
Născut în 1951, intrat în PCR de nevoie (cum susţine el), Traian Băsescu era, la doar 33 de ani, comadantul petrolierului Biruinţa, cel mai mare vas de acest tip din dotarea flotei autohtone. Iar la 36 de ani era şeful reprezentanţei Navrom de la Anvers. Ca să nu mai spunem şi că Revoluţia l-a prins, în decembrie 1989, pe postul de director general al Inspectoratului pentru Navigație Civilă în cadrul Ministerului Transporturilor, în cabinetul Dăscălescu. Era, adică, un demnitar al regimului ceauşist, chiar dacă de rang mai micuţ.
Erau mulţi comandanţi de nave pricepuţi în 1984. Dar tocmai Băsescu a fost ales pentru a comanda Biruinţa pe mările şi oceanele lumii. Cum se putea întâmpla minunea asta fără recomandarea partidului şi fără un dosar beton întocmit de Securitate? Iar în 1987, Băsescu era numit la Anvers într-o funcţie unde era de neconceput să nu colaborezi cu serviciile de informaţii. În vecii vecilor nu ar fi putut fi cineva să fie numit în funcţia de la Anvers fără a accepta să ofere informaţii Securităţii. Iar comportamentul “corect” al lui Băsescu a fost răsplătit, în cele din urmă, cu o funcţie de demnitar public.
Sigur că niciodată nu vor apărea dovezi, în spaţiul public, despre colaborarea lui Băsescu cu Securitatea externă. Aşa ceva este de neconceput. Dar nici nu e cazul să fim luaţi de fraieri. Băsescu nu putea ajunge comandantul petrolierului Biruinţa la 33 de ani, şeful Biroului Navrom de la Anvers la 36 de ani şi demnitar în cabinetul Dăscălescu la 38 de ani dacă nu era un comunist model şi un colaborator de nădejde al organelor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s