PICĂTURA DE OTRAVĂ: Pentru cine alocăm mai mulţi bani Armatei?


La puţină vreme după încheierea consultărilor de la Palatul Cotroceni, instituţia prezidenţială a publicat, pe site-ul propriu, proiectul Acordului privind creşterea finanţării pentru Apărare.
În esenţă, acordul prevede creşterea până la minimum 2 la sută din PIB, pe o perioadă de 10 ani, a alocaţiilor bugetare pentru programe de înzestrare şi de pregătire a Armatei.
Toate partidele parlamentare se angajează să respecte acest angajament, indiferent că se află la Putere sau în Opoziţie.
Textul sună înălţător, iar la consultările de la Cotroceni cu şeful statului nimeni nu a mişcat în front. Unii politicieni, cum ar fi Gabriel Oprea şi Dan Diaconescu, au propus chiar ca alocarea a 2 la sută din PIB pentru Armată să se facă din 2016, mai devreme cu un an decât prevede proiectul Acordului.
Dar sunt destule întrebări pe care ni le putem pune, fără a fi prin asta mai puţin patrioţi ca politicienii noştri.
În primul rând, trăim într-o democraţie. Avem, astăzi, un anumit spectru politic. Nu se ştie care va fi peisajul în urma alegerilor din 2016 şi cu atât mai puţin cum va arăta România politică în 2020 sau 2024. Pentru că Acordul se doreşte a fi valabil până în 2024. Poate după alegerile viitoare vor accede în Parlament şi alte partide, cu alte opţiuni.
În al doilea rând, acest Acord este o operaţiune de imagine pentru preşedintele Klaus Iohannis. Altfel el e absolut inutil. Proiectul Bugetului se întocmeşte de Guvern şi se supune aprobării Parlamentului. Aceasta e procedura legală şi orice formulă precum aceasta, de consens, sună nu tocmai fericit într-o democraţie. Când toată lumea e de acord pe o anumită temă, ceva e putred.
În al treilea rând, pentru ce creştem noi cheltuielile militare? Vom revitaliza cu ele industria noastră de război, cândva redutabilă, sau vom folosi banii pentru a-i îmbogăţi pe fabricanţii de arme din Occident? Înainte de a semna un acord, politicienii trebuiau să ceară să fie întocmit un model de cheltuieli. Desigur, cu aproximaţiile de rigoare. Ce vor face factorii de decizie din Armată cu aceşti bani în următorii zece ani? Ce intenţionăm să cumpărăm? E vorba şi de o creştere a veniturilor militarilor sau nu? Înseamnă aceşti bani o posibilitate de implicare mai mare a militarilor români în teatrele de operaţiuni externe? Fără acest gen de discuţii la care să fie invitaţi capi ai Armatei, acordul seamănă cu un cec în alb. Semnăm şi vedem noi după aceea ce se va întâmpla.
În al patrulea rând, banii pentru Armată nu vin din cer. Cineva trebuie să plătească. Acel cineva este poporul român. Pe români i-a întrebat cineva dacă sunt de acord cu aşa ceva? Şi asta în condiţiile în care avem un buget sărac, care nu permite un trai decent pentru milioane de pensionari şi care duce la subfinanţarea cronică a unor sectoare vitale pentru viitorul ţării precum Educaţia şi Sănătatea.
Şi în al cincilea rând, va fi România o ţară mai sigură cu o alocaţie de 2 la sută din PIB pentru Apărare în locul uneia de 1,7 la sută, cum e astăzi? Ne facem toţi că nu înţelegem că marea ameninţare este Rusia. Cel puţin în actualul context internaţional. Păi dacă de Rusia vrem să ne apărăm, putem să alocăm liniştiţi şi 10 la sută din PIB că tot aia e, în comparaţie cu ce investesc ruşii în industria de război şi cu capacităţile lor militare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s