PICĂTURA DE OTRAVĂ: A trecut un sfert de secol de la lichidarea Ceauşeştilor


Oricum am da-o de cotită, procesul şi execuţia soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu chiar în sfânta zi de Crăciun este o pată neagră pe obrazul acestui popor.
Vă rog să observaţi că nici cuvintele folosite nu au sensul normal. Procesul nu a fost proces, ci o caricatură tragică. Tribunalul a fost înfiinţat oficial la două zile după execuţie. Preşedintele completului, generalul Gică Popa, avea să se sinucidă după doar trei luni, în martie 1990, răpus de remuşcări. Nu a existat un dosar al parchetului, cu acuzaţii pe care Ceauşeştii să le poată citi pentru a-şi pregăti apărarea. Avocaţii lor s-au purtat de parcă ar fi fost procurori. Nu li s-a dat dreptul să conteste sentinţa, potrivit prevederilor Codului Penal din acea vreme. Toate capetele de acuzare au fost inventate şi nu rezistă unei analize atente. Ceea ce nu înseamnă că ei nu puteau fi acuzaţi, într-un proces normal, pentru multe alte lucruri. Numai că un astfel de proces i-ar fi atras în banca acuzaţilor şi pe alţi nomenclaturişti, de genul lui Ion Iliescu, Alexandru Bârlădeanu, Silviu Brucan şi alţii. De toată tărăşenia de la Târgovişte s-a ocupat generalul (de atunci, acum un simplu soldat) Victor Atanasie Stănculescu. Adică ordinul de a fi executaţi Ceauşeştii pentru acuzaţii inventate a fost dat de Stănculescu, cu mâinile pătate de sângele celor omorâţi de Armată la Timişoara. De altfel, Stănculescu (iniţial recompensat de pucişti pentru maniera hotărâtă în care a scăpat ţara de „un dictator odios”) avea să fie condamnat la ani grei de închisoare pentru că a coordonat uciderea a numeroşi timişoreni ieşiţi în stradă în decembrie 1989. Doar că Stănculescu a beneficiat de un proces care a durat, cu toate etapele lui, o grămadă de ani, în timp ce mascarada cu Ceauşescu a durat puţin peste 60 de minute, cu execuţie cu tot.
Vorbeam, mai înainte, de golirea de sens a cuvintelor. Păi nici execuţia nu a fost execuţie. Există, pe internet, filmul execuţiei lui Ion Antonescu. Pluton de execuţie, legare la ochi a celor doritori, legare de un stâlp, comandant care dă ordine, soldaţi care execută. Ceauşeştii au fost duşi la un zid şi au fost mitraliaţi de un cadru militar care nici azi nu înţelege dacă s-a procedat corect sau nu.
S-a spus că toată procedura a fost atât de rapidă pentru că în ţară „teroriştii” ucideau oameni nevinovaţi. E de prisos să mai spunem că nu s-a găsit niciun document care să ateste că Nicolae Ceauşescu a înfiinţat şi coordonat astfel de unităţi secrete Iar anchetele ulterioare nu au identificat niciun terorist. Nici măcar unul!
Dacă procesul s-ar rejudeca strict cu acuzaţiile de atunci, Nicolae Ceauşescu nu ar putea fi condamnat nici măcar la închisoare, darămite la moarte.
Cât despre Elena Ceauşescu, ea nu avea o răspundere egală în statul român cu Nicolae Ceauşescu. Cred că nimeni nu se îndoieşte de asta. Sub nicio formă ea nu putea fi judecată în acelaşi proces şi cu aceleaşi acuzaţii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s