Smerenia presupune să purtăm tot ce ne lovește din afară, fără tulburare


„Smerenia înseamnă ca niciodată să nu socotim că e ceva de capul nostru, în toate să ne tăiem voia, să ne supunem tuturor, fără de tulburare să purtăm tot ce ne loveşte din afară. Aceasta este smerenia cea adevărată, în care nu îşi află loc slava deşartă. Smerit cugetătorul nu trebuie să îşi arate smerenia prin smerită vorbire, ci de ajuns îi este să spună „iartă-mă” sau „roagă-te pentru mine”. Nu trebuie nici să caute de voia sa a împlini munci umile: acest lucru, ca și cel dintâi (adică smerita vorbire), duce la slavă deşartă, împiedică sporirea și aduce mai multă vătămare decât folos; dar atunci când i se porunceşte, nu se cuvine lui a grăi împotrivă, ci a plini cu smerenie – aceasta duce la sporire”.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, Traducere de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 10)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s