VERSURI NOI: MOLIMA BASARABIEI


IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

MOLIMA BASARABIEI

  „Deșteaptă-te române din somnul tău de moarte…”

 Imensitatea Iubirii cu Maria Botnaru

Străină,  izolată de Țară prin  hotar,

Cu  gerul fricii din Siberia în osul național,

Cu Prutul, arhiplin de lacrimi, până-n  mal,

Eu, Basarabia, mă zbat sub valul infernal.

 

Secată de putere, abea de mai respir,

De lupte hărțuită, atârnă pacea de un fir,

Îngenuncheată iar, de laș și trădător,

Din crucea de decenii nu știu de mai cobor.

 

Port greu  blestem: de frate dezmembrată

Și de feciorii demni, la greu, abandonată,

Doar veniticii știu:  o țară mică, sărăcită

 Și în partide hăcuită…   prea lesne-i înrobită.

 

Cui, Doamne, dai noroc, de ce nedreptățești?

Nu suntem noi ca nemții, zidiri să năruiești…

O apă, la genunchiul broaștei, ne-o-ntinzi ca punte,

Pe care noi, românii, o trecem ca pe-un munte…

 

E  azi 1 decembrie…  acasă-i Sărbătoare Națională,

Doar Basarabia străină, dezolată… tânjește după Țară,

Și iar, de lungi…

Vezi articol original 21 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s